Decizia ÎCCJ nr. 17/2019 (HP)Punctul VII

VII. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 13. Apelanta a considerat că sesizarea este admisibilă, tribunalul fiind învestit cu soluționarea prezentei cauze în ultimă instanță, iar de chestiunea de drept supusă judecății depinde soluția ce se va pronunța pe fondul apelului. Litigiul are ca obiect încuviințarea executării silite împotriva moștenitorilor acceptanți ai debitorului decedat înaintea începerii executării silite, la un moment la care moștenirea nu a fost dezbătută, situație care se încadrează în ipoteza art. 688 din Codul de procedură civilă. Ca atare, pentru a se dispune încuviințarea executării silite este necesar ca instanța de apel să stabilească dacă se poate porni executarea silită împotriva persoanelor care au acceptat succesiunea debitorului decedat, cât timp succesiunea nu a fost dezbătută. S-a susținut că problema de drept este nouă, deoarece asupra sa Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nu face nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. Pe fondul cererii de sesizare s-a arătat că art. 688 alin. (2) din Codul de procedură permite începerea executării silite împotriva moștenitorilor acceptanți, chiar și înainte ca succesiunea să fie dezbătută, să fie stabilite cotele fiecăruia dintre moștenitori și să se emită certificatele de moștenitor pentru aceștia. Rațiunea art. 1.155 alin. (2) din Codul civil este tocmai aceea de a nu impune creditorilor defunctului - care sunt considerați „creditori ai succesiunii“ - să aștepte dezbaterea succesorală și partajul, care pot avea loc și după trecerea unei perioade îndelungate de la data deschiderii succesiunii, și de a-i proteja pe aceștia de „riscul insolvabilității unora dintre moștenitori“. Prin urmare, creditorul are posibilitatea de a-și realiza creanța din bunurile moștenirii, chiar dacă nu s-a stabilit care sunt moștenitorii și care sunt cotele lor asupra moștenirii. În acest fel nici moștenitorii nu sunt prejudiciați, deoarece masa patrimonială succesorală se diminuează numai în măsura satisfacerii creanței creditorului, pentru care moștenitorii răspund, în limita activului succesoral [art. 1.114 alin. (2) din Codul civil]. S-a mai argumentat că art. 1.155 alin. (2) din Codul civil este recunoscut în doctrină ca o excepție de la regula divizării de drept a pasivului succesoral proporțional cu cotele succesorale instituită în alin. (1) al aceluiași articol. Pe cale de consecință, creditorii la care acesta se referă - inclusiv cei ai defunctului - pot să urmărească bunurile indiviziunii succesorale, fără a se preocupa de diviziunea de drept a pasivului și de faptul că plata datoriilor și sarcinilor moștenirii se suportă proporțional cu cota succesorală la care moștenitorii au vocație. De aceea, condiționarea executării silite a bunurilor moștenirii de stabilirea cotelor succesorale nu are nicio justificare, câtă vreme legiuitorul a conferit creditorilor moștenirii beneficiul neaplicării, în ceea ce privește creanțele lor, a regulii diviziunii pasivului succesoral. Această exceptare permite creditorilor evidențiați în art. 1.155 alin. (2) din Codul civil să evite „divizarea acțiunii de executare a creanțelor, ceea ce poate antrena o multitudine de acțiuni în executare și apărări din partea fiecărui moștenitor în parte, aspecte care fac ca procesul plății creanței să devină complicat, lung și oneros“. Art. 688 din Codul de procedură civilă transpune în mod corespunzător această preferință a creditorilor succesiunii în materia executării silite, arătând, pe de o parte, că executarea silită a creanțelor lor poate începe după decesul debitorului și că, pe de altă parte, în locul acestuia vor sta în procesul execuțional: (i) conform alin. (1) , cât timp moștenirea nu a fost acceptată și nu a fost numit un curator al succesiunii, potrivit art. 1.136 alin. (1) din Codul civil, curatorul special numit la cererea creditorului ori a executorului de instanța de executare [în caz contrar, executarea nu poate fi începută, aspect ce rezultă din art. 687 alin. (1) teza I din Codul de procedură civilă]; ... (ii) conform aceluiași alin. (1) , interpretat per a contrario, curatorul succesiunii, numit conform art. 1.136 alin. (1) din Codul civil, dacă moștenirea nu a fost acceptată și un asemenea curator a fost desemnat; ... (iii) în temeiul alin. (2) , după acceptarea moștenirii, toți moștenitorii acceptanți, dacă sunt numai moștenitori majori; ... Totodată, în baza alin. (3) al aceluiași articol, dacă printre moștenitorii acceptanți se găsesc și minori ori persoane puse sub interdicție judecătorească, executarea nu va putea fi începută până la numirea reprezentanților sau a ocrotitorilor legali ai acestora, după caz, ori până la numirea unui curator special. Așadar, nu se poate admite ca executarea silită să nu poată fi începută cât timp succesiunea nu a fost dezbătută, în ciuda împrejurării că ea poate fi pornită, conform art. 688 alin. (1) din Codul de procedură civilă, inclusiv înainte ca moștenirea să fie acceptată sau curatorul succesiunii să fie numit, moment la care, conform art. 1.136 alin. (1) din Codul civil, este posibil ca succesibilii nici măcar să nu fie cunoscuți. Nu există nicio rațiune pentru care executarea bunurilor moștenirii să poată fi pornită înainte de acceptarea moștenirii sau chiar înainte ca succesibilii să fie cunoscuți, dar să nu mai poată fi pornită odată ce există moștenitori acceptanți decât după ce moștenirea este dezbătută. O asemenea diferență de tratament nu are nicio justificare, mai ales în contextul în care moștenitorii acceptanți nu pot opune creditorului succesiunii divizarea pasivului proporțional cu cotele succesorale care i-ar reveni fiecăruia. Mai mult, ei nu pot opune nici calitatea de legatar cu titlu particular, deoarece, în temeiul art. 1.067 alin. (1) din Codul civil, creditorii moștenirii sunt plătiți cu prioritate față de legatari. Interpretarea art. 688 alin. (2) din Codul de procedură civilă, prin raportare la art. 1.155 alin. (2) din Codul civil, astfel cum a fost expusă, a fost îmbrățișată și de majoritatea instanțelor de judecată. Cu titlu de exemplu, apelanta a indicat că, în sentința civilă nr. 2.203 din 10 aprilie 2018, Judecătoria Sectorului 1 a statuat că, deși „în actele existente la dosar nu rezultă că a fost dezbătută succesiunea, [...] pentru începerea executării nu este necesar a se face dovada calității de moștenitor în mod obligatoriu prin depunerea unui certificat de moștenitor“, iar în Sentința civilă nr. 650 din 21 ianuarie 2016 a Judecătoriei Sectorului 1 s-a evidențiat că „interdicția de a porni executarea silită în ipoteza în care debitorul moare înainte de sesizarea executorului judecătoresc este limitată de legiuitor doar până la momentul la care există o persoană care să reprezinte interesele moștenirii - fiind posibile două variante, respectiv: fie până la momentul acceptării moștenirii de către cel puțin un succesibil cu vocație concretă la moștenire (iar nu până la dezbaterea succesiunii, cum s-a susținut, întrucât, în caz contrar, moștenitorii ar avea posibilitatea să anihileze demersul creditorilor de a-și satisface creanțele prin nefinalizarea procedurii succesorale), fie până la momentul desemnării unui curator al succesiunii“. ... 14. Intimații nu au exprimat un punct de vedere. ... ...