Decizia ÎCCJ nr. 14/2019 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție 41. Examinând sesizarea, raportul întocmit de judecătorul-raportor și chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită, constată următoarele: ... 42. Înainte de cercetarea în fond a chestiunii de drept supuse dezlegării, Înalta Curte de Casație și Justiție trebuie să analizeze regularitatea actului de sesizare și îndeplinirea cerințelor legale de admisibilitate, prevăzute de dispozițiile art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă. ... 43. Din cuprinsul prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, care reglementează procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, rezultă următoarele condiții de admisibilitate a sesizării, care trebuie îndeplinite cumulativ: – existența unei chestiuni de drept; problema pusă în discuție trebuie să fie una veritabilă, susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite; ... – chestiunea de drept să fie ridicată în cursul judecății în fața unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță; ... – chestiunea de drept să fie esențială, în sensul că de lămurirea ei depinde soluționarea pe fond a cauzei; noțiunea de „soluționare pe fond“ trebuie înțeleasă în sens larg, incluzând nu numai problemele de drept material, ci și pe cele de drept procesual, cu condiția ca de rezolvarea acestora să depindă soluționarea pe fond a cauzei; ... – chestiunea de drept să fie nouă; ... – chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, iar Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat deja asupra problemei de drept printro hotărâre obligatorie pentru toate instanțele. ... ... 44. Procedând la analiza admisibilității sesizării, se constată că a doua condiție este îndeplinită, întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată de un complet din cadrul Curții de Apel Bacău, învestit cu soluționarea cauzelor în ultimă instanță, potrivit dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 și art. 96 pct. 3 din Codul de procedură civilă. ... 45. De asemenea, este îndeplinită și a treia condiție de admisibilitate referitoare la caracterul esențial al chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei pendinte în care se ridică, deoarece, prin raportare la obiectul cauzei, soluția pe fond depinde de interpretarea dispozițiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010. ... 46. În ceea ce privește prima cerință de admisibilitate, se constată că se impun mai multe clarificări. ... 47. Pentru a fi justificată intervenția instanței supreme în scopul unificării jurisprudenței, prin intermediul mecanismului hotărârii prealabile, este necesar ca problema de interpretare a unui text de lege să fie reală, dificilă, întrucât norma juridică este redactată în termeni neclari sau poate conduce la soluții diferite în practica judiciară. ... 48. Din această perspectivă, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a subliniat cu consecvență că în sesizarea instanței supreme cu procedura pronunțării unei hotărâri prealabile trebuie să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, o normă legală îndoielnică, lacunară sau neclară, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și a înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 24 din 29 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 4 noiembrie 2015; Decizia nr. 6 din 30 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017; Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016). ... 49. Majoritatea teoreticienilor și practicienilor a susținut că dificultatea chestiunii de drept supuse dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, întrucât altfel s-ar nesocoti principiile fundamentale ale organizării judecătorești din România, respectiv independența judecătorilor - prerogativa judecătorilor de a interpreta ei înșiși legea și de a o aplica așa cum apreciază la circumstanțele cauzei; dispozițiile de excepție nu pot fi extrapolate și nici nu înlătură principiul independenței, ci chiar îl confirmă - accesul liber la justiție, organizarea ierarhică a instanțelor și dublul grad de jurisdicție, colegialitatea instanțelor, obligația legală a instanțelor de a judeca etc. ... 50. Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că, în cauză, nu este vorba despre o veritabilă problemă de drept, controversată, din moment ce interpretarea ei nu prezintă un grad de dificultate suficient de mare, dispozițiile legale a căror interpretare se solicită neavând un caracter neclar, susceptibil de mai multe interpretări, de natură să determine pronunțarea unor hotărâri judecătorești divergente. ... 51. Se reține că pe rolul instanțelor nu a fost identificată jurisprudență care să fi abordat problema interpretării și aplicării prevederilor legale ce fac obiectul cererii de sesizare, sub aspectul relevat de instanța de trimitere. ... 52. Astfel, curțile de apel Alba Iulia, Cluj, Craiova, Galați, Iași, Oradea, Pitești, Ploiești, Suceava, Târgu Mureș și Timișoara au precizat că nu au identificat hotărâri judecătorești care să vizeze problema de drept supusă dezbaterii. ... 53. Curtea de Apel Bacău a menționat că nu a fost identificată practică judiciară în materia analizată, pe rolul acestei instanțe figurând doar Dosarul nr. 654/103/2018, în care s-a dispus sesizarea supusă analizei de față, cauza fiind suspendată la data de 13.12.2018. ... 54. Singurele hotărâri judecătorești care au fost înaintate instanței supreme sunt următoarele: Sentința nr. 2.685 din 10.10.2018 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; Decizia nr. 1.267/R/2017 din 14.11.2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal și Sentința nr. 763/2018/CA din 21.11.2018 pronunțată de Tribunalul Satu Mare - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. ... 55. Aceste hotărâri judecătorești nu au analizat însă chestiunea de drept care a prilejuit formularea sesizării, întrucât reclamanții care au declanșat litigiile respective încălcaseră regimul juridic al incompatibilităților în timpul exercitării unei funcții elective și ulterior ocupaseră tot o funcție electivă, și nu o funcție publică, reglementată de Legea nr. 188/1999. ... 56. După cum s-a menționat, litigiul în care s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri prealabile a fost inițiat de o persoană care a avut calitatea de consilier local - funcție eligibilă; în urma unor verificări efectuate de Agenția Națională de Integritate s-a constatat că s-a aflat în conflict de interese, iar înainte de rămânerea definitivă a raportului de evaluare a fost numită întro funcție publică, ca urmare a promovării concursului de recrutare. După rămânerea definitivă a raportului de evaluare s-a dispus încetarea de drept a raportului de serviciu, în temeiul art. 98 alin. (1) lit. c) , art. 54 lit. d) și art. 117 din Legea nr. 188/1999, coroborate cu art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010. ... 57. Totodată, se reține că nu se conturează riscul apariției unor dezlegări diferite în practică, din moment ce punctele de vedere teoretice comunicate de instanțe cu privire la chestiunea de drept ce face obiectul sesizării converg către o singură interpretare a dispozițiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, anume aceea că pentru o persoană care ocupă o funcție eligibilă și față de care s-a constatat în legătură cu această funcție existența conflictului de interese se aplică doar decăderea prevăzută de art. 25 alin. (2) teza a II-a din Legea 176/2010, respectiv decăderea din dreptul de a accede la o funcție electivă. ... 58. Pentru a evita transformarea mecanismului procedural reglementat de art. 519 din Codul de procedură civilă într-o cauză nejustificată de prelungire a procedurii judiciare și pentru a nu se deturna această procedură de la scopul său firesc, acela al unificării practicii judiciare prin rezolvarea de către instanța supremă a unei chestiuni de drept de care depinde soluționarea pe fond a cauzei, instanța de trimitere trebuie să arate în încheierea de sesizare care este problema de drept punctuală care necesită cu pregnanță a fi lămurită și în ce constă dificultatea de interpretare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept. ... 59. Simpla dilemă cu privire la sensul unei norme de drept sau divergența de interpretare existentă între reclamant și pârât nu poate constitui temei pentru inițierea acestui mecanism de unificare jurisprudențială, considerându-se imperios necesar ca punctul de vedere al instanței de trimitere să cuprindă o argumentare temeinică asupra admisibilității sesizării (Decizia nr. 20 din 22 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 5 august 2015; Decizia nr. 31 din 19 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 918 din 11 decembrie 2015; Decizia nr. 21 din 13 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 4 octombrie 2016). ... 60. Instanța de trimitere a justificat cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, pe considerentul că textul de lege nu este suficient de clar, putând fi interpretat și în sensul aplicării interdicției de ocupare a oricărei funcții publice, elective sau numite, în situația persoanei care în exercitarea unei funcții/demnități alese a încălcat regimul conflictelor de interese sau s-a aflat în stare de incompatibilitate, prin prisma considerentelor de la paragraful 38 din Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014 a Curții Constituționale, anterior amintite. ... 61. Cu privire la pretinsa dificultate de interpretare a textului de lege în discuție, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în Decizia Curții Constituționale nr. 391 din 2.07.2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 se rețin, la paragrafele 14 și 15, următoarele considerente (care se regăsesc și în Decizia Curții Constituționale nr. 418 din 3.07.2014 - paragrafele 23 și 24): 14. Astfel, Curtea a observat că prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 instituie sancțiunea decăderii din dreptul persoanei eliberate sau destituite din funcție ca urmare a săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de lege sau față de care s-a constatat existența conflictului de interese ori starea de incompatibilitate de a mai exercita o funcție ori o demnitate publică ce face obiectul prevederilor Legii nr. 176/2010 o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcția ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Această interdicție de 3 ani privește funcțiile sau demnitățile publice prevăzute de Legea nr. 176/2010, cu excepția celor electorale. ... 15. Distinct de acestea, Curtea reține că, în contextul normativ de stabilire a unor interdicții în ceea ce privește funcțiile și demnitățile publice, prevederile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 instituie reguli specifice referitoare la ocuparea funcțiilor eligibile (...) ... ... 62. Rezultă, așadar, că, în timp ce art. 25 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 176/2010 instituie reguli generale cu privire la interdicția ocupării tuturor categoriilor de funcții și demnități publice enumerate în art. 1 din aceeași lege, art. 25 alin. (2) teza a doua nu face altceva decât să introducă reguli specifice pentru categoria funcțiilor eligibile. ... 63. În consecință, apelând la regula de interpretare sistematică se poate proceda la aplicarea corectă a normei legale ce constituie obiectul cererii de sesizare pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, neputând fi reținut un grad sporit de dificultate în interpretarea acesteia. ... 64. Această regulă de interpretare constă în lămurirea înțelesului unei prevederi legale, ținându-se seama de legăturile sale cu alte dispoziții din același act normativ ori dintr-un alt act normativ. ... 65. Recurgând la folosirea acestei reguli, interpretul în prezenta cauză trebuie să stabilească felul normei juridice supuse interpretării, în cadrul actului normativ din care face parte, în sensul de a ști dacă este vorba despre o normă generală sau de o normă specială. ... 66. Așa cum s-a menționat, Curtea Constituțională a statuat că este vorba despre reguli specifice instituite de dispozițiile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 cu privire la interdicțiile în ocuparea funcțiilor eligibile, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciind că, prin prisma acestei statuări și a regulilor prevăzute de art. 25 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 176/2010, interpretarea normei legale în discuție nu prezintă un grad ridicat de dificultate, de natură să contureze orientări jurisprudențiale divergente. ... 67. De asemenea, prezintă relevanță în cauză și regula de interpretare a legii civile, conform căreia nu pot fi interpretate extensiv normele juridice care restrâng exercițiul unor drepturi civile sau care prevăd sancțiuni civile. ... 68. Prin urmare, se constată că instanța de trimitere are la dispoziție reguli de interpretare a actelor normative, consacrate doctrinar și jurisprudențial, pe baza cărora să poată stabili sensul voinței legiuitorului exprimate în dispozițiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, care nu comportă o reală și serioasă dificultate, pentru a fi dedusă dezlegării în cadrul procedurii hotărârii prealabile, nefiind create premisele apariției unei practici neunitare care să poată fi preîntâmpinată pe calea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept. ... 69. Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, prin sesizarea formulată, instanța de trimitere nu urmărește stabilirea înțelesului sau a conținutului normei, ci, mai degrabă, pornind de la un anumit rezultat al interpretării dispozițiilor legale, are în vedere doar aplicarea normei, cu scopul de a identifica soluția ce trebuie dispusă în cauză. ... 70. Or, astfel cum s-a reținut în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în legătură cu pronunțarea unei hotărâri prealabile (Decizia nr. 16 din 23 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 5 octombrie 2016), operațiunea de interpretare și aplicare a textului de lege la diferite circumstanțe ce caracterizează fiecare litigiu nu poate fi atribuită completului constituit pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, ci revine instanței de judecată învestite cu soluționarea cauzei. Instanței de judecată îi revine rolul de a realiza o interpretare cazuală sau judiciară, care presupune ca, anterior soluționării cauzei, să studieze circumstanțele particulare ale speței deduse judecății, să realizeze calificarea juridică a cererii și, ulterior, interpretarea normei de drept și aplicarea acesteia, pentru emiterea actului jurisdicțional final. ... 71. Întrucât obiectul procedurii prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă constă în interpretarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a unor norme de drept îndoielnice, lacunare sau neclare, care sunt determinante pentru soluționarea pe fond a cauzei, iar finalitatea demersului constă în împiedicarea apariției unei jurisprudențe neunitare în materie, se apreciază că instanța supremă nu poate fi învestită, în cadrul acestei proceduri, cu însăși interpretarea și aplicarea legii în scopul soluționării cauzei respective, atribut ce intră și trebuie să rămână în sfera de competență a instanței de judecată. ... ...