Decizia ÎCCJ nr. 6/2019 (HP)Punctul VIII

VIII. Opinia specialiștilor consultați În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată opinia scrisă a unor specialiști cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării. Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu“ - Departamentul de drept penal „Vintilă Dongoroz“ a apreciat că acțiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, nu presupune în mod necesar punerea în mișcare a vehiculului prin acționarea sistemelor de autopropulsie, dar implică situarea obiectivă a agentului în rolul conducătorului unui autovehicul care se deplasează pe drumurile publice, astfel încât sunt excluse din sfera conduitelor incriminate deplasarea din exterior, de exemplu, prin împingere a vehiculului, ori toate acele conduite în care acționarea sistemelor autovehiculului (autopropulsie, direcție, frânare) trebuie considerate în mod obiectiv ca fiind în concret inexistente. Facultatea de Drept din cadrul Universității de Vest din Timișoara a apreciat, în opinie majoritară, că acțiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, nu presupune în mod necesar ca punerea în mișcare a vehiculului să fie realizată prin acționarea sistemelor de autopropulsie, în condițiile în care conducătorul acestuia deține controlul asupra sistemului de direcție sau de frânare a vehiculului. S-a constatat că rațiunea incriminării instituite de dispozițiile art. 336 din Codul penal este aceea a sancționării celui ce creează o stare de pericol pentru siguranța rutieră, adică a persoanei în stare de ebrietate peste limita minimă ori sub influența substanțelor interzise, care deține comanda de fapt asupra unui vehicul, prin controlul pe care îl exercită asupra sistemului de direcție sau frânare al acestuia. În opinie separată s-a susținut că activitatea de conducere a unui autovehicul presupune activarea sistemelor de propulsie ale autovehiculului. Pericolul social trebuie raportat atât la obiect (autovehicul), cât și la activitatea în sine (conducerea unui asemenea tip de vehicul presupunând activarea mecanismului de propulsie). Facultatea de Drept din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași a apreciat că acțiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, nu presupune în mod necesar punerea în mișcare a vehiculului prin acționarea sistemelor de autopropulsie, fiind suficientă și necesară (pentru determinarea existenței tipicității faptei comise în raport cu norma de incriminare respectivă) simpla deplasare intenționată a vehiculului pe drumul public, de către o persoană care îl direcționează/dirijează/controlează (sau încearcă ori ar trebui să îl direcționeze/dirijeze/controleze), indiferent dacă motorul (sistemul de autopropulsie al vehiculului) există și este în funcțiune la acel moment sau nu. S-a reținut că de esența acestei infracțiuni este tocmai deplasarea pe drumul public a vehiculului/coordonarea lui de către o persoană aflată în situațiile descrise de respectiva normă de incriminare, ceea ce face să apară o stare de pericol pentru siguranța circulației. Împrejurarea că acest fapt s-a petrecut în prezența sau absența funcționării sistemului de autopropulsie a vehiculului tinde a reprezenta, eventual, un aspect de luat în considerare în operațiunea de individualizare judiciară a răspunderii penale (implicit, a sancțiunii penale), dar nu influențează însă, în vreun fel, existența tipicității. Facultatea de Drept din cadrul Universității din Craiova a apreciat că acțiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, presupune în mod necesar punerea în mișcare a vehiculului prin acționarea sistemelor de autopropulsie. S-a argumentat că punerea în mișcare a vehiculului fără a avea cheia în contact nu reprezintă o activitate de conducere, întrucât persoana nu are o reală putere de direcție și control asupra mașinii. În fapt, autoturismul se deplasează independent, neputând fi dirijat și controlat în mod corect. Sistemul de frânare și sistemul de direcție nu sunt complet funcționale în absența pornirii motorului, astfel că nu se poate vorbi de o dirijare conform voinței unei persoane, mișcarea vehiculului fiind mai degrabă necontrolată. Făptuitorul are intenția de a pune în mișcare vehiculul, dar nu poate controla direcția acestuia, chiar deținând un permis de conducere și nefiind sub influența alcoolului. S-a susținut că nu se poate ignora periculozitatea faptei inculpatului de a pune în mișcare o mașină fără a acționa sistemul de autopropulsie. În condiții similare (fără a deține un permis de conducere și fiind sub influența alcoolului), fapta inculpatului de a pune în mișcare un vehicul fără a-i acționa sistemul de autopropulsie este mult mai gravă, întrucât lipsește puterea de control, punând în pericol siguranța traficului și a persoanelor. Cu toate acestea, o interpretare extensivă a normei de incriminare nu este permisă. S-a apreciat că în aceste situații sar impune reglementarea acestei ipoteze în mod distinct, printr-o infracțiune separată. Până la modificarea legislației, inculpatul poate răspunde doar pentru rezultatele vătămătoare efectiv produse. Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a apreciat în sensul că: Acțiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, nu presupune în mod necesar punerea în mișcare a vehiculului prin acționarea sistemelor de autopropulsie. Acțiunea de conducere a unui autovehicul, în sensul art. 336 din Codul penal, nu implică în mod necesar punerea în mișcare a autovehiculului prin punerea în funcțiune a motorului de propulsie, ci include și acționarea mecanismelor care asigură dirijarea autovehiculului în mișcare, din interiorul acestuia, chiar dacă motorul de propulsie nu funcționează. Acțiunea de conducere a unui autovehicul, în sensul art. 336 din Codul penal, nu include punerea în mișcare a autovehiculului din exteriorul acestuia. S-a argumentat că norma de incriminare cuprinsă în art. 336 din Codul penal se referă la acțiunea de conducere a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere. În raport cu semnificația termenilor din limbajul comun și din dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, acțiunea de conducere a unui vehicul reprezintă acțiunea de dirijare a unui sistem mecanic, care are aptitudinea de a se deplasa, iar acțiunea de conducere a unui autovehicul, ca vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, reprezintă acțiunea de dirijare a unui sistem mecanic, echipat cu motor de propulsie, care are aptitudinea de a se deplasa. Nici în cuprinsul normei de incriminare prevăzute în art. 336 din Codul penal, nici în cuprinsul dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 și nici în raport cu semnificația anterior relevată a acțiunii de conducere a unui autovehicul, conducerea autovehiculului nu este condiționată de punerea în funcțiune de motorului de propulsie. În consecință, a condiționa conducerea autovehiculului de punerea în funcțiune a motorului de propulsie însemnă a restrânge sfera de aplicare a normei de incriminare prevăzute în art. 336 din Codul penal, pe cale de interpretare, în absența unui temei legal. Deși acțiunea de conducere a unui autovehicul nu presupune în mod necesar punerea în funcțiune a motorului de propulsie, această acțiune impune acționarea mecanismelor care asigură dirijarea autovehiculului, din interiorul acestuia, întrucât numai utilizarea unor mecanisme specifice ale autovehiculului poate avea semnificația conducerii acestuia. Punerea în mișcare a autovehiculului în absența utilizării mecanismelor care îi asigură dirijarea nu poate fi asimilată cu conducerea autovehiculului, întrucât nu implică utilizarea mecanismelor sale specifice și nu asigură posibilitatea de a dirija autovehiculul. Prin urmare, împingerea unui autovehicul din exteriorul acestuia nu echivalează cu conducerea autovehiculului și nu intră sub incidența normei de incriminare cuprinse în art. 336 din Codul penal, ci are semnificația punerii în mișcare a unui obiect. În consecință, în cazul în care un autovehicul este pus în mișcare din exteriorul acestuia (prin împingere) și, ulterior, este dirijat din interior de către persoana care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prin acționarea mecanismelor specifice, pe un drum public, în pantă, în sens descendent, fără punerea în funcțiune a motorului de propulsie, numai acțiunea ulterioară de dirijare a autovehiculului din interior prezintă relevanță penală, iar nu și acțiunea inițială de împingere a autovehiculului din exteriorul său. S-a mai apreciat că aplicarea în mod corespunzător a considerentelor Deciziei nr. 224 din 15 aprilie 2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 6 iunie 2014, determină concluzia că excluderea din sfera de aplicare a normei de incriminare cuprinse în art. 336 din Codul penal a tuturor situațiilor în care conducerea autovehiculului se realizează fără punerea în funcțiune a motorului de propulsie echivalează cu dezincriminarea parțială, pe cale de interpretare, prin restrângerea sferei de aplicare a normei de incriminare, a faptei de „conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe“, eliminându-se protecția juridică penală a unor valori cu statut constituțional. În acest context, a condiționa existența acțiunii de conducere a unui autovehicul de punerea în funcțiune a motorului de propulsie - condiție neprevăzută în norma de incriminare - nu însemnă numai a restrânge sfera de aplicare a normei de incriminare prevăzute în art. 336 din Codul penal, pe cale de interpretare, ci și a restrânge, pe aceeași cale, sfera de aplicare a normelor de incriminare privind siguranța circulației pe drumurile publice care utilizează în cuprinsul lor conceptul de conducere a unui autovehicul, afectându-se protecția juridică penală a unor valori. ...