Decizia ÎCCJ nr. 13/2019 (HP)Punctul V

V. Motivele reținute de titularul sesizării care susțin admisibilitatea procedurii 13. Pentru declanșarea acestei proceduri, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, a instituit condițiile de admisibilitate care trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv: – existența unei cauze aflate în curs de judecată în ultimă instanță; ... – cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; ... – ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; ... – chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să fie nouă; ... – chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 14. În ceea ce privește primele două condiții, îndeplinirea lor este evidentă, întrucât cauza se află în curs de judecată, în faza de recurs, pe rolul Curții de Apel Oradea. ... 15. De asemenea, este îndeplinită și condiția de admisibilitate referitoare la dependența dintre lămurirea chestiunii de drept și soluționarea cauzei pe fond, întrucât de această dezlegare depinde soluționarea excepției inadmisibilității recursului în litigiul pendinte, care constituie o chestiune ce trebuie rezolvată prioritar analizei pe fond a căii de atac a recursului. Practica Înaltei Curți de Casație și Justiție este constantă, în sensul că admisibilitatea procedurii hotărârii prealabile, indiferent dacă privește o normă de drept material sau o normă de drept procedural, este condiționată de împrejurarea ca interpretarea pe care o va da instanța supremă să producă consecințe juridice de natură să determine soluționarea pe fond a cauzei. În acest sens, prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 52/2018 (paragraful 136), s-a reținut că, chiar dacă obiectul sesizării privește o problemă de drept procesual, consecințele pe care le implică rezolvarea sunt apte să influențeze dezlegarea pe fond a cauzei, câtă vreme se pune în discuție însăși existența din punct de vedere juridic a respectivei căi de atac. ... 16. Or, dezlegarea chestiunii de drept în discuție are influență asupra soluționării pe fond a cauzei, dat fiind că, dacă se reține irelevanța criteriului evaluabil în bani al cererii în admisibilitatea căii de atac a recursului, devin aplicabile prevederile art. 483 alin. (1) din Codul de procedură civilă, nefiind incident niciunul dintre cazurile de excepție în privința cărora legiuitorul a exclus această cale de atac. În schimb, dacă se reține relevanța criteriului valoric în admisibilitatea căii de atac a recursului, excepția inadmisibilității recursului va trebui analizată din perspectiva Deciziei Curții Constituționale nr. 369/2017 și a Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 52/2018. ... 17. În ceea ce privește noutatea chestiunii de drept, în opinia instanței de recurs, și aceasta este îndeplinită, întrucât chestiunea de drept își are izvorul într-o lege relativ recentă (Legea nr. 77/2016). Totodată, noutatea rezidă și în aceea că, drept urmare a cercetărilor din oficiu efectuate, nu a fost identificată practică judiciară consistentă în materie care să conducă la concluzia că această chestiune a fost rezolvată jurisprudențial. ... 18. Nu se poate reține nici faptul că această chestiune ar fi făcut anterior obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție. Asupra acestei probleme instanța supremă nu a statuat pe cale principală, printr-o altă hotărâre, în cadrul jurisprudenței sale. Totuși, considerentele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul examinării altor sesizări sunt relevante în soluționarea prezentei chestiuni de drept și se impun a fi menționate. ... 19. Prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 61/2017 a fost tratată incidental, în cuprinsul considerentelor, chestiunea în discuție (mai exact în cadrul analizei condiției referitoare la învestirea instanței de trimitere cu soluționarea unei cauze în ultimă instanță), însă respectiva sesizare viza o problemă de drept diferită de cea care face obiectul prezentei întrebări prealabile. ... 20. Astfel, trebuie arătat că prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 61/2017 s-a respins ca inadmisibilă sesizarea formulată de Tribunalul Călărași - Secția civilă, în Dosarul nr. 2.998/202/2016, pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile privind dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „dispozițiile art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 se interpretează în sensul că pot solicita stingerea obligațiilor izvorâte din contractele de credit în baza textului de lege menționat și debitorii care sunt supuși în continuare unei executări silite, deși executarea silită a imobilului ipotecat a fost finalizată prin adjudecare.“ ... 21. În considerentele acestei decizii s-a reținut că nu este îndeplinită condiția de admisibilitate privind soluționarea cauzei în ultimă instanță de instanța care a formulat sesizarea, iar în acest sens Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că scopul urmărit de reclamanți este acela de a se dispune de către instanță exonerarea lor de la plata datoriei rămase după vânzarea silită a imobilului, exonerare care produce efecte, așa cum prevede art. 10 alin. (1) din lege, „de la data pronunțării hotărârii judecătorești definitive“, astfel încât este vorba de o acțiune în realizare, fiind evident caracterul său patrimonial și, deci, evaluabil în bani. ... 22. Instanța supremă a concluzionat că, în privința acțiunii reglementate de art. 8 din Legea nr. 77/2016, aceasta este susceptibilă de recurs din perspectiva art. 9 din Legea nr. 77/2016 și a art. 483 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă, în condițiile în care legea specială nu prevede că hotărârile pronunțate de judecătorie sunt susceptibile numai de apel. De asemenea, instanța supremă a considerat recursul admisibil și prin raportare la valoarea obligației de plată, în condițiile în care valoarea obiectului cererii era, oricum, mai mare de 1.000.000 lei. ... 23. În opinia instanței de trimitere, în dezlegarea chestiunii în discuție sunt relevante și alte două decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, care, deși la prima vedere par a nu avea nicio legătură cu prezenta chestiune, întrucât vizează acțiunile demarate în temeiul art. 7 din Legea nr. 77/2016, totuși argumentele aduse în cuprinsul acestora ar putea fi aplicate prin analogie și în cazul acțiunilor introduse în temeiul art. 8 din Legea nr. 77/2016. ... 24. În acest sens se invocă deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 6/2018 și nr. 37/2018, prin care, deși s-au respins ca inadmisibile sesizările formulate de instanțele de trimitere privind interpretarea unor dispoziții din Legea nr. 77/2016, în considerentele acestor decizii, în analiza condiției ca instanța care formulează sesizarea să judece cauza în ultimă instanță, instanța supremă a reținut că, în cauzele de natura celor în care s-au formulat trimiterile preliminare, este lipsită de relevanță valoarea creditului acordat sau a creanței de la momentul sesizării instanței. ... 25. Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că „o contestație întemeiată pe prevederile art. 7 din Legea nr. 77/2016 este o cerere atribuită de legiuitor printr-o lege specială, în temeiul art. 94 pct. 3 din Codul de procedură civilă, în competența materială de primă instanță a judecătoriei, indiferent de valoarea litigiului. ... 26. Cum pentru stabilirea competenței de soluționare a pricinii în primă instanță nu a fost aplicat criteriul de la art. 94 pct. 1 lit. k) din Codul de procedură civilă ori cel de la art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă, în mod consecutiv, pentru posibilitatea exercitării recursului (ca efect general al Deciziei Curții Constituționale nr. 369/2017), de asemenea, nu era aplicabil criteriul caracterului evaluabil în bani al cererii, întrucât criteriul legal de stabilire și verificare a competenței trebuie să fie același de la inițierea procesului până la soluționarea definitivă a litigiului“. ... 27. Or, considerentele inserate în cuprinsul Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 61/2017, pe de o parte, și al deciziilor Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 6/2018 și nr. 37/2018, pe de altă parte, întrețin controversa asupra chestiunii în discuție, existând riscul de a se genera practică neunitară. Astfel, instanța de recurs apreciază că, deși prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 61/2017 s-a reținut că acțiunea reglementată de art. 8 este una evaluabilă în bani, instanța supremă nu a precizat în mod expres dacă această valoare a obligației de plată ce se solicită a fi stinsă are relevanță în aprecierea admisibilității căii de atac a recursului, astfel cum a făcut în cazul acțiunilor demarate în temeiul art. 7 din Legea nr. 77/2016, prin deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 6/2018 și 37/2018. ... 28. Prin urmare, se impune lămurirea acestei chestiuni și stabilirea dacă, spre deosebire de acțiunile demarate în temeiul art. 7 din Legea nr. 77/2016 în cazul cărora este irelevantă valoarea creditului sau a obligației de plată în aprecierea admisibilității căii de atac a recursului, în cazul acțiunilor formulate în temeiul art. 8 din aceeași lege, valoarea obligației de plată ce se dorește a fi stinsă este un criteriu care trebuie luat în considerare în analiza admisibilității recursului. ... 29. De asemenea, problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, potrivit cercetărilor întreprinse de instanța de recurs. ... ...