Decizia ÎCCJ nr. 13/2019 (HP)Punctul XII

XII. Înalta Curte de Casație și Justiție 57. Procedura sesizării instanței supreme în vederea pronunțării asupra unor chestiuni de drept printr-o hotărâre prealabilă reprezintă o procedură nouă, preluată din dreptul francez, introdusă în sistemul de drept român prin actualul Cod de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 134/2010, fiind reglementată în cartea a II-a - Procedura contencioasă, titlul III - Dispoziții privind asigurarea unei practici judiciare unitare, capitolul II, art. 519-521 din Codul de procedură civilă. ... 58. Scopul acestei proceduri este crearea unui mecanism nou pentru uniformizarea practicii judiciare care să contribuie, alături de recursul în interesul legii, la transformarea practicii judiciare românești într-una predictibilă, care să răspundă așteptărilor rezonabile ale justițiabililor. ... 59. În analiza aspectelor generale de admisibilitate pentru declanșarea procedurii de sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile trebuie avute în vedere, pe lângă scopul instituirii acestui mecanism de unificare a practicii, rațiunea și fundamentul său. ... 60. Procedura hotărârii prealabile are menirea de a elimina riscul apariției unei practici neunitare, printr-o rezolvare de principiu a unei probleme de drept esențiale și controversate. ... 61. Pentru ca mecanismul procedural reglementat prin art. 519 din Codul de procedură civilă să nu fie deturnat de la scopul firesc al unificării practicii judiciare și utilizat pentru tranșarea în concret a aspectelor litigioase aflate pe rolul instanței de trimitere, instanța supremă trebuie chemată să dea chestiunii de drept o rezolvare de principiu. ... 62. Altfel spus, în sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu procedura pronunțării unei hotărâri prealabile trebuie să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății. ... 63. Cu privire la problema de drept ce se cere a fi lămurită, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, așa cum a arătat chiar instanța de trimitere, aceasta a mai făcut obiectul analizei și cu prilejul altor sesizări, chiar dacă pe cale incidentală, în etapa verificării condițiilor de admisibilitate în sesizările respective. ... 64. Astfel, prin deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 61/2017, nr. 6/2018 și nr. 37/2018, s-a constatat că prevederile art. 9 și, respectiv, cele ale art. 7 alin. (3) din Legea nr. 77/2016 cuprind dispoziții legale derogatorii de la prevederile dreptului comun cuprinse în art. 461 alin. (1) din Codul de procedură civilă numai în privința termenului de exercitare a apelului. ... 65. În paragraful 51 din Decizia nr. 6/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut în mod expres faptul că: „Fiind o normă cuprinsă într-o lege specială, ea este de strictă interpretare și aplicare. Prin urmare, nu ar putea fi interpretată în sensul derogării de la legea generală și în ceea ce privește posibilitatea exercitării căii de atac a recursului atunci când hotărârea pronunțată în faza judecării apelului ar fi susceptibilă de o astfel de cale de atac.“ ... 66. În cazul analizat, titularul sesizării nu solicită de fapt interpretarea unor dispoziții legale care să comporte o reală dificultate, ci invocă necesitatea înlăturării unei pretinse controverse ce ar rezulta din considerentele unor hotărâri pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție asupra chestiunii referitoare la relevanța criteriului evaluabil în bani al cererii în aprecierea posibilității exercitării recursului în cazul acțiunilor întemeiate pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 77/2016. ... 67. Astfel, obiectul sesizării trimise de Curtea de Apel Oradea este formulat în următorii termeni: dacă, în cazul acțiunilor întemeiate pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 77/2016, prezintă relevanță criteriul evaluabil în bani al cererii în aprecierea posibilității exercitării recursului. ... 68. În încheierea de sesizare s-a arătat: „considerentele inserate în cuprinsul Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 61/2017, pe de o parte, și al deciziilor Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 6/2018 și nr. 37/2018, pe de altă parte, întrețin controversa asupra chestiunii în discuție, existând riscul de a se genera practică neunitară“, dedusă din faptul că argumentele aduse în cuprinsul ultimelor două decizii ar putea fi aplicate prin analogie și în cazul acțiunilor introduse în temeiul art. 8 din Legea nr. 77/2016. ... 69. Acțiunea ce a determinat prezenta sesizare are ca obiect constatarea stingerii obligațiilor născute dintr-un contract de credit și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de înstrăinare a unui imobil prin transmiterea dreptului de proprietate asupra acestuia de la reclamanți la pârâtă. ... 70. Temeiul de drept al cererii îl constituie art. 8 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. ... 71. Prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 61/2017 s-a stabilit că este inadmisibilă sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă cu o cerere de pronunțare a unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept de către instanța de apel, într-o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 77/2016 al cărei obiect are o valoare de peste 1.000.000 lei, deoarece, în acest caz, instanța de apel, ca titular al sesizării, nu este învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, câtă vreme hotărârea pronunțată de aceasta este supusă recursului, neîncadrându-se în niciuna dintre excepțiile de la art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă. ... 72. Prin aceeași decizie s-a reținut și că în cauza respectivă nu se punea problema incidenței Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat că sintagma „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“ cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 este neconstituțională, deoarece litigiul în cadrul căruia s-a formulat sesizarea nu făcea parte din categoria celor la care se referă sintagma a cărei neconstituționalitate a fost constatată, valoarea obiectului cererii fiind mai mare de 1.000.000 lei. ... 73. Per a contrario, în litigiile al căror obiect este sub pragul valoric de 1.000.000 lei, prezintă relevanță Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat că sintagma „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“ cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 este neconstituțională. ... 74. Pe de altă parte, prin deciziile nr. 6/2018 și nr. 37/2018 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că, potrivit regulii generale cuprinse în art. 483 alin. (1) din Codul de procedură civilă, hotărârile date în apel sunt supuse recursului, cu excepțiile cuprinse în alin. (2) al aceluiași articol printre care nu se regăsesc hotărârile pronunțate în litigiile atribuite prin lege, în temeiul art. 94 pct. 3 din Codul de procedură civilă, în competența materială a judecătoriei în primă instanță. Cum excepțiile sunt de strictă interpretare, rezultă că astfel de hotărâri rămân supuse recursului. ... 75. Așadar, contrar celor susținute de instanța de sesizare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că cele reținute în considerentele deciziilor nr. 61/2017, nr. 6/2018 și nr. 37/2018 nu sunt de natură să ducă la nașterea unei practici neunitare, câtă vreme toate duc la aceeași concluzie. ... 76. În cazul analizat, titularul sesizării urmărește, în realitate, ca Înalta Curte de Casație și Justiție să facă raționamentul judiciar, care este propriu judecătorului cauzei, și să aplice prin relaționare texte de lege clare, necontroversate la o situație de fapt dată. ... 77. Conform art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 77/2016, în situația în care creditorul nu se conformează dispozițiilor prevăzute de prezenta lege, debitorul poate cere instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligațiilor născute din contractul de credit ipotecar și să se transmită dreptul de proprietate către creditor [alin. (1) ]. Cererea se judecă cu celeritate, cu citarea părților, de către judecătoria în circumscripția căreia domiciliază debitorul [alin. (2) ]. ... 78. Conform art. 9, hotărârea pronunțată potrivit prevederilor art. 8 poate fi atacată cu apel, în termen de 7 zile de la comunicare. ... 79. Cum aceste texte de lege au fost deja analizate și interpretate de Înalta Curte de Casație și Justiție, ceea ce ar avea de făcut instanța de trimitere este doar să stabilească, prin recurgerea la regulile de interpretare general valabile, aplicabile în orice litigiu evaluabil în bani, în ce măsură hotărârea instanței de apel este sau nu susceptibilă de recurs. Raționamentul este oricum facilitat de pronunțarea deciziilor nr. 369 din 30 mai 2017 și nr. 874 din 18 decembrie 2018 ale Curții Constituționale. ... 80. Împrejurarea că, prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă a fost modificat în sensul că „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j^3), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului“ nu este de natură să influențeze considerațiile anterioare, față de dispozițiile art. 24 din Codul de procedură civilă. ... 81. Prin urmare, rămâne atributul exclusiv al instanței de trimitere să soluționeze cauza cu judecata căreia a fost învestită, aplicând, în acest scop, mecanismele de interpretare a actelor normative, aprecierea în sensul că „instanța supremă nu a precizat în mod expres dacă această valoare a obligației de plată ce se solicită a fi stinsă are relevanță în aprecierea admisibilității căii de atac a recursului“ neputându-și afla rostul în procedura declanșată prin încheierea Curții de Apel Oradea. ... 82. În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că mecanismul de unificare a practicii judiciare reglementat de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă nu poate fi valorificat atât timp cât legiuitorul a stabilit, prin condițiile restrictive de admisibilitate, rolul unificator al instituției juridice a hotărârii prealabile numai în scopul preîntâmpinării apariției unei practici neunitare, printr-o rezolvare de principiu a unei veritabile probleme de drept, astfel încât sesizarea nu este admisibilă. ... ...