Decizia ÎCCJ nr. 1/2017 (HP)Punctul VII

VII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie 86. Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere formulate de părţi şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele: ... 87. Procedura sesizării instanţei supreme în vederea pronunţării asupra unor chestiuni de drept printr-o hotărâre prealabilă reprezintă o procedură nouă, preluată din dreptul francez, introdusă în sistemul de drept român prin actualul Cod de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 134/2010, fiind reglementată în cartea a II-a „Procedura contencioasă“, titlul III „Dispoziţii privind asigurarea unei practici judiciare unitare“, cap. II, art. 519-art. 521 din Codul de procedură civilă. ... 88. Scopul acestei proceduri este crearea unui mecanism nou pentru uniformizarea practicii judiciare care să contribuie, alături de recursul în interesul legii, la transformarea practicii judiciare româneşti în una predictibilă, care să răspundă aşteptărilor rezonabile ale justiţiabililor. ... 89. În analiza aspectelor generale de admisibilitate pentru declanşarea procedurii de sesizare în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile trebuie avute în vedere, pe lângă scopul instituirii acestui mecanism de unificare a practicii, raţiunea şi fundamentul său. ... 90. Procedura hotărârii prealabile are menirea de a elimina riscul apariţiei unei practici neunitare, printr-o rezolvare de principiu a unei probleme de drept esenţiale şi controversate. ... 91. Pentru ca mecanismul procedural reglementat prin art. 519 din Codul de procedură civilă să nu fie deturnat de la scopul firesc al unificării practicii judiciare şi utilizat pentru tranşarea în concret a aspectelor litigioase aflate pe rolul instanţei de trimitere, instanţa supremă trebuie chemată să dea chestiunii de drept o rezolvare de principiu. Altfel spus, în sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu procedura pronunţării unei hotărâri prealabile trebuie să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanţă a fi lămurită şi care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi a înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii. ... 92. Potrivit dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010: „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 93. Astfel cum rezultă din conţinutul normei citate, legiuitorul a instituit o serie de condiţii de admisibilitate pentru declanşarea acestei proceduri, care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, după cum urmează: a) existenţa unei cauze în curs de judecată, în ultimă instanţă; ... b) cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să o soluţioneze în ultimă instanţă; ... c) ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată; ... d) o chestiune de drept cu caracter de noutate şi asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. ... ... 94. Prioritar se impune o analiză a fiecăreia dintre condiţiile de admisibilitate a sesizării: a) Cauza se află în curs de judecată pe rolul Tribunalului Dolj - Secţia a II-a civilă, instanţă legal învestită cu soluţionarea apelului declarat de reclamanta A împotriva Sentinţei nr. 14.976 din 2 decembrie 2015, pronunţată de Judecătoria Craiova - Secţia civilă în Dosarul nr. 12.331/215/2015. Această primă condiţie de admisibilitate este îndeplinită. ... b) Autorul sesizării este Tribunalul Dolj - Secţia a II-a civilă, care în această cauză judecă în ultimă instanţă, urmând a pronunţa o hotărâre definitivă [potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 634 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă], astfel că şi cea de-a doua condiţie de admisibilitate este întrunită. ... c) A treia condiţie de admisibilitate este, de asemenea, îndeplinită, deoarece de chestiunea de drept ce se cere a fi dezlegată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie depinde soluţionarea pe fond a cauzei aflate în curs de judecată. ... d) Noutatea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării de pronunţare a unei hotărâri prealabile reprezintă o condiţie distinctă de admisibilitate, iar verificarea acesteia implică nu numai a se constata că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat deja asupra respectivei chestiuni de drept, precum şi că aceasta nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, dar, în absenţa unei definiţii legale a noţiunii de „noutate“, ci şi aprecierea în acest sens a completului învestit pentru pronunţarea hotărârii prealabile. ... ... 95. Problema noutăţii chestiunii de drept nu înseamnă numai că în legătură cu aceasta nu s-a pronunţat o hotărâre prealabilă ori că ea nu a făcut obiectul unui recurs în interesul legii, cum au fost exprimate unele opinii în doctrină. De altfel, în această din urmă situaţie, a recursului în interesul legii, nu s-ar pune problema lipsei condiţiei noutăţii, ci aceea a inadmisibilităţii sesizării pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile. ... 96. În cazul de faţă s-a apreciat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat anterior asupra chestiunii de drept ce face obiectul prezentei sesizări, nefiind pronunţată o decizie în interesul legii sau o altă hotărâre prealabilă având acest obiect. ... 97. Se impune, totodată, a se observa că art. 519 din Codul procedură civilă nu defineşte noţiunea de „noutate“ şi nici nu oferă criterii pentru conturarea caracterului de noutate, aşa încât rămâne atributul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu pronunţarea unei hotărâri prealabile, să hotărască dacă chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită este nouă. ... 98. Pentru a se conchide asupra noutăţii chestiunii de drept este necesar a se enunţa scopul legiferării acestei instituţii procesuale a hotărârii prealabile ca mecanism de unificare a practicii, anume acela de a preîntâmpina apariţia unei practici neunitare (control a priori), spre deosebire de mecanismul recursului în interesul legii, care are menirea de a înlătura o practică neunitară deja intervenită în practica instanţelor judecătoreşti (control a posteriori). ... 99. Un act normativ recent adoptat sau recent intrat în vigoare are un potenţial mai mare de a conţine probleme noi de drept care ar fi susceptibile a genera practică neunitară, decât un act normativ intrat în vigoare de mai mult timp. Cu toate acestea, nu se poate nega de plano, doar pe baza criteriului vechimii, că un astfel de act normativ mai vechi nu poate genera chestiuni noi de drept, întrucât este posibil ca o instanţă să fie chemată să se pronunţe pentru prima dată asupra respectivei probleme de drept, după cum sunt posibile modificări sau completări ulterioare, mai recente, ale actului normativ, care să ridice probleme de interpretare. ... 100. Ca atare, caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanţelor, în urma unei interpretări adecvate, în timp ce opiniile jurisprudenţiale izolate sau cele pur subiective nu pot constitui temei declanşator al mecanismului pronunţării unei hotărâri prealabile. ... 101. În consecinţă, se apreciază că importante, sub acest aspect, sunt existenţa şi dezvoltarea unei jurisprudenţe în această materie. ... 102. În vederea analizării practicii instanţelor naţionale au fost emise adrese către toate curţile de apel, care au procedat la verificări la instanţele judecătoreşti situate în circumscripţiile lor şi au comunicat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie hotărârile judecătoreşti pronunţate în materia ce face obiectul sesizării. ... 103. La pct. VII din raport a fost arătată practica instanţelor judecătoreşti de la toate curţile de apel din ţară, din care se desprinde faptul că instanţele s-au confruntat cu această problemă de drept, dându-i, este adevărat, dezlegări contradictorii. ... 104. În raport cu constatările anterioare rezultă că problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile a mai fost anterior dedusă judecăţii pe rolul instanţelor naţionale. ... 105. Astfel, instanţele judecătoreşti au fost învestite cu soluţionarea unor cereri de chemare în judecată cu un obiect identic cauzei înregistrate pe rolul instanţei de trimitere. ... 106. În condiţiile arătate, orientarea jurisprudenţei spre o anumită interpretare a normelor analizate şi existenţa unei practici a instanţelor naţionale determină pierderea caracterului de noutate a chestiunii de drept supuse analizei. ... 107. În sprijinul acestei concluzii vine şi Adresa nr. 1.752/C/3611/III-5/2016 din 16 noiembrie 2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia judiciară - Serviciul judiciar civil, din care rezultă că la nivelul acestui serviciu se analizează jurisprudenţa în vederea promovării unui recurs în interesul legii, în problema de drept vizând „admisibilitatea cererilor de stabilire pe cale judiciară a conversiei creditului din franci elveţieni (CHF) în lei. Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 193/2000 în ceea ce priveşte caracterul abuziv al clauzei privind suportarea riscului valutar de către împrumutat. Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1.271 din Codul civil în ceea ce priveşte aplicarea teoriei impreviziunii în ipoteza contractelor de credit încheiate anterior Codului civil“. ... 108. Tot din cuprinsul acestei adrese rezultă că, în urma verificărilor efectuate în vederea promovării unui recurs în interesul legii, parţial, problemele de drept ce urmează a fi dezlegate se suprapun cu cele din sesizarea pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, în adresă indicându-se hotărâri definitive concrete în care s-au pronunţat soluţii neunitare. ... 109. De asemenea, din Adresa nr. 583/7 noiembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă rezultă că, cel puţin pentru chestiunea supusă atenţiei la pct. 3 din sesizare, această instanţă a pronunţat numeroase hotărâri, astfel că şi din acest punct de vedere s-a pierdut caracterul de noutate a chestiunii de drept supuse atenţiei. ... 110. Ţinând cont de faptul că sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine apariţia unei practici neunitare în aplicarea şi interpretarea legii de către instanţele judecătoreşti, iar, după cum s-a arătat, problema de drept ce se solicită a fi dezlegată în speţă a mai fost anterior dedusă judecăţii, fără a se contura o practică unitară, iar instanţele naţionale, prin utilizarea mecanismului de interpretare a legilor, au procedat la interpretarea normelor juridice considerate ca prezentând dificultăţi, ce ar necesita o rezolvare de principiu, rezultă că obiectul sesizării nu îndeplineşte condiţia noutăţii. ... 111. În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că mecanismul de unificare a practicii judiciare reglementat de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă nu poate fi valorificat atât timp cât legiuitorul a stabilit, prin condiţiile restrictive de admisibilitate, rolul unificator al instituţiei juridice a hotărârii prealabile numai în scopul preîntâmpinării apariţiei unei practici neunitare, printr-o rezolvare de principiu a unei veritabile probleme de drept, astfel încât sesizarea nu este admisibilă. ... 112. Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, în temeiul art. 521 din Codul de procedură civilă, ... ...