Decizia ÎCCJ nr. 4/2019 (RIL)Punctul 8

8. Opinia specialiștilor consultați asupra chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării Facultatea de Drept, Colectivul de drept penal, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca, în temeiul art. 473 alin. (5) din codificarea procesual penală, a apreciat că nu poate fi exclusă de plano posibilitatea pronunțării unei soluții de achitare întemeiate pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) și c) din Codul de procedură penală în ipoteza admiterii cererii inculpatului de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate în cazul recunoașterii învinuirii. În susținerea acestui punct de vedere s-au adus aceleași argumente de text, ce rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, care utilizează sintagma „în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei“, și s-a arătat, în esență, cu privire la condițiile de admisibilitate a cererii de judecare în procedura simplificată, că ceea ce se pretinde inculpatului prin art. 374 alin. (4) din același cod este să recunoască „în totalitate faptele reținute în sarcina sa“, iar nu săvârșirea infracțiunii, urmând ca instanța, cu ocazia deliberării asupra fondului cauzei, să se pronunțe asupra elementelor de tipicitate și a calificării faptei ca infracțiune, fără ca eventualele „dubii cu privire la vinovăția inculpatului“ să condiționeze, în mod necesar, ex ante, aplicarea procedurii în cazul recunoașterii învinuirii. Sub același aspect, s-a mai subliniat că, deși evaluarea suficienței probelor presupune o examinare a acestora atât cantitativă, cât și calitativă, prin raportare la fiabilitatea și forța lor probantă, la momentul verificării condiției prevăzute de art. 349 alin. (2) din Codul de procedură penală nu se realizează o activitate de apreciere a probelor care să permită instanței stabilirea tipicității infracțiunii și a vinovăției inculpatului, acțiuni care sunt proprii etapei deliberării cu privire la temeinicia acuzației, etapă care, inclusiv în procedura abreviată, are loc după stadiul dezbaterilor judiciare asupra fondului cauzei. Deopotrivă, pornind de la dispozițiile art. 377 alin. (5) și art. 395 alin. (2) din Codul de procedură penală, s-a susținut că admiterea cererii de judecare a cauzei în procedura simplificată nu este incompatibilă cu efectuarea cercetării judecătorești (care nu echivalează cu o revenire asupra dispoziției inițiale de încuviințare a solicitării de judecare în procedura recunoașterii învinuirii), or, în situația în care se procedează astfel, „instanța penală va putea pronunța oricare dintre soluțiile de achitare reglementate de art. 16 alin. (1) lit. a) -d) din Codul de procedură penală, cel puțin pentru motivul că nu este ținută de situația de fapt recunoscută inițial de inculpat, aspect ce rezultă neechivoc din interpretarea per a contrario a prevederilor cuprinse în art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală“. În consecință, s-a menționat că, în ipoteza în care cererea inculpatului de judecare a cauzei potrivit procedurii abreviate este admisă, nu poate fi exclusă de plano posibilitatea instanței de a pronunța oricare dintre soluțiile prevăzute de art. 396 alin. (2) -(6) din Codul de procedură penală, deci implicit achitarea în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) și c) din același cod, mai ales în situațiile în care instanța procedează la efectuarea cercetării judecătorești. ...