Decizia CCR nr. 168/2025Punctul 7

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că atât Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2020 în integralitate, cât și, în mod particular, dispozițiile art. II alin. (1) lit. b) , ale art. III și ale art. VII lit. a) și b) din această ordonanță de urgență a Guvernului sunt neconstituționale, fiind contrare prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) , (4) , (5) , ale art. 15 alin. (2) , ale art. 30 alin. (1) , ale art. 31 alin. (1) și (2) , ale art. 45, 53, ale art. 115 alin. (4) și (6) și ale art. 147 alin. (4) . Se învederează că circumstanțele relevante pentru teza încălcării art. 115 alin. (4) din Constituție reprezintă premisa afectării și a celorlalte dispoziții constituționale menționate în susținerea excepției. Astfel, motivele cuprinse în preambulul acestui act normativ care ar justifica adoptarea ordonanței de urgență criticate nu se circumscriu criteriilor și condițiilor cumulative în care pot fi adoptate acte prin delegarea legislativă, astfel cum aceste condiții sunt cuprinse în Constituție și au fost dezvoltate pe cale jurisprudențială de către instanța de contencios constituțional, respectiv: (i) să se justifice existența unei situații extraordinare; (ii) reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; (iii) urgența să fie motivată în cuprinsul ordonanței [art. 115 alin. (4) din Constituție și, spre exemplu, Decizia Curții Constituționale nr. 255 din 11 mai 2005, Decizia nr. 214 din 9 aprilie 2019 sau Decizia nr. 83 din 18 februarie 2020 etc.]. Însă Guvernul a încălcat limitele competenței normative cuprinse în art. 115 alin. (4) , reglementând arbitrar și abuziv un domeniu ce constituie obiectiv de interes național strategic - realizarea proiectelor de infrastructură de interes public, norme care au impact negativ asupra unor proceduri în curs, neexistând o situație extraordinară, a cărei reglementare nu putea fi amânată. În realitate, așa cum rezultă din simpla lectură a textului, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2020 a urmărit, exclusiv, un deziderat de oportunitate (chiar contrar celui declarat, „luând în considerare imperativul național al realizării proiectelor de infrastructură, precum și consecințele negative foarte importante ale neîndeplinirii acestui obiectiv“), sistând procedurile de atribuire a parteneriatelor public-private aflate în curs la data adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2020, prin scoaterea acestora de sub competența Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză (autoritatea contractantă învestită cu atribuții de realizare și implementare a obiectivelor strategice prin parteneriate public-private), sens în care este art. VII lit. a) prin care Guvernul a dispus abrogarea Hotărârii Guvernului nr. 357/2018 privind aprobarea Listei proiectelor strategice de investiții care urmează a fi pregătite și atribuite în parteneriat public-privat de către Comisia Națională de Strategie și Prognoză. ...