Decizia CCR nr. 180/2025Punctul 6

6. Se apreciază că nu este stabilit în mod clar prin lege elementul material al laturii obiective a contravenției, context în care norma are caracter imprevizibil ca urmare a faptului că sancțiunea este dispusă prin lege, iar elementul material al contravenției este determinat prin ordine ale ANRE, ceea ce înseamnă că, pe măsură ce sunt emise astfel de ordine, dispozițiile pot fi interpretate ca fiind de natură comercială, astfel încât să se nască noi contravenții, fără ca destinatarii normelor să realizeze că printr-o anumită conduită săvârșesc o contravenție deosebit de gravă. Astfel, ANRE este cea care legiferează dispoziții legale, le interpretează și aplică sancțiunile pe care le-a instituit prin aceste norme, aspect ce contravine și principiului separației puterilor în stat. Prin urmare, modalitatea neconstituțională de reglementare a prevederilor criticate a dat posibilitatea ANRE de a interpreta și aplica legea într-un mod excesiv și arbitrar, în sensul că orice încălcare a unei prevederi cuprinse în ordinele și dispozițiile acestei autorități constituie contravenție, chiar dacă prin natura încălcării fapta nu constituie o contravenție, ci se circumscrie unor aspecte, spre exemplu, de altă natură, agentul constatator făcând o eronată aplicare a unicității de contravenție, în sensul că o singură contravenție este defalcată în mai multe contravenții pentru care se aplică sancțiuni de sine stătătoare. Totodată, se mai învederează că, potrivit Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, amenda este una dintre cele trei sancțiuni aplicabile pentru comiterea unei fapte contravenționale și, chiar dacă în dreptul intern este calificată ca fiind o sancțiune administrativă, prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, aceasta a fost asociată sancțiunilor penale, astfel că procedura aplicării acestora se supune prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. ...