Decizia CCR nr. 192/2025Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 318 alin. (16) din Codul de procedură penală, autoarea acesteia arată că încheierea pronunțată de judecătorul de cameră preliminară în procedura confirmării renunțării la urmărirea penală este definitivă. Ca atare, autoarea excepției susține că acest articol sugerează că soluția pronunțată în cauză nu este susceptibilă să facă obiectul unor căi de atac, fie ele chiar extraordinare. Apreciază că o asemenea situație ar fi ocolită doar prin aplicarea directă, în temeiul art. 20 alin. (2) din Constituție, a textelor convenționale. Consideră, totodată, că dispozițiile art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală întăresc această concluzie, cât timp limitează sfera căii extraordinare de atac a contestației în anulare, bazată pe lipsa citării/citarea nelegală, strict la hotărârile pronunțate în apel. Prin urmare, susține că normele procesual penale menționate anterior instituie un mecanism care împiedică persoana interesată să aibă acces la justiție în situația în care soluția a fost pronunțată fără legala sa citare, contrar dispozițiilor constituționale și convenționale invocate. Invocă deciziile Curții Constituționale nr. 599 din 21 octombrie 2014, nr. 703 din 5 noiembrie 2019 și nr. 801 din 5 decembrie 2017 pentru a sublinia că instanța de control constituțional a analizat constituționalitatea art. 318 alin. (16) din Codul de procedură penală din perspectiva căilor ordinare de atac, iar nu din perspectiva unei eventuale interdicții privind exercitarea unor căi extraordinare de atac. ...