Decizia ÎCCJ nr. 64/2018 (HP)Punctul VI

VI. Punctul de vedere al titularului sesizării cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 26. Completul de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă a arătat că prin Decizia Curții Constituționale nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că sintagma „pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul“ din cuprinsul dispozițiilor art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă este neconstituțională cu referire la motivul de revizuire prevăzut la pct. 11 din cuprinsul acestora. ... 27. Hotărârea ce formează obiectul revizuirii de față, respectiv Decizia nr. 1.246 din 28 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă, a fost pronunțată în procedura de filtrare a recursurilor, în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, recursul fiind respins printr-o decizie, care, potrivit textului, nu este supusă niciunei căi de atac. ... 28. La același termen la care a fost pronunțată decizia atacată cu revizuire, completul de judecată a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a textului de lege care a fundamentat soluția, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 cu privire la sintagma „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“. ... 29. Sesizarea cu excepția de neconstituționalitate a fost înregistrată la Curtea Constituțională în Dosarul nr. 1.237D/2016, la 6 iulie 2016. Prin Decizia Curții Constituționale nr. 629 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 16 ianuarie 2018, s-a respins, „ca devenită inadmisibilă“, excepția de neconstituționalitate a sintagmei „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. În paragraful 23 din Decizia Curții Constituționale nr. 629 din 17 octombrie 2017 s-a reținut că, prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, s-a constatat deja caracterul neconstituțional al sintagmei respective, iar la paragraful 27 s-a reținut că excepția va fi respinsă „ca devenită inadmisibilă“, textul fiind declarat neconstituțional, dar că Decizia Curții Constituționale nr. 629 din 17 octombrie 2017 poate constitui motiv de revizuire, conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă. ... 30. Instanța de sesizare a arătat că deciziile Curții Constituționale produc efecte numai pentru viitor, nu și cu privire la situațiile juridice trecute sau aflate în curs de desfășurare. Cu toate acestea, în mod excepțional, deciziile Curții Constituționale prin care un text de lege a fost declarat neconstituțional își produc efectele în cauzele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate a textului de lege respectiv, care a stat la baza pronunțării soluției din acea cauză, mecanismul juridic de retractare a soluției fiind revizuirea, conform dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă. De asemenea, decizia Curții Constituționale își produce efectele și în cauzele în care Curtea Constituțională a fost sesizată anterior declarării neconstituționalității textului, iar în astfel de cauze excepția de neconstituționalitate a fost respinsă „ca devenită inadmisibilă“, textul neputând fi declarat neconstituțional de mai multe ori. Curtea Constituțională a reținut că o decizie prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate are efecte și pentru trecut în mod limitat, în sensul că profită autorilor acesteia, dar și autorilor aceleiași excepții, invocate anterior publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, în alte cauze, excepție respinsă ca devenită inadmisibilă (Decizia Curții Constituționale nr. 866 din 10 decembrie 2015). De asemenea, prin Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016, instanța de contencios constituțional a statuat în sensul că o decizie prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate „profită, în exercitarea căii de atac a revizuirii, persoanelor care au invocat excepția de neconstituționalitate în cauze soluționate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei prin care se constată neconstituționalitatea și autorilor aceleiași excepții, invocate anterior publicării deciziei Curții, în alte cauze, soluționate definitiv“. Curtea a amintit că a interpretat, pe cale jurisprudențială, „în mod extensiv dispozițiile Codului de procedură civilă din 1865 și ale Codului de procedură penală din 1968, astfel cum acestea au fost modificate și completate prin Legea nr. 177/2010, lărgindu-le practic sfera de aplicare sub aspectul hotărârilor supuse revizuirii, ținând cont de faptul că legiuitorul a reglementat calea de atac a revizuirii unei hotărâri judecătorești definitive pronunțate în cauzele în care a fost invocată și ulterior admisă o excepție de neconstituționalitate, în scopul acordării mijloacelor de apărare în vederea realizării drepturilor și intereselor părților în fața justiției“. ... 31. Prin sesizarea formulată se urmărește stabilirea măsurii în care este admisibilă cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, a unei hotărâri pronunțate de completul de filtru, conform art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, în condițiile în care dispozițiile care au stat la baza soluției au fost declarate neconstituționale, iar Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, care a declarat neconstituțional textul, în contextul în care părții din cauză i s-a respins ca devenită inadmisibilă sesizarea cu privire la excepția de neconstituționalitate a textului de lege, ca principiu, poate constitui temei pentru revizuire prin prisma dispozițiilor art. 509 alin (1) pct. 11 și jurisprudenței Curții Constituționale. ... 32. Până la abrogarea operată prin Legea nr. 177/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, alin. (5) al art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată (2) , prevedea că: „Pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei se suspendă.“ După abrogarea sa însă nu mai este prevăzută suspendarea judecății cauzei în cazul în care este sesizată Curtea Constituțională. Soluția s-a văzut ca un remediu pentru scurtarea procedurilor judiciare, în lumina prevederilor art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atunci când s-a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a textului de lege care are legătură cu soluția. În acest context, judecata cauzei continuă, iar legiuitorul a creat remediul legal pentru desființarea soluției definitive sau irevocabile prin reglementarea unui nou caz de revizuire, și anume dispozițiile art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865, respectiv art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010. ... 33. În Decizia Curții Constituționale nr. 404 din 15 iunie 2016 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 s-a reținut, în paragraful 23, că „revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 322 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 din Codul de procedură civilă poate fi exercitată de cel căruia i s-a admis excepția și de cel căruia excepția i-a fost respinsă ca devenită inadmisibilă, fără a face distincție că hotărârea a cărei revizuire se cere vizează sau nu fondul. În cadrul procesului judiciar, excepția de neconstituționalitate se înscrie în rândul excepțiilor de procedură prin care se urmărește împiedicarea unei judecăți care s-ar întemeia pe o dispoziție legală neconstituțională. Constatarea neconstituționalității unui text de lege ca urmare a invocării unei excepții de neconstituționalitate trebuie să profite autorilor acesteia și nu poate constitui doar un instrument de drept abstract, întrucât și-ar pierde caracterul concret (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 766 din 5 iunie 2011, citată anterior, sau Decizia nr. 338 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 14 noiembrie 2013). Neconstituționalitatea unei dispoziții legale nu are numai o funcție de prevenție, ci și una de reparație, întrucât ea vizează în primul rând situația concretă a cetățeanului lezat în drepturile sale prin norma criticată (a se vedea Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragrafele 29 și 30)“. ... 34. Prin nerecunoașterea faptului că împotriva hotărârii pronunțate în filtru se poate exercita calea de atac a revizuirii pentru ipoteza în care autorul sesizării excepției de neconstituționalitate a obținut în urma demersului său declararea neconstituționalității textului care a stat la baza soluționării cauzei sau cererea i-a fost respinsă ca devenită inadmisibilă s-ar încălca efectul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, consacrat de dispozițiile art. 147 alin. (2) din Constituția României, având în vedere faptul că excepția de neconstituționalitate este, de principiu, o chestiune prejudicială, o problemă juridică a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluționarea litigiului cu care este conexă și se aplică în mod excepțional acelor situații care au devenit facta praeterita. ... 35. Curtea Constituțională, în jurisprudența sa (Decizia nr. 404 din 15 iunie 2016), a reținut că „«soluția legislativă care consacră dreptul persoanelor prevăzute de lege de a exercita calea de atac a revizuirii nu intră în coliziune cu prevederile constituționale privind efectele ex nunc ale deciziei de admitere a Curții, revizuirea putând fi exercitată numai după publicarea în Monitorul Oficial al României a actului Curții. Efectele unei decizii de admitere pronunțate de instanța de contencios constituțional se întind inter partes numai ex nunc, deoarece revizuirea este cea care în mod direct produce efecte pentru trecut, și nu decizia de admitere a Curții Constituționale, aceasta din urmă fiind numai un instrument, un motiv legal pentru reformarea viitoare a hotărârilor judecătorești care s-au întemeiat pe dispoziția declarată neconstituțională. Prin urmare, decizia de admitere a Curții Constituționale mediază revizuirea, și nu invers, iar efectele pentru trecut de remediere a aspectelor dintr-o hotărâre judecătorească definitivă ce nu au putut fi prevenite sunt o consecință a căii de atac extraordinare, și nicidecum a actului emis de instanța de contencios constituțional» (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 1.106 din 22 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, Decizia nr. 998 din 22 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 17 ianuarie 2013, Decizia nr. 130 din 7 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 19 aprilie 2013, și Decizia nr. 474 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 21 ianuarie 2014). Totodată, Curtea a stabilit că o decizie de admitere a excepției de neconstituționalitate se aplică și în cauzele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate până la data publicării, altele decât cea în care a fost pronunțată decizia Curții Constituționale, soluționate definitiv prin hotărâre judecătorească, ipoteză ultimă în care decizia de admitere constituie motiv de revizuire.“ ... 36. Dacă prin eliminarea cerinței suspendării judecății procesului până la soluționarea excepției de neconstituționalitate din art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 47/1992), s-a urmărit scurtarea timpului procedurii judiciare pentru respectarea dreptului prevăzut de art. 6 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar legea a creat în schimb mecanismul revizuirii pentru acest motiv, tot astfel ar trebui să se recunoască în toate cazurile dreptul la un recurs efectiv. ... 37. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în contextul dispozițiilor art. 6 și art. 13 din Convenție, privitoare la dreptul la un proces echitabil și la un recurs efectiv, a statuat că o protecție eficace a drepturilor omului nu poate fi realizată prin simpla consacrare a unor drepturi substanțiale, ci este necesar ca aceste drepturi să fie însoțite de garanții fundamentale de ordin procedural, care să asigure mecanismele corespunzătoare de punere în valoare. Hotărârea dată de către Curte în Cauza Kudla împotriva Poloniei, dincolo de a recunoaște pentru prima dată în mod ferm dreptul persoanelor de a beneficia de o cale internă de atac în materia duratei rezonabile a procedurilor, a atras atenția statelor semnatare asupra obligației corelative ce le revine de a efectua toate demersurile necesare în vederea creării în sistemele juridice naționale a unor căi procedurale concrete și efective pe care justițiabilii să le poată utiliza în acest sens. ... ...