Decizia ÎCCJ nr. 76/2018 (HP)Punctul V

V. Punctul de vedere al titularului sesizării cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 28. Instanța de trimitere a arătat că este necesar a se dezlega de către Înalta Curte de Casație și Justiție chestiunea vizând legea aplicabilă, față de succesiunea în timp a normelor incidente în materia reparării prejudiciilor cauzate ca urmare a erorilor judiciare, cu atât mai mult cu cât reclamantul, nefiind asistat la prima instanță de apărător, nu a indicat expres care ar fi conținutul normei, iar prima instanță a făcut trimitere la conținutul art. 538 din Codul de procedură penală, forma în vigoare la data sesizării instanței civile, deși în discuție sunt trei momente diferite, sub trei reglementări diferite, cu influențe majore asupra cauzei pendinte. Or, apelanții Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice au făcut ample discuții asupra interpretării textului aplicabil. ... 29. Astfel, în speță, sub aspectul despăgubirilor pentru condamnare există trei date importante: data condamnării definitive (27 februarie 1992), data achitării, în urma judecării cererii de revizuire (10 decembrie 2012) și data sesizării instanței civile cu acțiunea în despăgubiri (19 martie 2014). ... 30. Fiecăreia dintre cele trei date îi corespunde o altă reglementare juridică pentru cazurile care dau dreptul la reparație. ... 31. La data condamnării, art. 504 din Codul de procedură penală din 1968 prevedea că: „Orice persoană care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a stabilit prin hotărâre definitivă că nu a săvârșit fapta imputată ori că acea faptă nu există. Are dreptul la repararea pagubei și persoana împotriva căreia s-a luat o măsură preventivă, iar ulterior, pentru motivele arătate în alineatul precedent, a fost scoasă de sub urmărire sau a fost achitată. Nu are dreptul la repararea pagubei persoana care, în cursul urmăririi penale sau al judecății, cu intenție sau din culpă gravă a stânjenit sau a încercat să stânjenească aflarea adevărului. Persoanelor arătate în alin. 1 și 2, care înainte de arestare erau încadrate în muncă, li se calculează la vechimea și continuitatea în muncă și timpul cât au fost arestate, iar persoanelor arătate în alin. 1 li se calculează la vechimea în muncă și timpul cât au executat pedeapsa închisorii cu obligarea la muncă corecțională.“ ... 32. La data de 10 decembrie 2012, art. 504 din Codul de procedură penală din 1968 prevedea că: „Persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare. Are dreptul la repararea pagubei și persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal. Privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilită, după caz, prin ordonanță a procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanță a procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j) ori prin hotărâre a instanței de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotărâre definitivă de achitare sau prin hotărâre definitivă de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j) . Are drept la repararea pagubei suferite și persoana care a fost privată de libertate după ce a intervenit prescripția, amnistia sau dezincriminarea faptei.“ ... 33. La data de 19 martie 2014, art. 538 din Codul de procedură penală prevedea că: (1) Persoana care a fost condamnată definitiv, indiferent dacă pedeapsa aplicată sau măsura educativă privativă de libertate a fost sau nu pusă în executare, are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite în cazul în care, în urma rejudecării cauzei, după anularea sau desființarea hotărârii de condamnare pentru un fapt nou sau recent descoperit care dovedește că s-a produs o eroare judiciară, s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul redeschiderii procesului penal cu privire la condamnatul judecat în lipsă, dacă după rejudecare s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare. (3) Persoana prevăzută la alin. (1) și persoana prevăzută la alin. (2) nu vor fi îndreptățite să ceară repararea de către stat a pagubei suferite dacă, prin declarații mincinoase ori în orice alt fel, au determinat condamnarea, în afara cazurilor în care au fost obligate să procedeze astfel. (4) Nu este îndreptățită la repararea pagubei nici persoana condamnată căreia îi este imputabilă în tot sau în parte nedescoperirea în timp util a faptului necunoscut sau recent descoperit. ... 34. Cum textele legale de mai sus impun condiții diferite pentru repararea pagubei de către stat, este imperios necesar a se stabili care este legea aplicabilă în cazul succesiunii în timp a unor norme cu conținut diferit. ... 35. În situația în care se va stabili că legea aplicabilă este cea în vigoare la data sesizării instanței civile, instanța de trimitere întreabă dacă dispozițiile art. 538 alin. (1) din actualul Cod de procedură penală trebuie interpretate în sensul că o hotărâre prin care s-a constatat săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă constituie „fapt nou sau recent descoperit“. ... 36. Având în vedere conținutul dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) și b) din Codul de procedură penală, de unde rezultă că legiuitorul a înțeles să facă distincție între „fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei“ (altfel spus, fapte și împrejurări noi) și situațiile în care „s-a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă“ de către cei ale căror declarații au constituit temei pentru condamnare, instanța de sesizare a solicitat să se interpreteze dispozițiile art. 538 alin. (1) din Codul de procedură penală. ... 37. Sub un ultim aspect, s-a arătat că este necesar a se lămuri dacă instanța civilă ar trebui să verifice modul în care instanța de revizuire a dispus achitarea, respectiv dacă această soluție este urmare a unui fapt nou sau recent descoperit (existând posibilitatea ca achitarea să se fi făcut ca urmare a reaprecierii probelor, iar nu ca urmare a unui fapt nou sau recent descoperit) sau trebuie să o valorifice „de plano“ fără nicio altă verificare. ... 38. Instanța de trimitere a opinat în sensul că legea aplicabilă litigiului pendinte este cea de la momentul sesizării instanței civile, față de faptul că la momentul depunerii acțiunii pentru repararea pagubei erau în vigoare dispozițiile art. 541 alin. (1) din Codul de procedură penală, care prevăd că „Acțiunea pentru repararea pagubei poate fi pornită de persoana îndreptățită, potrivit art. 538 și 539, iar după moartea acesteia poate fi continuată sau pornită de către persoanele care se aflau în întreținerea sa la data decesului“, fiind de principiu că, deși se judecă de instanța civilă, totuși acțiunea rămâne supusă unei proceduri stabilite de către Codul de procedură penală în capitolul VI al titlului IV. ... 39. Cu privire la cea de-a doua întrebare, instanța de sesizare a apreciat că hotărârea pronunțată în revizuire [chiar dacă revizuirea este întemeiată pe lit. b) a art. 394 alin. 1 din vechiul Cod de procedură penală/actualmente art. 453 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală] prin care reclamantul a fost achitat constituie „fapt nou sau recent descoperit“ în înțelesul autonom al art. 538 din Codul de procedură penală. ... 40. Însă, instanța nu poate aplica de plano hotărârea penală din revizuire, întrucât, deși este vorba despre o achitare, legiuitorul, prin noua reglementare a art. 538 din Codul de procedură penală, a înțeles să condiționeze plata despăgubirilor de necesitatea ca achitarea să se fi făcut în baza unor fapte noi sau recent descoperite. Astfel, instanța civilă va trebui ea însăși să verifice dacă nu cumva achitarea pronunțată în dosarul penal de revizuire este urmarea reaprecierii probatoriului, ceea ce exclude răspunderea statului. ... ...