Decizia CCR nr. 136/2025Punctul 6

6. Totodată, se mai învederează unele aspecte legate de situația particulară a speței și se precizează că, după reluarea activității, contribuabilul nu ar fi primit atributul TVA ca urmare a niciuneia dintre posibilitățile date de lege - (i) reluarea activității, (ii) solicitarea contribuabilului sau (iii) atingerea cifrei de afaceri pentru care devine obligatorie aplicarea regimului TVA în discuție și, cu toate acestea, nu beneficiază în perioada respectivă de dreptul de deducere a TVA pentru achizițiile efectuate, dar este supus obligației de plată a TVA colectate, în conformitate cu prevederile titlului VII - Taxa pe valoarea adăugată, aferentă operațiunilor taxabile desfășurate în perioada respectivă. Această variantă există în condițiile în care contribuabilul (i) nu a încasat TVA ca urmare a anulării atributului TVA și (ii) nu a emis facturi cu TVA, aspect ce ar fi fost posibil doar în situația în care ar fi reprimit atributul TVA. Prin urmare, prin conținutul normelor legale criticate și prin greșita aplicare este afectat tratamentul egal al contribuabilului ce intră sub incidența acestora și în comparație cu tratamentul fiscal aplicabil altor subiecți fiscali ce nu sunt supuși unor astfel de măsuri care nu se justifică logic din perspectiva așezării juste a sarcinilor fiscale. De altfel, în contextul aplicării dispozițiilor criticate, ar fi trebuit dată prioritate prevederilor art. 11 alin. (11) din Codul fiscal, reținute eronat de către inspectorii fiscali, și care, în realitate, în domeniul TVA și al accizelor, obligă autoritățile fiscale și alte autorități naționale să țină cont de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene. În motivarea excepției de neconstituționalitate sunt menționate alin. (5) și (7) din preambulul Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE), seria L, nr. 347 din 11 decembrie 2006. ...