Decizia CCR nr. 127/2025Punctul 7

7. Dar din analiza legislației române actuale rezultă că nu este prevăzută nicio cale de atac în cazul în care cererea de sesizare cu titlu preliminar a Curții de Justiție a Uniunii Europene este respinsă de către o instanță de ultim grad, cum este Curtea de Apel Oradea în litigiul de bază. Prin Decizia nr. 321 din 9 mai 2017, Curtea Constituțională a reținut că este întemeiată o excepție de neconstituționalitate cu privire la faptul că legislația română nu prevedea o cale de atac în cazul încheierii prin care se respinge o cerere de sesizare a Curții Constituționale de către o instanță de ultim grad la jurisdicția națională. Or, din moment ce Curtea de Justiție a Uniunii Europene joacă un rol cel puțin la fel de important, dacă nu chiar mai important decât Curtea Constituțională în arhitectura jurisdicțională europeană și română, autoarea excepției susține că este nejustificat faptul că legislația națională română nu prevede o cale de atac în cazul în care se refuză sesizarea cu titlu preliminar a instanței de la Luxemburg. În consecință, după ce art. 21 din Legea nr. 304/2004 și art. 29 din Legea nr. 47/1992 au fost analizate prin Decizia Curții Constituționale nr. 321 din 9 mai 2017, consideră că se impune din nou evaluarea acestor texte de lege din perspectiva lipsei unei căi de atac în cazul soluțiilor de respingere a cererii de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene de către instanțele române care judecă în ultimă cale de atac. ...