Decizia CCR nr. 133/2025Punctul 41

41. În fine, în ceea ce privește critica referitoare la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituție, potrivit căruia contenciosul administrativ se reglementează prin lege organică, pe motiv că Legea nr. 232/2020, prin care a fost introdusă în Decretul-lege nr. 118/1990 prevederea supusă controlului de constituționalitate, a fost votată ca lege ordinară, deși ar fi trebuit să fie lege organică, Curtea constată, de asemenea, că este neîntemeiată. În acest sens, reține că, întradevăr, prevederea legală criticată reglementează procedura de contestare a deciziilor emise de autorități administrative (agențiile județene pentru plăți și inspecție socială, respectiv a municipiului București), făcând trimitere la Legea nr. 554/2004. Dar această prevedere este încorporată într-un act normativ care are un obiect de reglementare distinct de materia contenciosului administrativ, fiind un act reparatoriu, ce acordă o serie de drepturi, beneficii și facilități anumitor persoane, aparținând unei categorii persecutate într-o anumită perioadă istorică, în privința cărora statul român înțelege să le ofere în acest fel o compensație pentru tratamentul abuziv la care au fost supuse. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a constatat că, deși uneori în cuprinsul unui anumit act normativ există și prevederi specifice materiei contenciosului administrativ, aceasta nu conduce la transformarea tuturor dispozițiilor acelui act în prevederi de natura legii organice, deoarece astfel s-ar ajunge la completarea Constituției, care reglementează expres și limitativ domeniile rezervate acestei categorii de legi (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 510 din 13 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 3 martie 2022, paragraful 18). ...