Decizia ÎCCJ nr. 73/2018 (HP)Punctul IX

IX. Înalta Curte de Casație și Justiție 89. Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele: ... 90. Conform art. 519 din Codul de procedură civilă: „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 91. Pentru regularitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, instituie așadar o serie de condiții de admisibilitate a acestei proceduri, care trebuie să fie întrunite cumulativ, respectiv: – existența unei cauze în curs de judecată; ... – judecata cauzei să se afle în ultimă instanță pe rolul tribunalului, al curții de apel sau al Înaltei Curți de Casație și Justiție; ... – ivirea unei chestiuni de drept esențiale, de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; ... – chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate, asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii, în curs de soluționare. ... ... 92. În doctrină, cerințele de admisibilitate pentru declanșarea procedurii de sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile au fost identificate după cum urmează: existența unei cauze aflate în curs de judecată; instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece în ultimă instanță; cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere; chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă; problema de drept să fie reală; să suscite interpretări diferite sau contradictorii ale unui text de lege, respectiv să prezinte un grad de dificultate suficient de mare, astfel încât instanța de sesizare să considere că pentru a înlătura orice incertitudine referitoare la securitatea raportului juridic dedus judecății, este necesară declanșarea procedurii prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă prin pronunțarea unei hotărâri prealabile; chestiunea de drept nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nu face obiectul unui recurs în interesul legii, în curs de soluționare. ... 93. Verificându-se întrunirea acestor condiții, se constată că litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată, cauza care face obiectul judecății se află în competența legală a curții de apel, învestită în ultimă instanță conform dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, coroborate cu cele ale art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, iar chestiunea de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 94. Pentru considerentele ce vor succeda, următoarele condiții de admisibilitate a sesizării nu sunt însă îndeplinite: ivirea unei chestiuni de drept esențiale, de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, caracterul de noutate al acesteia și lipsa statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra problemei de drept cu referire la care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile. ... 95. În ceea ce privește condiția de admisibilitate vizând ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată se reține că art. 519 din Codul de procedură civilă nu definește noțiunea de „chestiune de drept“. ... 96. În încercarea de a clarifica conținutul acestei noțiuni, în doctrină s-a arătat că, pentru a fi vorba de o problemă de drept reală, trebuie ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară. Prin urmare, sintagma „problemă de drept“ trebuie raportată la prevederile cuprinse în art. 5 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă“. ... 97. Chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare. ... 98. În același timp, chestiunea de drept trebuie să fie reală, iar nu aparentă, să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte ori incidența și, deci, aplicarea unor principii generale ale dreptului, al căror conținut sau a căror sferă de acțiune sunt discutabile. ... 99. Chestiunea de drept trebuie să fie aptă să suscite interpretări diferite, care, fie ele doar prefigurate sau deja afirmate pe plan doctrinar, trebuie arătate în sesizare. ... 100. Cum de chestiunea de drept respectivă depinde soluționarea pe fond a cauzei, înseamnă că ea trebuie să fie una importantă și să se regăsească în soluția ce va fi cuprinsă în dispozitivul hotărârii ce urmează să fie dată, indiferent după cum cererea este admisă sau respinsă. În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat deja că admisibilitatea procedurii hotărârii prealabile este condiționată de împrejurarea ca interpretarea pe care o va da instanța supremă să producă consecințe juridice de natură să determine soluționarea pe fond a cauzei, iar chestiunea de drept să conducă la dezlegarea în fond a cauzei, sub aspectul statuării în privința raportului juridic dedus judecății. ... 101. Pe de altă parte, analiza conținutului art. 519 din Codul de procedură civilă relevă necesitatea îndeplinirii condiției care impune ca, asupra chestiunii de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat; noutatea chestiunii de drept care face obiectul sesizării reprezintă o condiție distinctă de cea a lipsei statuării asupra chestiunii de drept cu care Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată, iar în lipsa unei definiții a „noutății“ chestiunii de drept și a unor criterii de determinare a acesteia în conținutul art. 519 din Codul de procedură civilă, evaluarea condiției noutății revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum s-a reținut constant în jurisprudența acesteia. ... 102. În acest sens, s-a apreciat că cerința noutății este îndeplinită atunci când chestiunea de drept își are izvorul în reglementări nou-intrate în vigoare, instanțele nu i-au dat încă o anumită interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial ori dacă se impun anumite clarificări, într-un context legislativ nou sau modificat față de unul anterior, de natură să impună reevaluarea sau reinterpretarea normei de drept analizate. În egală măsură însă noutatea chestiunii de drept, în sensul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, poate constitui și atributul unei reglementari mai vechi, dar asupra căreia instanța de judecată este chemată să se pronunțe în prezent, atunci când aplicarea frecventă a normei juridice a devenit actuală ulterior. ... 103. Cu referire la chestiunea de drept a cărei dezlegare de principiu s-a solicitat, se reține că întrebarea instanței de trimitere vizează: „1. interpretarea dispozițiilor art. 4 alin. (3) și (4) și art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în sensul că cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită numai dacă este urmată întreaga procedură de la capitolul III al legii, prin formularea inclusiv a contestației împotriva dispoziției de respingere a solicitării de restituire în natură a bunurilor imobile; în caz afirmativ, de cotele celorlalți moștenitori profită doar moștenitorul sau moștenitorii care au formulat contestație; 2. în caz contrar, această contestație nu constituie decât un act de conservare în numele și pe seama tuturor moștenitorilor care, prin formularea cererii de restituire, au făcut act de acceptare a moștenirii.“ ... 104. Titularul sesizării a opinat că dezlegarea Înaltei Curți de Casație și Justiție ar urma să conducă la lămurirea chestiunii care privește efectele atacării în justiție numai de către unul din cei doi moștenitori care au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 a dispoziției prin care s-a constatat, referitor la solicitarea de restituire în natură a terenului care a aparținut autorului defunct, că reconstituirea dreptului de proprietate a operat în condițiile Legii nr. 18/1991, eliberându-se titlu de proprietate moștenitorilor. Prin cererea de chemare în judecată a fost invocată preluarea cotei moștenitorului inactiv din imobilul teren de către moștenitorul care a atacat în instanță dispoziția prin care s-a respins solicitarea de restituire în natură a respectivului bun în procedura reglementată de Legea nr. 10/2001; dezlegarea dată de către tribunal acestei chestiuni este criticată de părți în calea de atac. ... 105. Așa cum s-a menționat cu prilejul expunerii motivelor reținute de titularul sesizării, cu referire la admisibilitatea procedurii, Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă nu a argumentat de ce consideră că determinarea efectelor pe care le produce formularea de către un singur moștenitor a contestației împotriva dispoziției de respingere a cererii de restituire în natură a unui bun imobil, formulată în condițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, este o problemă de drept cu un grad sporit de dificultate, care se circumscrie exigențelor expuse în mod constant în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. ... 106. Chestiunea dedusă judecății pune în discuție efectele atacării în justiție numai de către unul dintre cei doi moștenitori care au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 a dispoziției prin care s-a constatat, referitor la solicitarea de restituire în natură a terenului care a aparținut autorului defunct, că reconstituirea dreptului de proprietate a operat în condițiile Legii nr. 18/1991, eliberându-se titlu de proprietate moștenitorilor, în condițiile în care restituirea bunului imobil format din teren și construcții a fost solicitată de reclamant și de pârâtă, în calitate de succesori ai autorului comun (defunctul X), iar calitatea pârâtei de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul notificat a fost recunoscută de unitatea deținătoare conform Dispoziției nr. xxx din 22.12.2014. Această calitate nu este contestată nici de reclamant în ceea ce privește construcțiile cuprinse în Dispoziția nr. xxx din 22.12.2004. ... 107. Însă, cu referire la situația construcțiilor, se impune observația că, astfel cum rezultă din Sentința civilă nr. 156 din 14 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, acestea nu se mai regăsesc pe teren, în favoarea reclamantului fiind constatat dreptul de a primi despăgubiri în cuantum de 19.725 lei. ... 108. Având în vedere că de esența mecanismului de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă este dezlegarea unei chestiuni de drept, se impune analiza dispozițiilor legale indicate de titularul sesizării ca fiind susceptibile de a conduce la o dezlegare de principiu în ceea ce privește efectele demersului judiciar care a fost inițiat de reclamant, constând în formularea unei acțiuni în justiție prin care a solicitat restituirea în natură a unei suprafețe de teren care a aparținut autorului său, în temeiul Legii nr. 10/2001, în condițiile în care cererea de chemare în judecată a fost admisă, iar suprafața de teren în discuție a fost solicitată și de un alt succesibil care a formulat în termen cerere de restituire, dar nu a contestat dispoziția prin care cererea de restituire a terenului a fost respinsă. ... 109. Se reține că, la data soluționării, prin Dispoziția nr. xxx din 22.12.2004, a notificărilor depuse de reclamant și de pârâtă, art. 4 din Legea nr. 10/2001 nu conținea actualul alineat (4) . ... 110. Alin. (3) prevedea, ca și în prezent, că: „Succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi“. ... 111. Textul legal constituie temeiul de drept în baza căruia persoanele cu vocație succesorală care nu au acceptat moștenirea în intervalul menționat în cuprinsul său pot fi repuse în termenul de acceptare a moștenirii, însă numai pentru bunurile care fac obiectul acestei legi. Așa cum rezultă cu evidență din cuprinsul normei, cererea de restituire valorează act de acceptare a succesiunii pentru bunurile menționate. ... 112. În literatura de specialitate, s-a arătat că dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, ca și cele ale art. 13 din Legea nr. 18/1991, și ale art. 5 alin. (4) din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, reprezintă dispoziții speciale referitoare la repunerea în termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală. ... 113. Astfel, potrivit dispozițiilor de mai sus, calitatea de moștenitor se recunoaște nu numai persoanelor care au acceptat moștenirea lăsată de proprietar (repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine), dar și moștenitorilor ce nu acceptaseră moștenirea lăsată de fostul proprietar la data decesului, ei fiind considerați acceptanți prin cererea făcută comisiei constituite potrivit legii și repuși de drept în termenul de acceptare. ... 114. Chestiunea de drept enunțată în încheierea de sesizare pune în discuție condițiile în care cererea de restituire dobândește valoare de acceptare a succesiunii, respectiv posibilitatea interpretării art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în sensul că cererea de restituire dobândește valențele unui act de acceptare a succesiunii sub condiția de a fi urmată întreaga procedură prevăzută la cap. III al legii, inclusiv formularea contestației prevăzute de art. 26 alin. (3) din același act normativ. În continuarea acestui raționament, titularul sesizării opinează că un răspuns afirmativ ar conduce practic la un drept de acrescământ în favoarea moștenitorului care a formulat contestație, care ar prelua astfel și cotele-părți ale celorlalți moștenitori sau, în caz contrar, contestația formulată de un singur moștenitor este un act de conservare care profită tuturor moștenitorilor care, prin formularea cererii de restituire, au acceptat succesiunea. ... 115. Chestiunea de drept pusă în discuție combină, așadar, prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 cu cele ale alin. (4) din același text legal, prevederi care au fost introduse prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare, și care prevăd că: „De cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire“. ... 116. Așa cum rezultă din prezentarea jurisprudenței de la pct. VI din prezenta decizie, cu referire la interpretarea dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală a reținut, în Decizia nr. 7.366 din 20 octombrie 2011, că existența dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii, în condițiile Legii nr. 10/2001, este condiționată de formularea notificării; ceea ce dă valoare de acceptare succesiunii este doar cererea de restituire a bunului ce face obiectul de aplicare a legii, formulată în nume propriu de cel ce se consideră persoană îndreptățită. ... 117. De asemenea, în Decizia nr. 2.638 din 6 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală, s-a apreciat că, „Potrivit prevederilor cuprinse în art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, depunerea cererii echivalează cu acceptarea succesiunii pentru întregul imobil, astfel că notificatorul, care a dovedit vocația sa la succesiunea proprietarului deposedat de stat conform regulilor de drept comun în materie succesorală, este îndreptățit la restituirea întregului imobil, întrucât partea unui succesor neacceptant profită moștenitorului care a acceptat succesiunea prin formularea notificării“. ... 118. Se constată că dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 au fost interpretate în mod concordant în jurisprudență și doctrină, având un conținut clar, neechivoc, în sensul că reprezintă temeiul legal pentru repunerea în termenul de opțiune succesorală. ... 119. Aceste dispoziții au caracter de normă specială, în sensul în care permit repunerea în termenul de opțiune succesorală, în condițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001, pentru persoanele și bunurile expres menționate. Ele se completează însă cu dreptul comun în ceea ce privește regimul juridic al actului de opțiune succesorală. ... 120. Or, în condițiile dreptului comun, actul juridic de opțiune succesorală este indivizibil și declarativ, nefiind susceptibil de a fi afectat de modalități. ... 121. În considerarea caracterului indivizibil al actului de opțiune succesorală, succesibilul nu are posibilitatea de a accepta doar o parte a moștenirii, ci trebuie să opteze între a accepta sau a renunța la moștenire. Pe cale de interpretare logică, rezultă că, prin acceptarea succesiunii, inclusiv în condițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, calitatea de moștenitor se dobândește cu referire la ansamblul moștenirii, neexistând niciun argument de ordin legal care să permită condiționarea dobândirii calității de moștenitor, ca efect al acceptării moștenirii, de efectuarea unor demersuri ulterioare, cum ar fi exercitarea contestației reglementate de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. ... 122. De altfel, cap. III al Legii nr. 10/2001 (intitulat „Proceduri de restituire“) cuprinde inclusiv condițiile de formulare a notificărilor ce conțin cererile de restituire. În mod evident, față de prevederile art. 4 alin. (2) , (3) și (4) din același act normativ, în lipsa notificării, nici moștenitorii și nici succesibilii cărora li se adresează alin. (3) nu pot beneficia de măsuri reparatorii. ... 123. Apoi, se cuvine a se sublinia și împrejurarea că, în litigiul în care a fost formulată sesizarea, nu se pune problema recunoașterii pe cale judiciară a calității de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii pentru a se analiza prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. ... 124. În speță, atât reclamantul, cât și pârâta au formulat notificări, care au fost soluționate printr-o dispoziție comună, unitatea deținătoare recunoscându-le acestora, în egală măsură, calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii. ... 125. Aceștia se regăsesc în ipoteza prevăzută de dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în sensul că aveau la momentul formulării notificărilor calitatea de succesibili care nu au acceptat succesiunea după data de 6 martie 1945 și au fost repuși în termenul de acceptare a succesiunii prin formularea cererilor de restituire, care reprezintă materializarea actului de opțiune succesorală pentru bunurile solicitate în condițiile legii speciale de reparație. ... 126. Potrivit dreptului comun, respectiv Codul civil de la 1864, actul juridic de opțiune succesorală este indivizibil, în sensul în care își întinde efectele asupra moștenirii în întregul ei, în speță, asupra imobilului notificat, compus din teren și construcții. ... 127. Opinia instanței de judecată asupra chestiunii de drept invocate pornește de la interpretarea art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 și se finalizează cu coroborarea dispozițiilor art. 4 alin. (3) teza finală și alin. (4) , raportat la art. 26 alin. (3) din același act normativ, fără a se argumenta într-o manieră riguroasă incidența în cauză a dispozițiilor art. 4 alin. (4) . ... 128. Această observație se impune în contextul evocării chiar de către titularul sesizării a interpretării date de Înalta Curte de Casație și Justiție acestor prevederi legale. ... 129. Astfel, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, menționată și în încheierea de sesizare, dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 au fost interpretate în sensul că ,,Dreptul de acrescământ prevăzut de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la capitolul III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire, funcționează numai în raport cu actul prin care se declanșează procedura prevăzută la capitolul III al Legii nr. 10/2001, deci de notificare, iar nu în raport cu alte acte ulterioare declanșării procedurii, precum contestația formulată împotriva modului de soluționare a notificării“ (Decizia nr. 4.054 din 13 mai 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală). ... 130. Încheierea de sesizare nu conține un raționament logico-juridic care să susțină în mod real legătura cu soluționarea pe fond a apelurilor cu care este învestită Curtea de Apel Pitești, a dispozițiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, coroborate cu cele ale art. (3) din același act normativ, fiind evidentă confuzia pe care instanța de trimitere o face între efectele îndeplinirii condiției-premisă impuse pentru obținerea măsurilor reparatorii, aceea de a formula notificare în termenul prevăzut de lege, și efectele hotărârii judecătorești favorabile coproprietății/stării de indiviziune pronunțate în procesul în care a avut calitatea de parte doar unul dintre coindivizari, în contradictoriu cu un terț. ... 131. Din acest punct de vedere, se reține că, în speță, dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 nu sunt aplicabile, nepunându-se problema dobândirii de către reclamant a cotei-părți din dreptul de proprietate asupra bunurilor solicitate de pârâtă prin notificare, ca efect al beneficiului dreptului de acrescământ, deoarece pârâta a formulat notificare în termenul prevăzut de lege. ... 132. Așa cum s-a arătat deja, dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 nu sunt susceptibile de interpretare neunitară, având un conținut lipsit de echivoc. De altfel, acestea au fost invocate de instanța de trimitere numai prin coroborare cu dispozițiile alin. (4) din același text legal. ... 133. Calitatea pârâtei de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001 este un aspect al judecății dezlegat încă din faza administrativă a soluționării notificărilor și nu a făcut obiectul vreunei dispute judiciare mai înainte de emiterea Dispoziției nr. xx din 1.02.2017. ... 134. Sub un alt aspect, interpretarea dispozițiilor art. 4 alin. (3) și (4) din Legea nr. 10/2001 nu aduce în discuție elemente cu caracter de noutate, fiind vorba de prevederi legale care sunt în vigoare din anul 2001, respectiv, din anul 2005, existând o bogată jurisprudență a Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie. ... 135. Împrejurarea că instanțele naționale au comunicat, cu precădere, opinii cu caracter teoretic, nu este o consecință a identificării unei probleme de drept care nu a fost dezlegată prin hotărâri judecătorești, ci a faptului că, la 17 ani de la adoptarea Legii nr. 10/2001, dispozițiile legale privitoare la condițiile de dobândire a calității de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii, invocate în sesizare, nu mai generează jurisprudență recentă relevantă. ... 136. În ceea ce privește dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, se observă că titularul sesizării tinde la obținerea unei dezlegări de principiu cu privire la efectele hotărârii judecătorești prin care a fost admisă cererea de restituire a unui bun aflat în indiviziune, pronunțată în contradictoriu cu un terț, atunci când nu au participat la judecată toți coindivizarii. ... 137. Această problemă de drept, care are legătură cu soluționarea pe fond a apelurilor, nu este specifică Legii nr. 10/2001, ci trebuie analizată din perspectiva dreptului comun, după cum nu este nici nouă, reprezentând o preocupare constantă a doctrinei și jurisprudenței dezvoltate sub imperiul Codului civil de la 1864. ... 138. De lege lata, Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009 prevede la art. 643, privitor la „Acțiunile în justiție“: „(1) Fiecare coproprietar poate sta singur în justiție, indiferent de calitatea procesuală, în orice acțiune privitoare la coproprietate, inclusiv în cazul acțiunii în revendicare. (2) Hotărârile judecătorești pronunțate în folosul coproprietății profită tuturor coproprietarilor. Hotărârile judecătorești potrivnice unui coproprietar nu sunt opozabile celorlalți coproprietari. (3) Când acțiunea nu este introdusă de toți coproprietarii, pârâtul poate cere instanței de judecată introducerea în cauză a celorlalți coproprietari în calitate de reclamanți, în termenul și condițiile prevăzute în Codul de procedură civilă pentru chemarea în judecată a altor persoane.“ ... 139. Conform art. 63 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările și completările ulterioare: „Dispozițiile art. 643 alin. (1) și (2) din Codul civil se aplică și în cazurile în care hotărârea judecătorească nu a rămas definitivă până la data intrării în vigoare a Codului civil, iar cele ale art. 643 alin. (3) se aplică și în situațiile în care pricina nu a fost soluționată în primă instanță până la data intrării în vigoare a Codului civil.“ ... 140. Se constată că, deși nu au fost sistematizate într-o manieră riguroasă, motivele care, în opinia titularului sesizării, susțin admisibilitatea acesteia, au vizat instituțiile juridice care au fost utilizate pe cale doctrinară și jurisprudențială pentru a suplini, în reglementarea Codului civil de la 1864, lipsa cadrului normativ în materia proprietății comune, inclusiv sub aspectul posibilității exercitării acțiunilor în justiție de către coproprietari. ... 141. În acest sens, a fost relevată jurisprudență a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cererilor întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 care pun în discuție respectarea regulii unanimității în exercitarea acțiunii în justiție, gestiunea de afaceri ori efectuarea actelor de conservare de către coproprietari/coindivizari. ... 142. Se constată că, din perspectiva legăturii cu cauza, respectarea regulii unanimității prin prisma exigențelor care impuneau formularea cererii de chemare în judecată privitoare la un bun aflat în coproprietate de către toți coproprietarii este un aspect care excedează sesizării. Acest aspect ar fi prezentat relevanță numai în măsura în care nerespectarea regulii unanimității ar fi fost opusă reclamantului în procesul în care a stat singur, deși bunul solicitat prin cererea de chemare în judecată provenea dintr-o succesiune nedezbătută. ... 143. Ceea ce poate prezenta interes în cauză este efectul pe care îl produce hotărârea judecătorească favorabilă coproprietății, care a fost obținută de un singur coproprietar. ... 144. În reglementarea noului Cod civil, această problemă de drept a fost expres reglementată, așa cum s-a arătat. ... 145. În măsura în care, din perspectiva aplicării în timp a legii civile, noul Cod civil nu este aplicabil cauzei deduse judecății, determinarea în concret a „efectelor atacării în justiție doar de către unul dintre cei doi moștenitori care au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 a dispoziției prin care s-a constatat, referitor la solicitarea de restituire în natură a terenului ce a aparținut autorului defunct, că reconstituirea dreptului de proprietate a operat în condițiile Legii nr. 18/1991, eliberându-se titlu de proprietate moștenitorilor“, urmează a fi determinate de instanța de judecată, conform criteriilor cristalizate în jurisprudență și doctrină, problema de drept în discuție fiind în mod evident lipsită de noutate. ... 146. De altfel, având în vedere că actele de conservare tind la preîntâmpinarea pierderii dreptului sau a distrugerii bunului indiviz, implicând, totodată, cheltuieli nesemnificative față de rezultatul obținut, încadrarea unui act sau fapt juridic în categoria actelor de conservare implică și aprecieri de fapt care excedează sferei chestiunilor de drept susceptibile a primi dezlegări de principiu. ... 147. Existența gestiunii de afaceri, reținută în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în situații în care s-a apreciat că notificarea a fost formulată de unul dintre moștenitori, atât în nume propriu, cât și în numele celorlalți moștenitori, apreciere care s-a fundamentat și pe atitudinea părților din proces, nu poate constitui un motiv care să susțină admisibilitatea sesizării, întrucât în cauză nu există o asemenea situație premisă. ... 148. Așa cum s-a arătat, reclamantul și pârâta au formulat notificări distincte care au fost soluționate print-o dispoziție comună de către primarul comunei Suseni, iar intenția reclamantului de a efectua demersurile judiciare în nume personal a fost clar exprimată. În plus, în cauză nu a fost invocată această instituție juridică. ... 149. În ceea ce privește potențialul de soluționare neunitară a chestiunii de drept ori caracterul neunitar al jurisprudenței, condiții necesare pentru a se justifica declanșarea mecanismului de unificare a practicii judiciare, se reține că, potrivit relațiilor comunicate de instanțe, curțile de apel au identificat un număr nesemnificativ de hotărâri judecătorești relevante, din care nu rezultă practică neunitară. Au fost însă identificate hotărâri judecătorești care demonstrează că, în legătură cu chestiunea de drept care face obiectul cererii de pronunțare a unei hotărâri prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat printr-o practică constantă, evidențiată și în actul de sesizare. ... 150. Această jurisprudență nu este recentă, pentru că, după modificarea art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, cererile întemeiate pe aceste dispoziții, care sunt de competența în primă instanță a tribunalelor, sunt soluționate în mod definitiv la nivelul curților de apel. ... 151. Este real că, la nivel teoretic, au fost exprimate de unele instanțe (care nu au identificat jurisprudență recentă proprie) puncte de vedere divergente, însă acestea nu pot fundamenta declanșarea mecanismului de unificare prevăzut de art. 519 din Codul de procedură civilă. ... ...