Decizia ÎCCJ nr. 37/2019 (HP)Punctul IX

IX. Înalta Curte de Casație și Justiție 83. Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere exprimate de părți și chestiunile de drept ce se solicită a fi dezlegate, constată următoarele: ... 84. Conform art. 519 din Codul de procedură civilă: „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“ ... 85. Pentru declanșarea acestui mecanism de unificare a jurisprudenței, legiuitorul, în cuprinsul textului normativ enunțat, a instituit mai multe condiții de admisibilitate care trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv: – existența unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanță; ... – cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; ... – ivirea unei chestiuni de drept de a cărui lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; ... – chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să fie nouă; ... – chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 86. Pentru a stabili dacă sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în scopul pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este aptă să asigure îndeplinirea funcției pentru care a fost concepută - crearea unui mecanism nou pentru uniformizarea jurisprudenței care să contribuie, alături de recursul în interesul legii, la transformarea jurisprudenței interne într-una predictibilă - se impune evaluarea tuturor elementelor sesizării, adică verificarea atât a circumstanțelor care o generează, cât și a condițiilor care permit declanșarea mecanismului de interpretare, știut fiind că doar o chestiune de drept reală și care prezintă un grad sporit de dificultate poate face obiectul unei astfel de sesizări. ... 87. Primele două condiții de admisibilitate sunt îndeplinite, întrucât litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată, aflându-se în competența legală a unui complet de judecată al Tribunalului Suceava - Secția I civilă, titularul sesizării, învestit cu soluționarea apelului, care urmează să soluționeze cauza în ultimă instanță, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, este definitivă. ... 88. Se constată, totodată, că este îndeplinită și condiția ca problema de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 89. Analiza celorlalte condiții de admisibilitate implică verificări privind existența unei chestiuni de drept, iar în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, făcându-se referire și la doctrină, s-a arătat constant că procedura reglementată de art. 519 din Codul de procedură civilă are în vedere o problemă de drept reală, care să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte ori incidența unor principii generale ale dreptului al căror conținut sau a căror sferă de acțiune sunt discutabile, cu scopul împiedicării apariției unei jurisprudențe neunitare în materie. ... 90. Modalitatea în care este conceput să funcționeze mecanismul care generează pronunțarea unei hotărâri prealabile presupune ca respectiva chestiune de drept să nu fie ipotetică, ci să facă în mod efectiv obiectul învestirii instanței de trimitere, dezlegarea dată de către instanța supremă urmând a influența soluția pe care instanța de trimitere o va pronunța în cauză. ... 91. În acest sens, în verificarea acestei condiții de admisibilitate este necesar a se observa obiectul acțiunii formulate de reclamant, soluția pronunțată de prima instanță și motivele de apel formulate în dosarul în care s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, ținând seama de dispozițiile art. 477 și următoarele din Codul de procedură civilă, referitoare la limitele efectului devolutiv al apelului.^1 ^1 A se vedea Decizia nr. 33 din 16 noiembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 2 februarie 2016. ... 92. De asemenea, întrebarea formulată în cadrul procedurii prealabile trebuie să vizeze o chestiune de drept determinată, pentru ca soluția dată în această procedură să aibă în vedere numai chestiunea respectivă, iar nu întreaga problematică a textului de lege indicat în sesizare. Instanța supremă nu poate fi învestită, în cadrul acestei proceduri, chiar cu interpretarea și aplicarea legii în scopul soluționării cauzei respective, atribut ce intră și trebuie să rămână în sfera de competență a instanței de judecată.^2 ^2 În acest sens, Decizia nr. 16 din 23 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 5 octombrie 2016; Decizia nr. 31 din 15 mai 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 22 iunie 2017. ... 93. Aceasta întrucât identificarea normelor legale incidente și interpretarea acestora în vederea aplicării într-o anumită cauză, folosind metodele specifice de interpretare a normelor juridice, sunt în competența judecătorului care soluționează litigiul, căruia îi revine obligația de a judeca direct și efectiv, cu respectarea dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Codul de procedură civilă („Niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă“) și a dispozițiilor art. 22 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „(1) Judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile. (2) Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. (...)“. ... 94. Verificând chestiunile de drept care fac obiectul prezentei sesizări, se constată că acestea nu se constituie în probleme de drept reale și determinate, care să privească interpretarea diferită sau contradictorie a textelor de lege enunțate. ... 95. Dimpotrivă, respectivele chestiuni de drept cu a căror lămurire a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție au ca premisă aspecte litigioase ale cauzei, care nu au fost pe deplin clarificate, situație în care, la acest moment, al sesizării pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, nu se poate aprecia în ce măsură dezlegările care ar fi date chestiunilor de drept invocate ar avea influență asupra soluției ce se va pronunța în cauza pendinte, condiție impusă de dispozițiile art. 519 alin. (1) din Codul de procedură civilă. ... 96. Astfel, examinând conținutul cererii de chemare în judecată, se constată că reclamanta a dedus judecății o acțiune în constatarea nulității unui titlu de proprietate emis în procedura Legii nr. 18/1991 și a actelor administrative care au stat la baza emiterii acestuia, titlu al cărui titular este unitatea de cult pârâtă - Parohia Ortodoxă X, în considerarea faptului că printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a stabilit că fundația Y nu a deținut în proprietate teren forestier pe raza județului, fapt care impune concluzia potrivit căreia unitatea de cult pârâtă nu era îndreptățită la reconstituire în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2000. ... 97. Prima instanță a admis cererea, în condițiile art. III alin. (1) lit. a) pct. (vi) din Legea nr. 169/1997, reținând, prin motivarea principală, că Parohia Ortodoxă X nu era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, pentru motivul că în cauză operează prezumția de lucru judecat în raport cu considerentele Deciziei civile nr. 147/A din 13 noiembrie 2013 a Curții de Apel Cluj - Secția I civilă, rămasă irevocabilă, potrivit cărora fundația Y nu a deținut în proprietate terenuri aparținând fondului forestier în județul în care este constituită parohia. ... 98. Prin apelul formulat, unitatea de cult pârâtă a susținut că în cauză nu era incidentă excepția autorității de lucru judecat a Deciziei civile nr. 147/A din 13 noiembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, pentru lipsa identității părților, obiectului și cauzei juridice, cu precizarea că terenul din titlul său de proprietate nu se identifică cu cel care a făcut obiectul acțiunii în revendicare formulate de fundația Y. Totodată, unitatea de cult pârâtă a arătat că prezumția lucrului judecat, reținută în raport cu considerentele hotărârii judecătorești menționate, a fost răsturnată prin probatoriile administrate dovedind că fundația Y a deținut în proprietate și alte terenuri forestiere decât cele care au făcut obiectul procesului de revendicare, caz în care era îndreptățită la reconstituire în baza cererii formulate în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2000. ... 99. În raport cu limitele învestirii prin cererea de chemare în judecată și, mai apoi, prin cererea de apel, se impuneau analizarea și statuarea cu prioritate de către judecătorii fondului cu privire la incidența asupra raportului juridic dedus în concret judecății a prevederilor art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2000. ... 100. Dispozițiile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, în vigoare la data formulării cererii de reconstituire de către unitatea de cult pârâtă, respectiv 2 martie 2000, prevedeau următoarele: „Centrele eparhiale, parohiile, schiturile, mânăstirile, constituite până la data intrării în vigoare a prezentei legi, dobândesc, prin reconstituire, suprafețe până la limita de 30 ha din fondul bisericesc al cultului căruia îi aparțin, recunoscut de lege, dacă acesta a avut în proprietate terenuri forestiere în județul în care a fost constituită parohia, schitul sau mânăstirea.“ ... 101. Dispozițiile art. 29 alin. (2) din lege au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea și completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, precum și modificarea și completarea Legii nr. 18/1991, republicată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 29 iunie 2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 400/2002, în sensul următor: „Centrele eparhiale, protoieriile, mănăstirile, schiturile, parohiile, filiile, constituite până la data intrării în vigoare a prezentei legi, dobândesc, prin reconstituire, suprafețe până la limita de 30 ha din fondul bisericesc al cultului căruia îi aparțin, recunoscut de lege, dacă acesta a avut în proprietate terenuri forestiere.“ ... 102. În acest context, judecătorii fondului aveau a lămuri care este legătura dintre sintagma „fond bisericesc“ al cultului, având înțelesul de bunuri aparținând bisericii, prevăzută de dispozițiile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, și persoana juridică, fundația Y, în a cărei denumire există sintagma „fondul bisericesc“, având înțelesul de titular de drepturi și obligații, aspect esențial din perspectiva analizei condițiilor impuse de legiuitor pentru emiterea valabilă a titlurilor de proprietate în temeiul art. 29 alin. (2) din lege. ... 103. Or, chestiunile de drept care fac obiectul sesizării pornesc de la premisa prestabilită potrivit căreia legiuitorul, prin dispozițiile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, ar fi avut în vedere bunurile aparținând fundației Y, ca subiect de drepturi și obligații. Totodată, prin modul în care sunt formulate, respectivele chestiuni de drept pun în discuție faptul că prevederile art. 29 alin. (2) din lege s-ar aplica oricăror raporturi juridice având ca obiect terenuri aparținând fondului forestier, indiferent de titularul dreptului de proprietate. ... 104. În condițiile în care, la momentul sesizării, aspecte litigioase ale cauzei, cum este cel menționat, nu sunt lămurite, Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate analiza și stabili care este relevanța pentru soluționarea în fond a litigiului a dezlegării chestiunilor de drept transmise, referitoare la interpretarea și aplicarea prevederilor art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, care fac trimitere la sintagma „fond bisericesc“ al cultului, în înțelesul de patrimoniu al cultului căruia îi aparține unitatea pârâtă. ... 105. Mecanismul procedural instituit prin dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă nu poate fi utilizat de titularul sesizării pentru a obține interpretarea unor norme de drept mai înainte de tranșarea într-o manieră clară a aspectelor litigioase ale cauzei aflate pe rolul instanței de trimitere și, cu atât mai puțin, pentru lămurirea unor probleme de drept ipotetice, în considerarea diverselor aspecte litigioase ale cauzei. ... 106. În condițiile în care chestiunile de drept ce fac obiectul sesizării sunt bazate pe aspecte prezumtive, cum sunt și cele care fac obiectul prezentei sesizări, acestea nu au nici caracter determinat, deoarece, în realitate, ele pun în discuție o întreagă problematică a textelor de lege indicate, însă nu în raport cu limitele învestirii instanței prin acțiunea în constatarea nulității absolute dedusă în concret judecății ori prin motivele de apel, ci în raport cu diverse ipoteze de fapt și de drept care ar putea fi generate de evaluarea probatoriilor și de interpretarea și aplicarea textelor de lege invocate de părțile litigante. ... 107. Astfel, analizând pct. 1 al sesizării prin care se solicită interpretarea și aplicarea prevederilor art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, văzând că dovada dreptului de proprietate pentru reconstituire se face conform prevederilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, dacă îndreptățirea la reconstituire poate rezulta, din perspectiva prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și din aplicarea principiului bunei-credințe, văzând culpa comisiilor de fond funciar cu ocazia emiterii titlului de proprietate și trecerea a 13 ani de la emiterea titlului de proprietate până la formularea acțiunii de constatare a nulității absolute a acestuia, se observă că această problemă de drept nu a făcut obiectul apărărilor formulate de unitatea de cult pârâtă, nici al analizei primei instanțe și nu constituie motiv de apel. ... 108. Se constată, totodată, că prin chestiunea de drept de la acest punct al sesizării nu se tinde la interpretarea dispozițiilor art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 și nici la statuarea asupra unei eventuale incompatibilități a acestui text de lege cu dispozițiile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, cu finalitatea înlăturării lui din dreptul intern, ci se solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție să evalueze dacă soluția anulării unui titlu de proprietate emis în circumstanțele particulare evidențiate în sesizare reprezintă sau nu o ingerință proporțională în dreptul la respectarea bunurilor, în sensul Convenției. ... 109. Or, o astfel de evaluare se poate realiza numai pe baza unei analize nemijlocite și directe de către instanțele judecătorești de drept comun, în raport cu situația particulară a fiecărei cauze, tocmai pentru a se verifica in concreto păstrarea justului echilibru între interesele statului și cele ale părților litigante. ... 110. Această analiză nu poate fi realizată in abstracto, pe calea sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, întrucât ar exceda competențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție și ar contraveni dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă^3. ^3 A se vedea și Decizia nr. 1 din 16 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 29 martie 2012. ... 111. Cât privește chestiunea de drept expusă la pct. 3 din sesizare, prin care se solicită interpretarea și aplicarea prevederilor art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, respectiv dacă este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate atât fostul proprietar, cât și titularul unui drept de folosință considerat „proprietar util“, se constată că această problemă nu a făcut obiectul analizei primei instanțe și, contrar celor expuse în încheierea de sesizare, nu constituie motiv de apel. De altminteri, norma de drept a cărei lămurire se cere nu face trimitere la titularul unui drept de folosință, iar sintagma „proprietar util“ este invocată de părțile litigante în contextul prezentării evoluției situației juridice a bunurilor aparținând fundației Y în diverse etape istorice. ... 112. Cât privește chestiunea de drept expusă la pct. 2, prin care se solicită interpretarea și aplicarea prevederilor art. 29 alin. (3^1) din Legea nr. 1/2000, în sensul dacă aceste prevederi se raportează la suprafața de teren cu vegetație forestieră ce a aparținut în proprietatea, înzestrarea, folosința sau administrarea unităților de cult, ca subiecte de drept individuale care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, sau la terenul ce a aparținut, în aceleași modalități, cultului religios din care acestea fac parte, se constată următoarele: ... 113. Deși vizează interpretarea prevederilor alin. (3^1) al art. 29 din Legea nr. 1/2000, introdus prin dispozițiile Legii nr. 400/2002, în parte, întrebarea excedează conținutul normei de drept, care nu face referire la terenuri deținute în proprietate, ci doar la terenuri deținute în folosință/administrare sau în înzestrare. ... 114. Astfel, alin. (3^1), în vigoare la data emiterii titlului de proprietate, 10 septembrie 2004, prevedea următoarele: „Structurile de cult prevăzute la alin. (2) , care au avut în folosință sau în înzestrare terenuri cu destinație forestieră, dobândesc în proprietate suprafețe până la limita de 30 ha din pădurile pe care le-au avut în administrare sau în înzestrare.“ ... 115. Pe de altă parte, referitor la această problemă de drept, unitatea de cult pârâtă a formulat o apărare de fond subsidiară, în sensul recunoașterii valabilității titlului de proprietate din perspectiva prevederilor alin. (3^1) al art. 29 din Legea nr. 1/2000, introdus prin dispozițiile Legii nr. 400/2002, justificat de faptul că fundația Y a deținut astfel de terenuri în folosință sau administrare, apărare reiterată ca motiv de apel. ... 116. Această apărare nu a fost primită de prima instanță, care a reținut, printr-o motivare subsidiară, că dispozițiile art. 29 alin. (3^1) din Legea nr. 1/2000, deși prevăd un caz de reconstituire a dreptului de proprietate, nu pot fi aplicate raportului juridic dedus judecății, în lipsa probelor și a vreunei cereri de reconstituire care să ateste faptul că unitatea de cult pârâtă ar fi deținut în folosință, în înzestrare ori în administrare teren forestier de care să fi fost deposedată abuziv de stat. ... 117. Problema necesității formulării sau nu a unei noi cereri de reconstituire întemeiate pe dispozițiile art. 29 alin. (3^1) din Legea nr. 1/2000 se regăsește la pct. 4 al sesizării, prin care se solicită interpretarea și aplicarea prevederilor art. 29 alin. (3^1) din Legea nr. 1/2000, respectiv dacă aceste prevederi se aplică "automat" și cererilor de reconstituire formulate anterior intrării în vigoare a acestor prevederi, văzând că hotărârea de reconstituire a dreptului de proprietate a comisiei județene de fond funciar a fost emisă după intrarea în vigoare a acestor dispoziții legale. ... 118. Se constată că problema de la pct. 4, relativă la necesitatea formulării unei cereri noi de reconstituire - întemeiate pe alin. (3^1) al art. 29 din Legea nr. 1/2000 - este prejudicială în raport cu chestiunea de drept de la pct. 2, relativă la condițiile ce s-ar impune a fi verificate în persoana titularului unei astfel de cereri. ... 119. Dată fiind legătura dintre chestiunile de drept de la pct. 2 și 4, se impune observarea cu prioritate a chestiunii de la pct. 4. ... 120. Problema de drept de la pct. 4 pune în discuție aplicarea în timp a legii civile, chestiune care însă nu face obiectul apelului și cu privire la care nu există indicii că ar fi făcut, ca motiv de ordine publică, obiectul unor dezbateri inițiate de instanța de apel. ... 121. Prin cererea de apel, unitatea de cult pârâtă a criticat motivarea subsidiară doar pentru contradictorialitatea considerentelor, iar cât privește mențiunea referitoare la „lipsa vreunei cereri de reconstituire“, apelanta a susținut că această cerere există, dovada fiind titlul de proprietate emis în favoarea sa. ... 122. În acest caz, chestiunea de drept de la pct. 4 este ipotetică, astfel încât nu se poate aprecia dacă dezlegarea ce i s-ar da ar avea sau nu o înrâurire asupra soluției ce se va pronunța cu privire la fondul litigiului. ... 123. Dat fiind caracterul prejudicial al chestiunii de drept de la pct. 4 în raport cu cea de la pct. 2, rezultă că niciuna dintre cele două chestiuni nu permite dezlegări, cât timp nu se poate aprecia asupra relevanței lor pentru soluționarea în fond a cauzei aflate pe rolul instanței de trimitere, în raport cu limitele învestirii prin apel. ... ...