Decizia ÎCCJ nr. 22/2019 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție 25. Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele: ... + Asupra admisibilității sesizării 26. Conform dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 27. Pentru declanșarea acestui mecanism de unificare a jurisprudenței, legiuitorul, în cuprinsul textului normativ enunțat, a instituit mai multe condiții de admisibilitate care trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv: – existența unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanță; ... – cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; ... – ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; ... – chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să fie nouă; ... – chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 28. Pentru a stabili dacă sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în scopul pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este aptă să asigure îndeplinirea funcției pentru care a fost concepută - crearea unui mecanism nou pentru uniformizarea jurisprudenței care să contribuie, alături de recursul în interesul legii, la transformarea jurisprudenței interne într-una predictibilă - se impune evaluarea tuturor elementelor sesizării, adică verificarea atât a circumstanțelor care o generează, cât și a condițiilor care permit declanșarea mecanismului de interpretare, știut fiind că doar o chestiune de drept reală și care prezintă un grad sporit de dificultate poate face obiectul unei astfel de sesizări. ... 29. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că primele două condiții de admisibilitate sunt îndeplinite, întrucât litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată, anume în competența legală a unui complet de judecată al Tribunalului Gorj - Secția I civilă, titularul sesizării, învestit cu soluționarea apelului, care urmează să soluționeze cauza în ultimă instanță, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, este definitivă. ... 30. Se constată, totodată, că este îndeplinită și condiția ca problema de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 31. Rămâne de analizat îndeplinirea condiției referitoare la necesitatea ivirii unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei și cea a dificultății chestiunii de drept supuse interpretării, iar această evaluare este absolut necesară pentru a se verifica dacă instanței supreme i se solicită soluționarea de principiu a unei veritabile probleme de drept, astfel cum impun dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, sau, dimpotrivă, este chemată să dezlege chiar litigiul în cauză. ... 32. În acest scop, examinând succint cauza în care a fost formulată prezenta sesizare, se constată că reclamanții au dedus judecății o cerere în despăgubire pentru două suprafețe de teren pentru care autorului lor i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în procedura prevăzută de dispozițiile Legii nr. 18/1991, terenuri care însă, anterior obținerii titlului de proprietate, fuseseră înstrăinate în favoarea unui terț de bună-credință de către autorul pârâților, în baza unui alt titlu de proprietate emis nelegal în procedura aceleiași legi de reparație, titlu a cărui nulitate absolută a fost constatată. ... 33. În motivarea cererii în despăgubire, reclamanții au arătat că acțiunea în revendicarea celor două terenuri le-a fost respinsă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, motivat de faptul că înstrăinarea terenurilor s-a realizat de ambele părți contractante cu bună-credință, întrucât nu se putea prevedea că titlul de proprietate emis vânzătorului în anul 1998 va fi anulat peste aproximativ 11 ani și de faptul că legiuitorul a stabilit un remediu, prin prevederile art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997, în sensul că persoana care a vândut terenul în baza unui titlu constatat nul are obligația de a remite adevăratului proprietar prețul actualizat. ... 34. La judecata în primă instanță, cererea în despăgubire dedusă judecății a fost admisă, în parte, apreciindu-se, în considerarea efectului pozitiv al Deciziei civile nr. xxx din 1 noiembrie 2016 a Tribunalului Gorj - Secția I civilă, că raportului de despăgubire dedus judecății îi sunt aplicabile dispozițiile art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997, sens în care pârâții au fost obligați, în solidar, să plătească reclamanților o despăgubire reprezentând contravaloarea prețului de circulație al terenului înstrăinat. Cu privire la cuantumul despăgubirii acordate, prin interpretarea normei juridice menționate, instanța a reținut că acordarea doar a contravalorii prețului vânzării, actualizat cu indicii de inflație, nu ar conduce la o reparare integrală a prejudiciului suportat de reclamanți prin pierderea terenului cu privire la care, deși dețin un titlu de proprietate, nu pot exercita prerogativele dreptului de proprietate. ... 35. Prin apel, reclamanții au susținut că în mod greșit prima instanță a admis în parte cererea și le-a acordat despăgubiri doar pentru terenul în suprafață de 1.440 mp, întrucât sunt îndreptățiți să primească despăgubiri și pentru terenul în suprafață de 1.415 mp, dat fiind că ambele terenuri, conform considerentelor hotărârilor judecătorești pronunțate în procesul de revendicare, au aceeași situație juridică. ... 36. Prin apel, pârâtul a susținut că raportului de despăgubire dedus judecății nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997, deoarece nu ar fi îndeplinită cerința privind existența unor „înstrăinări succesive“ a terenului pentru care s-a stabilit despăgubirea, dat fiind că acesta a făcut obiectul unui singur contract de vânzare-cumpărare încheiat în baza certificatului de moștenitor, ca urmare a decesului titularului înscris în titlul de proprietate nul. Totodată, pârâtul a susținut că dispoziția legală menționată impune în sarcina vânzătorului plata către adevăratul proprietar a prețului încasat în baza contractului de vânzare-cumpărare, actualizat cu indicii de inflație, nu a prețului de circulație al terenului pe piața liberă, cum eronat a statuat prima instanță. ... 37. În acest context procesual, titularul sesizării se întreabă cum se interpretează și aplică dispozițiile art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1991 și care sunt cerințele concrete în care poate fi solicitat și obținut prețul actualizat al unui teren vândut în baza unui titlu de proprietate constatat nul ulterior vânzării. ... 38. Analizând condiția enunțată, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept reține că procedura sesizării instanței supreme cu dezlegarea unei chestiuni de drept se circumscrie unui incident procedural ivit în cursul unui proces aflat în desfășurare, al cărui obiect presupune interpretarea unor norme de drept îndoielnice, lacunare sau neclare, care sunt determinante pentru soluționarea pe fond a cauzei, în scopul împiedicării apariției unei jurisprudențe neunitare, iar nu însăși interpretarea și aplicarea legii cu privire la un anumit raport juridic, cu particularități proprii, atribut ce intră și trebuie să rămână în sfera de competență a instanței de judecată. ... 39. Aceasta, întrucât identificarea normelor legale incidente și interpretarea acestora în vederea aplicării într-o anumită cauză, folosind metodele specifice de interpretare a normelor juridice, sunt în competența judecătorului care soluționează litigiul, căruia îi revine obligația de a judeca direct și efectiv, cu respectarea dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Codul de procedură civilă („Niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă“) și a dispozițiilor art. 22 din Codul de procedură civilă potrivit cărora „(1) Judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile. (2) Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. (...)“. ... 40. În speță, se constată că la judecata în primă instanță s-a statuat că dispozițiile art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997 sunt incidente raportului juridic dedus judecății prin aplicarea efectului pozitiv al lucrului judecat raportat la considerentele unei hotărâri judecătorești irevocabile, anume ale Deciziei civile nr. xxx din 1 noiembrie 2016 a Tribunalului Gorj - Secția I civilă. Cât privește cuantumul despăgubirii, judecătorul fondului a apreciat că sintagma „preț actualizat“ prevăzută de textul de lege ar putea fi susceptibilă de două înțelesuri, și anume de preț de piață al terenului și de preț al vânzării actualizat cu indicii de inflație. Pornind de la această distincție, judecătorul a apreciat că norma de drept ar fi imprecisă și că se impune interpretarea acesteia, sens în care, folosind metode și argumente de interpretare a legii, pe care le-a enunțat în cuprinsul hotărârii, a tras concluzia că reclamanții sunt îndreptățiți să primească, cu titlu de despăgubire, prețul de piață al terenului, și nu prețul încasat de autorul pârâților în urma înstrăinării imobilului, actualizat cu indicii de inflație. ... 41. Or, analizarea și dezlegarea unor astfel de probleme de drept ale cauzei, asupra cărora părțile au puncte de vedere divergente, sunt și rămân în atributul exclusiv de soluționare al instanțelor judecătorești. ... 42. Aceasta, întrucât răspunsul la întrebarea dacă raportului juridic de despăgubire dedus în concret judecății i se aplică sau nu prevederile art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997, se impune a fi formulat în raport cu circumstanțele particulare ale cauzei, nefiind necesare dezlegări cu valoare de principiu ale cerințelor prevăzute de textul de lege, deoarece nu analiza unor astfel de cerințe a constituit fundamentul judecății în primă instanță. ... 43. În acest sens, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (Decizia nr. 16 din 23 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 5 octombrie 2016) s-a reținut că operațiunea de interpretare și aplicare a textului de lege la diferitele circumstanțe particulare ce caracterizează un anumit litigiu nu poate fi atribuită completului constituit pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile și că revine instanței de judecată învestite cu soluționarea cauzei rolul de a realiza o interpretare cazuală sau judiciară, care presupune ca, anterior soluționării cauzei, să studieze circumstanțele particulare ale speței deduse judecății, să identifice problemele de drept și, ulterior, să procedeze la interpretarea și aplicarea normelor de drept, pentru emiterea actului jurisdicțional final. ... 44. În consecință, pentru argumentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că nu este îndeplinită condiția legală privind ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată, întrucât particularitățile specifice ale speței nu pot antrena un răspuns cu valoare de principiu. ... 45. Nici condiția de admisibilitate a sesizării constând în dificultatea chestiunii de drept supuse interpretării nu este îndeplinită. ... 46. Astfel, în jurisprudența anterioară a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a reținut că, deși textul de lege (art. 519 din Codul de procedură civilă) nu conține o definiție a acestei noțiuni, totuși, pentru a fi vorba despre o veritabilă problemă de drept, trebuie ca norma juridică disputată să fie îndoielnică, imperfectă, lacunară sau neclară, iar chestiunea de drept supusă dezbaterii să fie una serioasă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text de lege este incomplet, fie că nu este corelat cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare (Decizia nr. 16 din 23 mai 2016, anterior citată). ... 47. Așa fiind, instanța care inițiază sesizarea trebuie să evidențieze caracterul complex sau, după caz, precar al normei de drept a cărei interpretare o solicită, de natură a conduce la o jurisprudență neunitară, condiția neputând fi apreciată ca îndeplinită doar prin prezentarea opiniilor părților litigante, care au ca fundament interesele contradictorii ale acestora, în raport cu scopul urmărit. ... 48. În speța supusă analizei, din cuprinsul încheierii de sesizare nu rezultă care este dificultatea întâmpinată de instanța de apel în interpretarea dispozițiilor art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997 și nu sunt evidențiate aspectele lacunare sau imprecise ale acestor dispoziții legale și care ar putea antrena o interpretare duală sau contradictorie a textului de lege enunțat. ... 49. Verificând conținutul literal (formularea) al normei juridice prevăzute de dispozițiile art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997, se constată că acesta coincide cu conținutul real al normei, în sensul că se precizează cu claritate părțile și obiectul raportului juridic care cade sub incidența sa. Anume, norma de drept enunță că despăgubirea se plătește fostului proprietar rămas fără teren de către cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul, iar această despăgubire este echivalentul prețului actualizat. ... 50. În ceea ce privește sintagma „înstrăinări succesive“, din conținutul normei juridice rezultă că aceasta se referă la înstrăinările succesive care au fost efectuate de către cel care a vândut terenul în baza titlul de proprietate nul, intenția legiuitorului fiind aceea ca norma juridică să fie incidentă tuturor înstrăinărilor de acest fel, indiferent de numărul acestora, una sau mai multe înstrăinări succesive, condiția fiind ca toate aceste înstrăinări să fi fost efectuate în baza titlului de proprietate nul, în conformitate cu prevederile art. III alin. (1) din Legea nr. 169/1997. ... 51. Folosind argumentul reducerii la absurd, rezultă că o altă interpretare a sintagmei ar fi de natură să conducă la concluzii imposibile, cum ar fi cea potrivit căreia fostul proprietar poate fi despăgubit doar în situația în care terenul a fost înstrăinat pe baza titlului prin mai multe acte juridice sau doar în situația în care, la rândul său, terțul dobânditor de bună-credință ar fi înstrăinat și el terenul altor subdobânditori, nu și în cazul în care terenul a fost înstrăinat printr-un singur act juridic, ceea ce ar fi absurd. ... 52. Rezultă deci că sintagma „înstrăinări succesive“ se referă la totalitatea înstrăinărilor, una sau mai multe, efectuate în baza titlului de proprietate lovit de nulitate, și nu la existența, drept condiție de admisibilitate a acțiunii în despăgubire a fostului proprietar, a mai multor înstrăinări succesive ale aceluiași teren care să fi fost efectuate de terții dobânditori de bună-credință, în baza actelor de proprietate deținute, altele decât titlul de proprietate nul emis în procedura legii de reparație. ... 53. Verificând conținutul literal al normei juridice prevăzute de dispozițiile art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997 se constată, totodată, că aceasta relevă faptul că despăgubirea care se plătește fostului proprietar rămas fără teren de către cel care a înstrăinat terenul pe baza titlului constatat nul este echivalentul prețului actualizat, sintagmă care se referă la suma de bani consemnată în actul sau actele de înstrăinare, actualizată cu indicii de inflație. De altminteri, prețul de piață, adică prețul cel mai probabil cu care se poate vinde un bun la o anumită dată, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, nu este supus operațiunii de actualizare cu indicii de inflație. ... 54. Așa fiind, în măsura în care interpretarea literală a normei juridice prevăzute de art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997 acoperă raporturile juridice pe care, în intenția sa, legiuitorul a dorit să le reglementeze, nu se justifică ca, pe cale de interpretare extensivă, conținutul normei de drept menționate să fie, în parte, înlăturat. ... 55. De altfel, despăgubirea datorată de persoana care, cu bună-credință, a înstrăinat terenul deținut în baza unui titlu de proprietate ale cărui vicii nu le cunoștea nu poate fi asimilată, folosind argumentul de analogie, cu alte tipuri de despăgubiri acordate de stat, întrucât faptul „înstrăinării“ unui teren ce s-a dovedit, ulterior, că aparține unui alt proprietar nu poate fi asimilat, în lipsa voinței legiuitorului, cu o „deposedare abuzivă“ de bunuri, în înțelesul dat acestei sintagme prin dispozițiile legilor speciale de reparație. ... 56. Este de observat, totodată, că însuși legiuitorul a reglementat distinct, în cadrul legilor speciale de reparație, diverse cuantumuri ale despăgubirilor care pot fi acordate persoanelor îndreptățite. În acest sens pot fi exemplificate dispozițiile art. 50 alin. (2^1) și art. 50^1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care prevăd restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare, comparativ cu dispozițiile art. 50 alin. (2) din același act normativ, care prevăd restituirea prețului actualizat plătit. ... 57. Cu privire la acest aspect, este relevantă și jurisprudența Curții Constituționale, care a statuat că opțiunea legiuitorului de a reglementa, prin dispozițiile art. III alin. (2^4) din Legea nr. 169/1997, obligația persoanei care a înstrăinat prin acte de vânzare-cumpărare succesive sau în alt mod terenul pe baza unui titlu constatat nul de a remite prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren nu vine în contradicție cu spiritul Legii nr. 18/1991, și anume cu caracterul reparator consacrat de aceasta, întrucât soluția se justifică pentru menținerea stabilității raporturilor juridice civile și protejarea drepturilor câștigate de subdobânditorii de bună-credință în temeiul legilor ce au reglementat regimul reconstituirii și constituirii dreptului de proprietate funciară (Decizia nr. 375 din 6 iulie 2005 și Decizia nr. 746 din 24 iunie 2008, precitate). ... ...