Decizia ÎCCJ nr. 72/2018 (HP)Punctul VIII

VIII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie 42. La nivelul Secției a II-a civile din cadrul Curții de Apel Alba Iulia s-a opinat că, în contextul dispozițiilor art. 102 alin. (1) teza I și teza a II-a din Legea nr. 85/2014, cererea de admitere a creanțelor poate fi depusă și la administratorul judiciar, cu condiția dovedirii că înregistrarea s-a realizat în termenul fixat în hotărârea de deschidere a procedurii, această opinie fiind susținută și de judecătorii-sindici din cadrul Tribunalului Sibiu. În schimb, Tribunalul Hunedoara a apreciat că cererea depusă la administratorul judiciar în termenul fixat, dar nedepusă la tribunal nu poate fi considerată în termen decât în cazul admiterii unei cereri de repunere în termenul de depunere a respectivei declarații. ... 43. Opinia judecătorilor din cadrul Curții de Apel Bacău și al instanțelor arondate este în sensul că cererea de admitere a creanțelor se depune numai la tribunal, iar cererea de admitere a creanțelor depusă la administratorul judiciar în termenul fixat în hotărârea de deschidere a procedurii, dar nedepusă în termen la tribunal nu este considerată a fi formulată în termen. ... 44. Prin punctul de vedere exprimat de membrii Secției civile din cadrul Curții de Apel Brașov s-a arătat că, în interpretarea prevederilor art. 102 alin. (1) teza I și teza a II-a din Legea nr. 85/2014, cererea de admitere a creanțelor poate fi depusă și la administratorul judiciar, având în vedere că practicianul în insolvență este participantul care gestionează întreaga procedură, iar legea nu prevede vreo sancțiune pentru nedepunerea acesteia la tribunal. Depunerea cererii la administratorul judiciar în termenul fixat în hotărârea de deschidere a procedurii se consideră formulată în termen, chiar dacă practicianul în insolvență o înregistrează la tribunal peste termenul stabilit, fiind o situație procedurală similară aceleia în care o cerere este înregistrată la un alt organ decât cel competent, dar care are obligația de a o înainta instituției competente să o soluționeze. ... 45. La nivelul Curții de Apel București - Secțiile a V-a și a VI-a civilă, al Tribunalului București (majoritate), Tribunalului Călărași, Tribunalului Ialomița, Tribunalului Giurgiu și Tribunalului Ilfov s-a apreciat că cererea de admitere a unei creanțe poate fi depusă și la administratorul judiciar și, atât timp cât a fost înregistrată în termen la acesta, ea nu poate fi considerată tardivă, chiar dacă nu a fost depusă în termen și la tribunal. Acest punct de vedere a fost motivat prin raportare la faptul că dispozițiile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 nu menționează în mod expres unde se depune cererea de creanță, ci doar că astfel de cereri trebuie înregistrate într-un registru păstrat la grefa tribunalului. S-a precizat că, atât timp cât legea nu conține limitări din perspectiva depunerii cererii de creanță, aceasta poate fi depusă și la administratorul judiciar, care, potrivit art. 40 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, este unul dintre organele care aplică procedura și, în plus, conform art. 58 alin. (1) lit. k) din același act normativ, are și atribuția verificării creanțelor. Câtă vreme creditorul a fost diligent și a înregistrat cererea de creanță la administratorul judiciar în termenul stabilit de judecătorul-sindic, nu poate fi sancționat prin constatarea decăderii sale din dreptul de creanță, chiar dacă cererea nu a fost înregistrată și la tribunal, administratorul judiciar urmând ca, ulterior, să înainteze cererea instanței. Totodată, se mai susține că, în cazul în care cererea este depusă în termen direct la administratorul judiciar sau la oricare alt organ care o înaintează pe cale administrativă tribunalului competent, cererea va fi considerată ca fiind făcută în termen conform vizei de primire aplicate de organul la care s-a depus, chiar dacă înaintarea acesteia la tribunal s-a făcut după împlinirea termenului de depunere. În sens contrar s-a apreciat de către Secția a VII-a civilă a Tribunalului București și de către magistrații din cadrul Tribunalului Teleorman că depunerea cererii de admitere a creanței la administratorul judiciar și nu la grefa tribunalului nu este o cerere conformă, creditorul putând fi sancționat cu nulitatea cererii, cu consecința decăderii din dreptul de a formula o astfel de cerere pentru depășirea termenului legal. S-a arătat că cererea de admitere a creanței trebuie depusă la tribunal pentru a fi înregistrată în registrul de creanțe, dispozițiile în acest sens fiind imperative. De la data înregistrării în registrul de creanțe, cererea capătă dată certă, putându-se stabili dacă a fost depusă în termenul stabilit prin hotărârea de deschidere a procedurii. În consecință, punctul de vedere al judecătorilor asupra chestiunilor de drept supuse analizei a fost în sensul că cererea de admitere a creanțelor se depune numai la tribunal, putând fi depusă numai opțional la administratorul/lichidatorul judiciar, iar în situația în care cererea de admitere a creanțelor a fost depusă la administratorul/lichidatorul judiciar în termenul fixat în hotărârea de deschidere a procedurii, dar nedepusă în termen la tribunal, urmează a fi considerată ca tardiv formulată. ... 46. La nivelul Curții de Apel Cluj, opinia majoritară a judecătorilor din cadrul Secției a II-a civile a Tribunalului Maramureș este că, deși raportat la dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se poate afirma că administratorul judiciar/practicianul în insolvență își desfășoară activitatea în realizarea unui serviciu de interes public, în condițiile în care acesta verifică inclusiv tardivitatea, acesta nu poate conferi dată certă cererii de admitere a creanțelor din ziua în care i-a fost prezentată, în sensul art. 278 din Codul de procedură civilă. Printre atribuțiile administratorului judiciar nu figurează și darea de dată certă înscrisurilor care i se prezintă în acest scop. Administratorii judiciari/Practicienii în insolvență nu au în domeniul competențelor lor abilitarea de a conferi dată certă înscrisurilor prezentate de părți în acest scop. Astfel, cererile de admitere a creanțelor trebuie depuse numai la tribunal și înregistrate în registru, dobândind de la data înregistrării la instanță dată certă. Rezultatele verificărilor efectuate de către administratorul judiciar trebuie să se reflecte în tabelele creanțelor, legea stabilind obligația administratorului judiciar de a întocmi aceste tabele. În caz de contestație, depunerea în termen, direct la administratorul judiciar, a declarației de creanță, urmată de depunerea peste termen la tribunal, este supusă verificării de către judecător, fiind posibilă instituția de drept procesual a repunerii în termen. Opinia unanimă a judecătorilor din cadrul Tribunalului Specializat Cluj este în favoarea următoarei orientări: cererea de admitere a creanțelor este considerată a fi depusă în termen doar dacă este înregistrată la tribunal, în termenul stabilit prin hotărârea de deschidere a procedurii, eventual prorogat conform art. 100 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, cu aplicarea art. 183 din Codul de procedură civilă. Într-adevăr, Legea nr. 85/2014 nu cuprinde o dispoziție expresă în sensul obligației creditorilor de a depune cererea de admitere a creanțelor la tribunal. Cu toate acestea, locul pentru depunerea cererilor de admitere a creanței poate fi dedus din coroborarea următoarelor dispoziții: art. 102 alin. (1) și (9) , art. 58 alin. (1) din Legea nr. 85/2014. ... 47. Din analiza Sentinței civile nr. 591 din 4 aprilie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.909/118/2017/a1 al Tribunalului Constanța - Secția I civilă, instanță arondată Curții de Apel Constanța, rezultă că o cerere de admitere a unei creanțe poate fi depusă și la administratorul judiciar și, atât timp cât a fost înregistrată în termen la acesta, ea nu poate fi considerată tardivă, chiar dacă nu a fost depusă în termen și la tribunal. ... 48. Opinia judecătorilor din cadrul Secției a II-a civile a Curții de Apel Craiova este în sensul că, pentru valabila declarare a creanței, se impune îndeplinirea atât a condiției formulării declarației de creanță în termenul prevăzut de lege, cât și a condiției privind înregistrarea acesteia la tribunal în registrul special al creanțelor, care se păstrează la grefa tribunalului, denumit „Registrul de creanțe“, conform art. 84 pct. 19 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015, cu modificările ulterioare. Dispozițiile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 sunt imperative, astfel încât declarația de creanță depusă în termen la administratorul judiciar și neînregistrată în termen la tribunal nu produce efectele unei cereri de creanță regulat introduse, urmând a fi respinsă ca tardiv formulată. Condiția înregistrării la tribunal a declarației este reluată și în art. 102 alin. (9) din același act normativ, care prezumă valabile și corecte toate creanțele pentru care s-a formulat declarație de creanță, înregistrate la grefa tribunalului. Punctele de vedere exprimate cu privire la această problemă de către Tribunalul Mehedinți - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au fost în sensul că declarația de creanță depusă la administratorul judiciar în termenul fixat prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței este considerată a fi formulată în termen. La nivelul Secției a II-a civile din cadrul Tribunalului Dolj s-a arătat că toate cererile de admitere a creanțelor au fost depuse exclusiv la sediul instanței, nefiind întâlnite situații în care cererea de admitere a creanțelor să fie depusă la administratorul judiciar în termenul fixat în hotărârea de deschidere a procedurii, dar nedepusă în termen la tribunal. Tribunalul Olt - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a considerat că cererile de admitere a creanțelor trebuie depuse la tribunal în termenul fixat în hotărârea de deschidere a procedurii, acestea fiind înregistrate într-un registru special care se păstrează la grefa tribunalului (arhivă). ... 49. Magistrații Secției a II-a civile a Curții de Apel Galați opinează în sensul că art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 face referire la depunerea cererii de admitere a creanței în termenul fixat prin hotărârea de deschidere a procedurii, dar și la înregistrarea cererii într-un registru, care se va păstra la grefa tribunalului, fără a se face referire la locul depunerii cererii anterior înregistrării acesteia. În practică se întâlnesc situații în sensul depunerii cererii de admitere a creanței atât la administratorul judiciar, cât și la tribunal. Având în vedere că administratorul judiciar este un organ care aplică procedura insolvenței, ținând seama de atribuțiile generale ale administratorului judiciar, astfel cum acestea sunt prevăzute de art. 58 din Legea nr. 85/2014, care, deși nu fac referire la atribuția preluării și înregistrării cererilor de admitere a creanțelor formulate conform art. 102, prevăd atribuția de verificare a creanțelor (lit. k) , reținându-se rolul practicianului în insolvență după pronunțarea hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței, inclusiv trimiterea notificării menționate de art. 99 alin. (1) , precum și procedura urmată în privința întocmirii tabelelor de creanță, dar și modul de redactare a textului art. 102 alin. (1) , se apreciază că cererea de admitere a creanței se depune la tribunal, unde se înregistrează în registrul special, însă depunerea și înregistrarea numai la administratorul judiciar pot produce efecte doar dacă declarația este depusă și înregistrată în termenul fixat prin hotărâre. Opinia judecătorilor Secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Vrancea este în sensul că, potrivit art. 102 alin. (1) și art. 40 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, cererea de admitere a creanței se depune la tribunal, unde se înregistrează în registrul special, în practica instanței întâlnindu-se situații în sensul depunerii cererii de admitere a creanței atât la administratorul judiciar, cât și la tribunal, însă depunerea peste termen la tribunal o lipsește de efectele juridice prevăzute de lege. ... 50. La nivelul Curții de Apel Iași, opinia majoritară exprimată este în sensul că declarația de admitere a creanței se depune obligatoriu la tribunal, opțional și la administratorul/lichidatorul judiciar. În ipoteza în care această cerere se depune doar la dosarul de insolvență aflat pe rolul tribunalului (într-un singur exemplar), administratorul judiciar are obligația studierii cererii de creanță de la dosarul cauzei. În sprijinul acestei opinii sunt dispozițiile art. 102 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora „cererile de admitere a creanțelor vor fi înregistrate într-un registru, care se va păstra la grefa tribunalului“, dar și cele ale art. 84 pct. 19 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015, cu modificările ulterioare, conform cărora „Registrul de creanțe se păstrează la tribunalele specializate sau, după caz, la secțiile specializate ale tribunalelor, de către prim-grefierul tribunalului specializat, respectiv de grefierul-șef al secției specializate ori de altă persoană desemnată de președintele instanței“. Cum dispozițiile legale prevăd păstrarea acestui registru la grefa tribunalului, este evidentă obligația creditorilor de a depune cererile de creanță la tribunal. În ceea ce privește aspectul considerării depunerii în termen a cererii de creanță la tribunal sau la administratorul judiciar, părerile nu sunt unitare. ... 51. Opinia judecătorilor Secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Oradea este în sensul că declarația de admitere a creanței se depune la tribunal și nu la administratorul judiciar, iar respectarea termenului de depunere se verifică în raport cu data depunerii la tribunal. Punctul de vedere al judecătorilor Secției a II-a civile a Tribunalului Bihor este în sensul că cererea de admitere a creanțelor poate fi depusă la administratorul judiciar, iar cererea de admitere a creanțelor depusă la administratorul judiciar în termenul fixat în hotărârea de deschidere a procedurii, dar nedepusă în termen la tribunal este considerată a fi formulată în termen. ... 52. La nivelul Curții de Apel Pitești, Tribunalul Specializat Argeș a apreciat că declarația de admitere a creanței trebuie depusă la tribunal în termenul stabilit, pentru următoarele considerente: Conform art. 278 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, data înscrisurilor sub semnătură privată este opozabilă altor persoane decât celor care le-au întocmit, numai din ziua în care a devenit certă, prin una din modalitățile prevăzute de lege, respectiv: „1. din ziua în care au fost prezentate spre a se conferi dată certă de către notarul public, executorul judecătoresc sau alt funcționar competent în această privință“. Administratorul/Lichidatorul judiciar nu este un funcționar competent să confere dată certă înscrisurilor care i se prezintă, în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau în Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență, aprobat prin Hotărârea Congresului Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România nr. 3/2007, republicată, nefiind prevăzute dispoziții în acest sens. Pe de altă parte, art. 94 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015, cu modificările ulterioare, prevede că „Actele de sesizare a instanței depuse personal sau prin reprezentant, sosite prin poștă, curier ori fax sau în orice alt mod prevăzut de lege, se depun la registratură, unde, în aceeași zi, după stabilirea obiectului cauzei, primesc, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, dată certă și număr din aplicația ECRIS“. Având în vedere importanța deosebită pe care o au data sesizării instanței cu o cerere introductivă și, în particular, data depunerii declarației de creanță, se apreciază că legiuitorul a urmărit ca această dată să poată fi stabilită cu ușurință, iar aspecte precum formularea în termen a declarației să fie soluționate cu rapiditate, prin dovada facilă a datei certe, fără administrarea altor probe și fără concursul altor participanți la procedură. Este adevărat că legiuitorul nu prevede locul depunerii cererii de creanțe, dacă acesta este sediul administratorului/ lichidatorului judiciar sau al tribunalului competent, însă prevede etapa ulterioară a înregistrării cererii în registrul special ce se ține la grefa tribunalului. În plus, alin. (9) al art. 102 din Legea nr. 85/2014 prevede că „Toate creanțele prezentate a fi admise și înregistrate la grefa tribunalului vor fi prezumate valabile și corecte dacă nu sunt contestate de către debitor, administratorul judiciar sau creditori“, iar art. 100 alin. (1) lit. b) din același act normativ se referă la termenul-limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor asupra averii debitorului, care va fi de maximum 45 de zile de la deschiderea procedurii, precum și cerințele pentru ca o creanță înregistrată să fie considerată valabilă. O interpretare literală a acestor texte duce la concluzia că nu doar depunerea cererilor de creanță trebuie să aibă loc în termenul-limită de maxim 45 de zile, dar și înregistrarea lor în registrul păstrat la grefa tribunalului. Trebuie menționată și inconsecvența legiuitorului în utilizarea unor termeni precum „înregistrare“, „depunere“, „înscriere“ [art. 100 alin. (1) prevede termenul-limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor, art. 102 alin. (1) amintește despre „depunerea“ și „înregistrarea“ ulterioară a acestora într-un registru al instanței, pentru ca alin. (2) al aceluiași articol să vorbească despre „înregistrarea“ creanței în baza căreia s-a deschis procedura insolvenței de către administratorul judiciar, în acest caz termenul înregistrare având sensul de „înscriere“ în tabel, utilizat de legiuitor în dispozițiile ulterioare ale legii]. Având în vedere toate aceste aspecte, s-a conchis în sensul posibilității creditorului de a depune cererea de admitere a creanței fie direct la tribunalul competent, fie la administratorul/lichidatorul judiciar, cu obligația acestuia din urmă de a prezenta cererea creditorului la grefa tribunalului, pentru înregistrare, în termenul-limită stabilit prin hotărârea de deschidere a procedurii de insolvență și cu posibilitatea creditorului a cărui cerere nu a fost astfel prezentată de a formula cerere de repunere în termen. ... 53. La nivelul Curții de Apel Ploiești, Tribunalul Dâmbovița - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a comunicat că opinia majoritară a judecătorilor secției este în sensul că cererea de admitere a creanțelor se depune numai la instanță, iar cererea de admitere a creanțelor depusă la administratorul judiciar în termen și nedepusă la dosar nu poate fi considerată în termen. Tribunalul Prahova a comunicat că, la nivelul Secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal, cererile de admitere a creanțelor se depun numai la tribunal și nu au fost identificate situații în care acestea au fost depuse la administratorul judiciar, fără a fi depuse la tribunal. ... 54. La nivelul Curții de Apel Suceava, punctul de vedere exprimat de judecătorii specializați în materie este în sensul că cererea de admitere a creanțelor se depune numai la tribunal, dar poate fi depusă și la administratorul judiciar, cu condiția ca acesta să o depună la dosarul cauzei. Cererea de admitere a creanțelor depusă la administratorul judiciar în termenul fixat de deschidere a procedurii, dar nedepusă în termen la tribunal este considerată a fi formulată în termen. ... 55. Curtea de Apel Târgu Mureș a învederat că opinia majoritară a acestei instanțe este similară celei exprimate de Curtea de Apel Constanța în hotărârea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. Astfel, într-adevăr, atât timp cât administratorul judiciar este unul dintre organele care aplică procedura, conform art. 40 din Legea nr. 85/2014 fiind și cel care are atribuția de a verifica fiecare cerere pentru a-i stabili legitimitatea, valoarea și prioritatea, conform art. 106 alin. (1) din actul normativ anterior menționat, este cert că are dreptul și obligația de a primi declarațiile de creanță, întrucât dacă poate face mai mult, poate și mai puțin potrivit principiului „a majori ad minori“. Fiind un înscris sub semnătură privată, primește dată certă fie în momentul înregistrării la instanță sau transmiterii prin poștă, conform art. 183 din Codul de procedură civilă, fie în momentul înregistrării la administratorul judiciar, conform art. 278 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, care este „funcționarul competent“, respectiv organul care aplică procedura competent să primească și să verifice astfel de cereri. În plus, atunci când legiuitorul a dorit să sancționeze omisiunea petentului de a depune o cerere la o anumită instanță, a prevăzut expres atât instanța la care pot fi înaintate cererile respective, cât și sancțiunea, respectiv nulitatea, conform art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Cu toate acestea, a impus judecătorului să cuprindă în conținutul hotărârii o mențiune clară cu privire la instanța la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac, conform art. 425 alin. (3) teza finală din Codul de procedură civilă. Prin urmare, petentul care cunoaște instanța la care se depune cererea și sancțiunea a încălcat o prevedere legală imperativă, pe când, în situația supusă dezbaterii, aplicarea sancțiunii (tardivitatea) ar opera în lipsa unor dispoziții clare în ceea ce privește organul competent să înregistreze cererea. În cea de-a doua opinie s-a exprimat părerea că se impune înregistrarea cererilor în registrul care se păstrează la grefa instanței, conform art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, pentru că se poate stabili cu certitudine momentul înregistrării acestora, care ar reprezenta o dată certă opozabilă tuturor, fără a da posibilitatea unor interpretări. S-a arătat că nu au fost identificate hotărâri judecătorești relevante pentru problema supusă atenției, întrucât, în puținele situații ivite, singura măsură a constat în dispoziția dată de judecătorul-sindic lichidatorului judiciar de a depune un exemplar din cererea care a fost înregistrată direct la administratorul judiciar la dosarul cauzei. ... 56. La nivelul Curții de Apel Timișoara a fost identificată o singură hotărâre, punctele de vedere ale magistraților cu privire la aspectele invocate fiind în sensul că declarația de admitere a creanțelor se depune numai la tribunal. ... 57. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat prin Adresa nr. 1.378/C/1843/III-5/2.028 din 5 iulie 2018 că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu s-a verificat și nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii. ... ...