Decizia ÎCCJ nr. 16/2018 (HP)Punctul X

X. Opinia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost în sensul că, în temeiul art. 475-477 din Codul de procedură penală, se impune respingerea, ca inadmisibilă, a sesizării Curții de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, privind chestiunea de drept, pentru următoarele argumente: Examinând problema de drept supusă dezlegării, din perspectiva jurisprudenței invocate, s-a observat că aceasta presupune a se stabili dacă încălcarea dispozițiilor legale privind redactarea hotărârii atrage sancțiunea nulității absolute prevăzute de art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, în ipoteza concretă în care motivarea s-a realizat de către o persoană care nu mai avea calitatea de judecător la data redactării hotărârii. Problema de drept urmărește lămurirea unei chestiuni de ordin procesual ce pune în discuție incidența sancțiunii nulității absolute a hotărârii instanței de fond, prin raportare la o situație particulară existentă în cauză, generată de pensionarea judecătorului fondului, ulterior pronunțării soluției, dar anterior motivării acesteia. S-a constatat că aspectele invocate vizează o analiză a legalității hotărârii judecătorești pronunțate de prima instanță, din punct de vedere procesual. S-a motivat că, în contextul arătat, nu se poate susține că problema de drept a cărei lămurire se solicită, precum și dezlegarea ce ar putea fi dată de instanța supremă acesteia produc consecințe asupra modului de rezolvare a fondului cauzei, respectiv asupra soluției ce ar putea fi dată acțiunii penale/civile de către instanța de control judiciar care a formulat sesizarea. Pe de altă parte, s-a observat că soluționarea chestiunii de drept ar oferi o dezlegare unuia dintre motivele de apel formulate de inculpați, putând avea ca efect, inclusiv, stabilirea modului de soluționare a apelurilor declarate (admiterea acestora, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare). De altfel, acesta a fost argumentul invocat de instanța care a formulat sesizarea pentru a nu-și expune punctul de vedere asupra problemei de drept, respectiv o posibilă antepronunțare. Mergând pe firul acestui raționament, dezlegarea ce ar putea fi dată de instanța supremă problemei de drept semnalate ar putea reprezenta o soluționare a apelului, ceea ce este inadmisibil în această procedură, întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție nu se poate substitui instanței de control judiciar. În altă ordine de idei, s-a apreciat că, din perspectiva exigențelor de ordin formal ale încheierii de sesizare, lipsa punctului de vedere al instanței care a formulat solicitarea determină, de asemenea, inadmisibilitatea acesteia. ...