Decizia ÎCCJ nr. 16/2018 (HP)Punctul XV

XV. Înalta Curte de Casație și Justiție Examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, reține următoarele: Cu privire la condițiile de admisibilitate a sesizării Potrivit dispozițiilor art. 475 din Codul de procedură penală, dacă în cursul judecății, un complet de judecată (...) învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective și asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată. În raport cu textul legal evocat se constată că admisibilitatea unei sesizări în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este subsumată îndeplinirii cumulative a trei condiții, respectiv: – completul de judecată care a formulat sesizarea să fi fost învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță; ... – chestiunea de drept care formează obiectul sesizării să nu fi fost dezlegată anterior printr-o hotărâre prealabilă sau să nu formeze obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare; ... – soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept care formează obiectul sesizării. ... Examinând îndeplinirea acestor condiții în cauză, se constată că instanța care a formulat sesizarea este Curtea de Apel Craiova, iar aceasta este învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, respectiv apelurile declarate împotriva Sentinței penale nr. 160 din 28.07.2017 a Tribunalului Olt de către inculpați și partea civilă. Din cuprinsul încheierii instanței de trimitere a rezultat că obiectul sesizării îl vizează problema de drept: dacă motivarea sentinței penale de către o persoană care a avut calitatea de judecător în momentul pronunțării, dar care nu o mai are în momentul redactării motivelor, ca urmare a eliberării din funcție prin pensionare, reprezintă un motiv de nulitate absolută a hotărârii respective, în temeiul art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală raportat la art. 406 alin. (2) din Codul de procedură penală. De asemenea, din cuprinsul aceleiași încheieri rezultă că problema de drept ce formează obiectul prezentei sesizări a fost invocată în cadrul motivelor de apel, susținându-se că hotărârea a fost redactată de o persoană care nu mai avea calitatea de judecător, întrucât magistratul care a administrat probele și a participat la dezbaterea fondului cauzei, a pronunțat minuta la data de 28.07.2017, iar la data de 1.08.2017 s-a pensionat, astfel încât nu se cunoaște cu certitudine cine a redactat hotărârea la data de 22.09.2017. Asupra chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării nu s-a statuat anterior printr-o hotărâre prealabilă și nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, fiind astfel îndeplinită și această condiție de admisibilitate. În ceea ce privește condiția ca de lămurirea chestiunii de drept să depindă soluționarea în fond a cauzei, se constată că aceasta nu este îndeplinită, pentru următoarele considerente: Din conținutul art. 475 din Codul de procedură penală se desprinde concluzia că pentru admisibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este necesară îndeplinirea unei duble condiții, și anume respectiva chestiune să fie una de drept, iar nu de fapt și, totodată, de lămurirea ei să depindă soluționarea pe fond a cauzei respective. Sub un prim aspect se constată că, deși aparent se face trimitere la regimul juridic al nulităților, chestiunea care formează obiectul prezentei sesizări este mai degrabă o împrejurare ce urmează a fi lămurită de instanța de trimitere, și anume cine și în ce condiții a redactat hotărârea judecătorească apelată în cauză. Totodată, chestiunea care formează obiectul sesizării nu constituie o veritabilă problemă de drept, ci tinde la rezolvarea unei situații particulare invocate în speță, solicitându-se practic Înaltei Curți de Casație și Justiție să răspundă întrebării concrete care dintre nulitățile reglementate de Codul de procedură penală este aplicabilă situației expuse. Sub cel de-al doilea aspect, al condiției ca de lămurirea problemei de drept să depindă soluționarea pe fond a cauzei, se reține că în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a statuat, de principiu, asupra înțelesului ce trebuie atribuit sintagmei „problemă de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei“, prin Decizia nr. 11 din 2 iunie 2014 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 7 iulie 2014), arătându-se că prin aceasta trebuie să se înțeleagă dezlegarea raportului juridic penal născut ca urmare a încălcării relațiilor sociale proteguite prin norma de incriminare, inclusiv sub aspectul consecințelor de natură civilă, și nu rezolvarea unei cereri incidentale invocate pe parcursul judecării cauzei în ultimă instanță“, iar prin Decizia nr. 23 din 6 octombrie 2014 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 843 din 19 noiembrie 2014) s-a subliniat că „această condiție de admisibilitate, prin referirea explicită la soluționarea «pe fond» a cauzei, impune ca dezlegarea chestiunii de drept care formează obiectul sesizării să fie determinantă pentru rezolvarea acțiunii penale sau a acțiunii civile în procesul penal“. Or, în prezenta cauză, întrebarea ce formează obiectul sesizării nu tinde, așa cum s-a arătat, la dezlegarea unei veritabile chestiuni de drept, nefiind supus atenției Înaltei Curți de Casație și Justiție modul de interpretare și aplicare a unei norme de drept, ci aplicarea unei norme de drept procesual sau a alteia la o situație determinată. De asemenea, problema ce se solicită a fi lămurită nu are înrâurire asupra soluționării cauzei pe fond, respectiv nu condiționează în vreun fel modul de rezolvare a acțiunii penale sau a acțiunii civile. Prin urmare, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție nu întrunește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 475 din Codul de procedură penală referitoare la relația de dependență dintre lămurirea chestiunii supuse interpretării și soluționarea pe fond a cauzei cu care a fost învestită instanța de trimitere, după cum nu îndeplinește nici cerința existenței unei veritabile probleme de drept, care să facă necesară o rezolvare de principiu prin pronunțarea unei hotărâri prealabile, considerente pentru care Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală apreciază că se impune respingerea, ca inadmisibilă, a sesizării formulate de Curtea de Apel Craiova. ...