Decizia ÎCCJ nr. 63/2018 (HP)Punctul VIII

VIII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie 52. La nivelul curților de apel Cluj, Constanța și Timișoara nu au fost identificate dosare în cadrul cărora să fie analizată această problemă de drept și nu a fost exprimat niciun punct de vedere cu privire la chestiunea ce formează obiectul prezentului dosar. ... 53. La nivelul Secției I civile din cadrul Curții de Apel Alba Iulia și al instanțelor din circumscripție practica este în sensul că există obligația de plată a C.A.S. și a C.A.S.S. și pentru veniturile reprezentând dobânzi legale acordate pentru plata cu întârziere a drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești, înaintându-se jurisprudență relevantă. ... 54. Curtea de Apel Bacău a învederat că practica Tribunalului Neamț este în sensul că nu există obligația de plată a C.A.S. și C.A.S.S., așa cum rezultă din sentințele civile nr. 916 din 12.07.2018 și 917 din 12.07.2018. ... 55. Opinia judecătorilor din cadrul Secției civile a Curții de Apel Brașov este în sensul că există obligația de plată a C.A.S. și a C.A.S.S. pentru veniturile reprezentând dobânzi legale acordate pentru plata cu întârziere a drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești. În sprijinul acestui punct de vedere se reține că dobânda acordată prin hotărâri judecătorești pentru eșalonarea plății sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești cu titlu de drepturi salariale reprezintă un venit asimilat salariului și este supusă impozitării, cum dispun expres normele înscrise în art. 55 alin. (2) lit. j^1) din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, respectiv art. 76 alin. (2) lit. p) din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, precum și celorlalte contribuții, cum sunt cele în cauză. De altfel, instanța supremă, prin Decizia nr. 4/2018, chiar dacă a respins ca inadmisibilă sesizarea, a lămurit în paragraful 76 această chestiune, astfel încât alte argumente nu se mai impun. Totodată, în urma consultării judecătorilor Secției I civile a Tribunalului Brașov, nu au fost identificate cauze pe rol care au ca obiect restituirea C.A.S. și C.A.S.S. aferente veniturilor reprezentate de dobânzile legale acordate pentru plata cu întârziere a drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești ce constituie titluri executorii, însă opinia majoritară exprimată la nivelul Tribunalului Brașov asupra problematicii ce formează obiectul Dosarului nr. 1.685/1/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul precizat în Decizia nr. 4/2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, respectiv că dobânda acordată prin hotărâri judecătorești pentru eșalonarea plății sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, cu titlu de drepturi salariale, reprezintă un venit asimilat salariului și este supusă impozitării și plății C.A.S. și C.A.S.S., cum dispun expres normele înscrise în art. 55 alin. (2) lit. j^1) din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare. În opinia minoritară s-a apreciat că aceste sume au natura unor despăgubiri pentru fapta ilicită a angajatorului de a nu fi executat la timp sentințe definitive, natura acestora fiind stabilită de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 2/2014 și Decizia nr. 21 din 22 iunie 2015, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 5 octombrie 2015 (Decizia nr. 21/2015 - paragrafele 44 și 47). S-a arătat astfel că dobânda penalizatoare acordată prin hotărâri judecătorești pentru eșalonarea plății sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești cu titlu de drepturi salariale reprezintă despăgubiri în sensul dispozițiilor art. 42 lit. b) din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare [dispozițiile art. 62 lit. h) din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare], nesupuse impozitului și C.A.S. și C.A.S.S. ... 56. La nivelul Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal nu au fost identificate alte cauze privind problema de drept menționată și nu a fost formulat un punct de vedere cu privire la acest aspect. În ceea ce privește instanțele arondate Curții de Apel București, acestea au comunicat următoarele puncte de vedere: La nivelul Tribunalului București, înaintându-se o hotărâre judecătorească, s-a reținut că există obligația de plată a C.A.S. și C.A.S.S. și pentru veniturile reprezentate de dobânzile legale acordate pentru plata cu întârziere a drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești ce constituie titluri executorii. Opinia exprimată la nivelul Tribunalului Ialomița a fost în sensul că trebuie să se procedeze la reținerea contribuțiilor de asigurări sociale aferente dobânzilor acordate prin hotărâri judecătorești, acestea nefiind exceptate de la calcularea și reținerea acestor obligații fiscale, astfel cum rezultă din prevederile art. 57 alin. (2^2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, text preluat de dispozițiile art. 78 alin. (4) din noul Cod fiscal. Tribunalul Ialomița și-a însușit argumentele de drept reținute de instanța (completul de judecată, în punctul său de vedere motivat) care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în sensul că dobânzile acordate în legătură cu salariile sunt considerate asimilate salariilor și sunt incluse în baza de calcul al contribuțiilor, considerând că dobânzile legale acordate pentru plata cu întârziere a drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești ce constituie titluri executorii sunt venituri asimilate salariului, în sensul dispozițiilor art. 55 alin. (2) lit. j^1) din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, respectiv al prevederilor art. 76 alin. (2) lit. p) din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, fiind incluse în baza de calcul al contribuțiilor. Magistrații din cadrul Tribunalului Ilfov au apreciat că există obligația de plată a C.A.S. și C.A.S.S. pentru veniturile reprezentate de dobânzile legale acordate pentru plata cu întârziere a drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești ce constituie titluri executorii, având în vedere că dobânzile acordate în legătură cu salariile sunt considerate ca fiind asimilate salariilor, potrivit art. 55 alin. (2) lit. j^1) din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, iar potrivit dispozițiilor Codului fiscal, în baza lunară de calcul al contribuțiilor sociale individuale obligatorii intră și orice alte sume de natură salarială sau avantaje asimilate salariilor în vederea impunerii. ... 57. Din analiza hotărârilor înaintate de Tribunalul Mehedinți și de Tribunalul Gorj, la nivelul Curții de Apel Craiova au fost identificate opinii atât în sensul existenței, cât și al inexistenței obligației de plată a C.A.S. și C.A.S.S. pentru veniturile reprezentate de dobânzile legale acordate pentru plata cu întârziere a drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești ce constituie titluri executorii. ... 58. La nivelul Curții de Apel Galați și al instanțelor arondate nu a fost identificată jurisprudență în legătură cu problema de drept prezentată. Cu privire la problema de drept prezentată, opinia magistraților din cadrul Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Galați este în sensul că dobânzile calculate pentru plata cu întârziere a drepturilor salariate stabilite prin hotărâri judecătorești reprezintă modalitatea de reparare a prejudiciului patrimonial constând în lipsa de folosință a unei sume de bani ca urmare a angajării răspunderii civile delictuale, având, din punct de vedere fiscal, natura juridică a despăgubirilor prevăzute la art. 42 lit. b) din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, respectiv la art. 62 lit. h) din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, pentru acestea neexistând obligația de plată a C.A.S. și C.A.S.S. ... 59. La nivelul Curții de Apel Iași, în urma consultării judecătorilor din cadrul Secției I civile a Tribunalului Iași, ce intră în componența completurilor specializate pe litigii de muncă și asigurări sociale (inclusiv a asistenților judiciari), aflați în activitate, au reieșit următoarele aspecte: În pronunțarea soluției de admitere a unei astfel de acțiuni (vizând chestiunea de drept menționată), s-a apreciat că soluția cu privire la problema restituirii sumelor reprezentând contribuții individuale (șomaj, C.A.S., C.A.S.S.), reținute cu ocazia achitării despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin plata eșalonată a titlurilor executorii, trebuie să pornească de la natura juridică a acestora, de la aprecierea dacă aceste sume au sau nu caracterul de drepturi salariale ori de accesorii ale drepturilor salariale. Problema în discuție este o problemă în materie de executare, în sensul dacă trebuie diferențiat caracterul daunelor-interese rezultate din executarea cu întârziere după cum titlul executoriu este un titlu civil sau un titlu din materia dreptului muncii, distincție care nu este solicitată sau indicată de nicio normă. Caracterul eronat al distincției rezultă și din consecințele acesteia, deoarece apare o diferențiere între cuantumul prejudiciului încasat de creditorul prejudiciat, un cuantum integral pentru creditorii din domeniul civil și un cuantum diminuat cu impozit, C.A.S., C.A.S.S. pentru creditorii din domeniul relațiilor de muncă, pentru aceștia din urmă apărând o diminuare fără culpă. Or, ambele categorii de creditori trebuie să primească un cuantum integral al prejudiciului cauzat de întârzierea executării. Potrivit art. 139 alin. (1) din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, „Baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale, în cazul persoanelor fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, o reprezintă câștigul brut realizat din salarii și venituri asimilate salariilor (...)“, iar potrivit art. 155 alin. (1) din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, „Contribuabilii la sistemul de asigurări sociale de sănătate, prevăzuți la art. 153 alin. (1) lit. a) -d) , datorează, după caz, contribuția de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile din salarii și asimilate salariilor (...)“. Pornind de la considerentele obligatorii ale deciziilor nr. 2/2014 și nr. 21/2015 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a stabilit că natura juridică a dobânzilor de tipul celor în discuție este aceea de daune-interese moratorii întemeiate pe răspunderea civilă delictuală și pe principiul reparării integrale a prejudiciului (fiind distincte de cele aferente drepturilor salariate a căror neplată a fost sancționată prin hotărârile ce constituie titluri executorii), se consideră că dispozițiile legale cuprinse în ambele coduri fiscale ce instituie excepțiile de la regula impozitării veniturilor și aplicării contribuțiilor sociale obligatoriu se aplică problemei litigioase examinate dată fiind natura juridică a dobânzilor acordate de instanțele de judecată cu titlu de prejudiciu material pentru executarea cu întârziere a titlurilor executorii, indiferent de specializarea instanței care a pronunțat sentința ce constituie titlu executoriu. În pronunțarea soluției de respingere a unei astfel de acțiuni, completul de judecată a avut în vedere următoarele aspecte: Potrivit dispozițiilor art. 139 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, ce reglementează baza de calcul al contribuției de asigurări sociale în cazul persoanelor fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale, în cazul persoanelor fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, o reprezintă câștigul brut realizat din salarii și venituri asimilate salariilor, în țară și în alte state, cu respectarea prevederilor legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale, precum și a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 155 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare (Categorii de venituri supuse contribuției de asigurări sociale de sănătate): „(1) Contribuabilii la sistemul de asigurări sociale de sănătate, prevăzuți la art. 153 alin. (1) lit. a) -d) , datorează, după caz, contribuția de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile din România și din afara României, cu respectarea legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale, precum și a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, pentru care există obligația declarării în România, realizate din următoarele categorii de venituri: a) venituri din salarii și asimilate salariilor, definite conform art. 76;“. Astfel, conform prevederilor art. 76 alin. (2) lit. p) din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare: „(2) Regulile de impunere proprii veniturilor din salarii se aplică și următoarelor tipuri de venituri, considerate asimilate salariilor: (...) p) sume reprezentând salarii/solde, diferențe de salarii/solde, dobânzi acordate în legătură cu acestea, precum și actualizarea lor cu indicele de inflație, stabilite în baza unor hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile/hotărâri judecătorești definitive și executorii;“. De asemenea, și vechea lege care a reglementat cadrul legal pentru impozitele, taxele și contribuțiile sociale obligatorii în România, respectiv Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare (abrogată prin Legea nr. 227/2015), a conferit o reglementare asemănătoare. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 55 alin. (2) lit. j^1) din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, „(2) Regulile de impunere proprii veniturilor din salarii se aplică și următoarelor tipuri de venituri, considerate asimilate salariilor: (...) j^1) sume reprezentând salarii, diferențe de salarii, dobânzi acordate în legătură cu acestea, precum și actualizarea lor cu indicele de inflație, stabilite în baza unor hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile;“. Prin urmare, existând dispoziții exprese în materie fiscală în sensul că există obligativitatea plății contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate și în cazul veniturilor asimilate salariilor, instanța a interpretat doar în sensul acesta. Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 296^4 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare (abrogată prin Legea nr. 227/2015), „(1) Baza lunară de calcul al contribuțiilor sociale individuale obligatorii, în cazul persoanelor prevăzute la art. 296^3 lit. a) și b) , reprezintă câștigul brut realizat din activități dependente, în țară și în străinătate, cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice internaționale la care România este parte, care include: (...) k) sumele reprezentând salarii sau diferențe de salarii stabilite în baza unor hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile, precum și actualizarea acestora cu indicele de inflație;“. Or, dispozițiile art. 296^3 lit. a) și b) din actul normativ anterior menționat fac referire la persoanele fizice rezidente care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, precum și orice alte venituri din desfășurarea unei activități dependente, cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice internaționale la care România este parte, și persoanele fizice nerezidente care realizează veniturile prevăzute la lit. a) , cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice internaționale la care România este parte. ... 60. La nivelul Curții de Apel Oradea, judecătorii Secției a III-a contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Bihor au formulat punctul de vedere potrivit căruia nu există obligația de plată a C.A.S. și C.A.S.S. și pentru veniturile reprezentate de dobânzile legale acordate pentru plata cu întârziere a drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești ce constituie titluri executorii, deoarece nu sunt venituri din activități profesionale și reprezintă în fapt o reparație pentru neîndeplinirea la termen a obligației de plată. ... 61. Curtea de Apel Pitești a învederat că practica judiciară a fost unitară în sensul asimilării dobânzilor cu drepturile de natură salarială, în ceea ce privește impozitarea și plata contribuțiilor de asigurări sociale, însă în căile de atac nu s-a pus problema interpretării dispozițiilor art. 296^4 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, respectiv ale art. 139 alin. (1) lit. i) și art. 155 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, în sensul dacă există sau nu obligația de plată a C.A.S. și C.A.S.S. și pentru veniturile reprezentate de dobânzile legale acordate pentru plata cu întârziere a drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești ce constituie titluri executorii, cu privire la includerea dobânzilor în baza de calcul pentru care se datorează C.A.S. și C.A.S.S. La nivelul Tribunalului Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și pentru asigurări sociale practica judiciară vizavi de problema de drept invocată este neunitară, atașându-se hotărâri judecătorești ce reliefează ambele orientări jurisprudențiale. Ca urmare a consultării judecătorilor Secției I civile a Tribunalului Vâlcea, s-au conturat două opinii diferite cu privire la chestiunea de drept referitoare la restituirea sumelor reținute și virate la bugetul de stat (C.A.S.S. și C.A.S.) din dobânzile legale aferente drepturilor salariale datorate în baza mai multor hotărâri judecătorești. Astfel, într-o orientare jurisprudențială majoritară s-a reținut că sumele ce reprezintă daune moratorii sub forma dobânzii legale reprezintă bază de calcul pentru C.A.S. și C.A.S.S., pornind de la Decizia nr. 2/2014 și Decizia nr. 21/2015, pronunțate în soluționarea unor recursuri în interesul legii, prin care s-a stabilit natura juridică a dobânzilor legale stabilite prin hotărâri judecătorești ca fiind despăgubiri civile rezultate dintr-o faptă ilicită, iar nu drepturi salariale sau accesorii ale acestora. În această opinie majoritară a reținut Tribunalul Vâlcea că dispozițiile art. 55 alin. (2) lit. j^1) din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare din data de 1 februarie 2013, au prevăzut în mod expres obligativitatea impozitării dobânzilor legale acordate în legătură cu salariile, stabilite în baza unor hotărâri judecătorești, fără să facă distincție în funcție de natura juridică a acestora. Textul a fost preluat în mod asemănător și de prevederile art. 76 alin. (2) lit. p) din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare - noul Cod fiscal. Faptul că dobânzile legale stabilite prin hotărâri judecătorești în legătură cu drepturile salariale sunt impozabile rezultă explicit și din prevederile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, text preluat de art. 78 alin. (4) din noul Cod fiscal. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 296^4 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, baza lunară de calcul al contribuțiilor sociale individuale obligatorii, în cazul persoanelor prevăzute la art. 296^3 lit. a) , în care se încadrează și reclamanții, reprezintă câștigul brut realizat din activități dependente, în țară și în străinătate, cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice internaționale la care România este parte, care include și sumele reprezentând salarii sau diferențe de salarii stabilite în baza unor hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile, precum și actualizarea acestora cu indicele de inflație. Cum potrivit art. 55 alin. (2) lit. j^1) din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, dobânzile acordate în legătură cu salariile sunt considerate asimilate salariilor, rezultă că acestea sunt incluse în baza de calcul al contribuțiilor, dispoziții asemănătoare regăsindu-se în noul Cod fiscal, respectiv art. 139 alin. (1) . Într-o opinie minoritară exprimată la nivelul Tribunalului Vâlcea s-a statuat că drepturile bănești datorate și neachitate cu titlu de dobânzi legale stabilite prin titluri executorii trebuie plătite fără a mai reține contribuții către bugetul de stat. În susținerea acestei opinii s-a arătat că reclamanții au obținut dreptul la daune moratorii sub forma dobânzii legale aferente unor creanțe cuvenite în baza unor alte hotărâri judecătorești, iar dobânzile acordate cu titlu de daune-interese moratorii nu reprezintă un accesoriu al drepturilor salariale și nici nu au fost acordate în temeiul art. 166 alin. (4) din Codul muncii. De asemenea, în această orientare jurisprudențială s-a apreciat că sumele stabilite în titlurile executorii reprezintă despăgubiri pentru prejudiciul suferit de reclamantă și nu le pot fi aplicabile contribuții sociale obligatorii cu reținere la sursă sau reținute prin stopaj la sursă, potrivit art. 7 pct. 47 din noul Cod fiscal, ținând cont și de aspectul că acestea au fost plătite de ordonatorii de credite de la capitolul „Despăgubiri civile“, și nu de la capitolul „Cheltuieli de personal“. În concluzie, în această opinie minoritară, s-a reținut că sumele reprezentând daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale nu au caracter de drept salarial și nu sunt supuse regimului de impozitare prevăzut de art. 55 alin. (2) lit. j^1) din Codul fiscal și nici plății de contribuții sociale către stat. Mai mult, în speță este aplicabil și principiul efectivității, după aprecierea instanței, având în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene de la Luxemburg, care a statuat, în materia timbrului de mediu și a restituirii taxelor auto, în data de 9 iunie 2016, că statul român este obligat să restituie sumele respective integral, iar motivarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală ca această procedură să se facă pe durata a 5 ani, în câte două tranșe anuale, pentru insuficiența fondurilor, este considerată ca inadmisibilă de instanța europeană, motivare juridică ce se aplică mutatis mutandis și în ipoteza reținerii contribuțiilor sociale din dobânzile legale acordate pentru plata cu întârziere a drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești. ... 62. La nivelul Curții de Apel Ploiești, opinia majoritară a judecătorilor Secției I civile din cadrul Tribunalului Dâmbovița a fost în sensul că există obligația de plată a C.A.S. și C.A.S.S. și pentru veniturile reprezentate de dobânzile legale acordate pentru plata cu întârziere a drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești ce constituie titluri executorii. ... 63. La nivelul Secției I civile a Curții de Apel Suceava nu s-a conturat o anumită orientare jurisprudențială, nefiind identificate cauze având un astfel de obiect, iar din relațiile comunicate de instanțele de fond rezultă că punctul de vedere al acestora este în sensul că există obligația de plată a C.A.S. și C.A.S.S. și pentru veniturile reprezentate de dobânzile legale acordate pentru plata cu întârziere a drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești ce constituie titluri executorii. În acest sens, opinia judecătorilor Secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Suceava este în sensul că există obligația de plată a C.A.S. și C.A.S.S. și pentru veniturile reprezentate de dobânzile legale acordate pentru plata cu întârziere a drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești ce constituie titluri executori. Astfel, potrivit art. 55 alin. (2) din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, respectiv art. 76 alin. (2) lit. p) din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, dobânzile acordate în legătură cu salariile sunt considerate asimilate salariilor, rezultând că acestea sunt incluse în baza de calcul al contribuțiilor potrivit art. 155 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare. ... 64. Curtea de Apel Târgu Mureș a învederat că drepturile acordate cu titlu de dobândă legală prin hotărâri judecătorești nu au caracter accesoriu debitului principal și nu reprezintă daune-interese datorate în temeiul art. 166 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ca urmare a calificării acestor drepturi conform Deciziei nr. 2/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii și Deciziei nr. 21/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, înaintându-se jurisprudență relevantă. ... 65. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Adresa nr. 1.328/C/2.287/III-5/2018 din 17 iulie 2018, a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu s-a verificat și nu se verifică practică judiciară în problema de drept care formează obiectul sesizării Curții de Apel Pitești. ... ...