Decizia ÎCCJ nr. 60/2018 (HP)Punctul V

V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea A. Cu privire la admisibilitatea sesizării 10. Curtea de Apel București a apreciat că sunt îndeplinite toate cerințele de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, întrucât cauza în care a fost invocată sesizarea se află în curs de judecată pe rolul acestei instanțe, în ultimă instanță, conform prevederilor art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, de lămurirea problemei de drept depinzând soluționarea pe fond a cauzei. ... 11. Instanța de trimitere a arătat că dispozițiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, referitoare la rezoluția de respingere a sesizării, sunt aplicabile prin analogie în ipoteza rezoluției de clasare, ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 397 din 3 iulie 2014, vidului legislativ existent în prezent cu privire la acest aspect și soluției de principiu din data de 13.02.2017 a Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. *) Sintagma „rezoluția de clasare este definitivă“ din cuprinsul lit. b) a fost declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 397 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 16 iulie 2014, în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) . ... 12. Astfel, s-a arătat în încheierea de sesizare, Decizia Curții Constituționale nr. 397 din 3 iulie 2014, prin care s-a deschis calea contestației judiciare împotriva rezoluției de clasare, nu a fost urmată de o intervenție activă a legiuitorului, în sensul reglementării regimului juridic procesual propriu unei astfel de acțiuni, context în care devin aplicabile prevederile art. 1 alin. (2) din Codul civil și art. 5 alin. (3) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, în ipoteza în care o pricină nu poate fi soluționată nici în baza legii, nici a uzanțelor, raportarea se va face la dispozițiile legale privitoare la situații asemănătoare. ... 13. Or, o situație asemănătoare este cea reglementată la art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privitoare la rezoluția de respingere a sesizării în legătură cu răspunderea disciplinară, textul art. 47 alin. (7) din aceeași lege stabilind că hotărârea pronunțată într-un astfel de caz este „irevocabilă“, adică „definitivă“, față de precizarea impusă prin art. 8 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 76/2012). ... 14. Aceasta este o situație asemănătoare celei a rezoluției de clasare, deoarece și rezoluția de respingere este tot un act al Inspecției Judiciare, în legătură cu o sesizare privind pretinsa săvârșire de către un magistrat a unei abateri disciplinare. În consecință, și hotărârea judecătorească pronunțată în cazul contestației îndreptate împotriva rezoluției de clasare este definitivă, această soluție fiind împărtășită de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, spre exemplu, în Dosarul nr. 6.615/2/2014, în care a fost pronunțată Decizia nr. 903 din 6 martie 2018, prin care recursul exercitat de Inspecția Judiciară a fost respins ca inadmisibil. ... 15. Cu privire la condiția privind existența raportului de dependență între lămurirea problemei de drept și soluționarea fondului cauzei, instanța de trimitere a invocat jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al instanței supreme, în care s-a statuat că „obiectul sesizării îl poate constitui atât o chestiune de drept material, cât și una de drept procedural, dacă, prin consecințele pe care le produc, interpretarea și aplicarea normei de drept au aptitudinea să determine soluționarea pe fond a cauzei, rezolvarea raportului de drept dedus judecății“. ... 16. Curtea de Apel București susține că sesizarea întrunește condiția privind raportul de dependență dintre lămurirea problemei de drept și soluționarea pe fond a cauzei, „întrucât a admite că textul art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 se interpretează (prin analogie) în sensul că rezoluția de clasare a sesizării poate fi contestată în instanță doar de către persoana care a formulat sesizarea, nu și de către magistratul vizat de această sesizare, înseamnă a împiedica soluționarea pe fond a cauzei de față, prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active“. ... 17. De asemenea, instanța de trimitere a apreciat că este îndeplinită și condiția noutății chestiunii de drept, arătând că asupra acesteia instanța supremă nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. Curtea de Apel București a arătat că, pe lângă cele două hotărâri menționate de pârâta Inspecția Judiciară, la nivelul Secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost identificată și o soluție în sensul recunoașterii calității procesuale a magistratului în contestarea rezoluției, litigiul fiind soluționat pe fond (Sentința nr. 1.276 din 12.03.2013, pronunțată în Dosarul nr. 517/1/2012). ... ... B. Cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării 18. Instanța de trimitere a apreciat că dispozițiile legale ce fac obiectul sesizării nu trebuie interpretate și aplicate formal și restrictiv, în sensul de a se recunoaște calitatea procesuală activă în contestarea rezoluției de clasare a sesizării doar persoanei care a formulat sesizarea, întrucât o atare soluție este de natură a înfrânge nejustificat și neproporțional principiul liberului acces la justiție al unei alte persoane, care ar putea justifica, de asemenea, un interes legitim privat în contestarea rezoluției. ... 19. Dispozițiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 trebuie interpretate și aplicate în coroborare cu dreptul comun în materie, respectiv Legea nr. 554/2004, care, la art. 1 alin. (1) , prevede că „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ (...), se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată“. ... 20. O atare interpretare nu este de natură a nesocoti principiul specialia generalibus derogant, întrucât dispozițiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 nu derogă de la prevederile de drept comun ale art. 1 din Legea nr. 554/2004, ci reprezintă tocmai o aplicare concretă a acestora în materia răspunderii disciplinare a magistraților. Cu alte cuvinte, legiuitorul a identificat, prima facie, că persoana care poate justifica un interes personal și direct în contestarea rezoluției de respingere este persoana care a formulat sesizarea, însă pot exista și alte situații în care o altă persoană să poată justifica un interes legitim privat în contestarea acestei rezoluții, chiar dacă soluția dată de inspectorul judiciar îi este, la prima vedere, favorabilă. Aceasta este situația magistratului vizat de sesizarea disciplinară, care poate fi nemulțumit de faptul că Inspecția Judiciară nu a pronunțat o soluție de clasare a sesizării sau, după caz, de aspectele ce au fost reținute de inspectorul judiciar în justificarea soluției de respingere a sesizării. ... 21. Recunoașterea calității magistratului de a contesta rezoluția de respingere a sesizării se impune cu atât mai mult cu cât aspectele reținute de inspectorul judiciar pot constitui elemente care urmează a fi analizate de Comisia de evaluare din cadrul instanței/parchetului. ... ... ...