Decizia CCR nr. 154/2025Punctul 17

17. Cu privire la critica de neconstituționalitate adusă prevederilor legii supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituție privind principiul legalității, se reține că și aceasta este neîntemeiată și în dezacord cu jurisprudența Curții Constituționale în materie. În acest sens se arată că principiul legalității presupune existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile în aplicarea lor, conducând la caracterul de lex certa al normei (a se vedea, spre exemplu, Decizia Curții Constituționale nr. 189 din 2 martie 2006, Decizia Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010 sau Decizia Curții Constituționale nr. 26 din 18 ianuarie 2012, Decizia Curții Constituționale nr. 1.358 din 21 octombrie 2010). Se mai arată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 5 ianuarie 2000, pronunțată în Cauza Beyeler împotriva Italiei, Hotărârea din 23 noiembrie 2000, pronunțată în Cauza Ex-regele Greciei și alții împotriva Greciei, și Hotărârea din 8 iulie 2008, pronunțată în Cauza Fener Rum Patrikligi împotriva Turciei) s-a statuat că legea trebuie, într-adevăr, să fie accesibilă justițiabilului și previzibilă în ceea ce privește efectele sale. Pentru ca legea să satisfacă cerința de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea și modalitățile de exercitare a puterii de apreciere a autorităților în domeniul respectiv, ținând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecție adecvată împotriva arbitrarului. Or, prin parcurgerea și interpretarea prevederilor legale criticate se poate observa o succesiune logică a soluțiilor legislative preconizate, precum și realizarea unei armonii interioare a actului normativ; redactarea textului într-un limbaj concis, sobru, clar și precis exclude orice echivoc, gruparea ideilor în funcție de conexiunile și de raportul firesc dintre ele, în cadrul concepției generale a reglementării, fac ca prevederile normative să corespundă tuturor exigențelor de claritate și previzibilitate statuate în jurisprudența Curții Constituționale. Concluzionând, se arată că autorii obiecției nu motivează modalitatea în care este încălcat textul constituțional invocat, iar, în lipsa motivării, Curtea Constituțională nu se poate substitui acestora pentru a complini o cerință imperativă ce ține de legala sa învestire pentru soluționarea obiecțiilor de neconstituționalitate (a se vedea în acest sens Decizia nr. 594 din 15 iulie 2020). ...