Decizia CCR nr. 157/2025Punctul 22

22. Consideră că susținerile de neconstituționalitate formulate cu privire la prevederile legii supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituție, coroborat cu prevederile Legii nr. 24/2000, sunt neîntemeiate și în dezacord cu jurisprudența Curții Constituționale în materie. Astfel, reține că prin parcurgerea și interpretarea prevederilor legale criticate se pot observa o succesiune logică a soluțiilor legislative preconizate, precum și realizarea unei armonii interioare a actului normativ; redactarea textului într-un limbaj concis, sobru, clar și precis exclude orice echivoc, gruparea ideilor în funcție de conexiunile și de raportul firesc dintre ele, în cadrul concepției generale a reglementării, face ca prevederile normative să corespundă tuturor exigențelor de claritate și previzibilitate statuate în jurisprudența Curții Constituționale (sunt invocate, în acest sens, deciziile Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010, nr. 743 din 2 iunie 2011 și nr. 662 din 11 noiembrie 2014). Constată că această critică este o simplă afirmație, fără să fie însoțită de o motivare de natură să demonstreze încălcarea textului constituțional invocat în ansamblul conținutului normativ. Reține că, în lipsa motivării în sensul arătat, Curtea Constituțională a statuat, prin Decizia nr. 594 din 15 iulie 2020, că nu se poate substitui autorului sesizării pentru a complini o cerință imperativă ce ține de legala învestire a Curții Constituționale pentru soluționarea obiecțiilor de neconstituționalitate. ...