Decizia ÎCCJ nr. 31/2018 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție 33. Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele: ... Asupra admisibilității sesizării 34. Procedura sesizării pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, privită ca mecanism procedural nou și ca parte a reformării sistemului procesual civil, are drept scop uniformizarea jurisprudenței și asigurarea predictibilității acesteia, așa încât, spre deosebire de recursul în interesul legii, care are menirea de a înlătura o practică neunitară intervenită deja în rândul instanțelor judecătorești, ea are semnificația unui remediu a priori, care urmărește să preîntâmpine practica judiciară neunitară. ... 35. În vederea atingerii scopului menționat, legiuitorul a instituit o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea procedurii hotărârii prealabile, conturând, prin urmare, cadrul legal al instituției analizate. ... 36. Conform art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea o dezlegare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“ ... 37. Conform art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților.“ ... 38. Din cuprinsul prevederilor legale enunțate se desprind condițiile de admisibilitate pentru declanșarea procedurii de sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, condiții care trebuie să fie întrunite cumulativ. Odată declanșat mecanismul de unificare jurisprudențială, urmează a fi avute în vedere și condițiile formale pe care trebuie să le îndeplinească încheierea de sesizare. ... 39. Condițiile de admisibilitate pot fi identificate, după cum urmează: – existența unei cauze aflate în curs de judecată; ... – instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în ultimă instanță; ... – cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; ... – soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere; ... – chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate; ... – chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 40. Verificând admisibilitatea sesizării supusă analizei, se constată îndeplinirea numai în parte a condițiilor prevăzute de legiuitor pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, după cum se va arăta în continuare. ... 41. Astfel, primele trei cerințe sunt întrunite întrucât Curtea de Apel Brașov - Secția civilă este legal învestită cu soluționarea apelurilor declarate de reclamant și de pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva Sentinței civile nr. xxx/MAS din 27 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Brașov, într-un litigiu în materia asigurărilor sociale, de competența exclusivă, în primă instanță, a tribunalului, hotărârile pronunțate de tribunal fiind supuse numai apelului, conform art. 155 din Legea nr. 263/2010. Așadar, în această pricină, Curtea de Apel Brașov judecă în ultimă instanță și urmează să pronunțe o hotărâre judecătorească definitivă, potrivit prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă. ... 42. Cu referire la condiția de admisibilitate privind ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată se reține că art. 519 din Codul de procedură civilă nu definește noțiunea de „chestiune de drept“. ... 43. În încercarea de a clarifica acest aspect și, ca atare, conținutul acestei noțiuni, în doctrină s-a arătat că pentru a fi vorba de o problemă de drept reală trebuie ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară. Prin urmare, sintagma „problemă de drept“ trebuie raportată la prevederile cuprinse în art. 5 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă.“ ... 44. Chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare. ... 45. În același timp, chestiunea de drept trebuie să fie reală, iar nu aparentă, să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte ori incidența și, deci, aplicarea unor principii generale ale dreptului, al căror conținut sau a căror sferă de acțiune sunt discutabile. ... 46. Chestiunea de drept trebuie să fie aptă să suscite interpretări diferite, care, fie doar prefigurate sau deja afirmate pe plan doctrinar, trebuie arătate în sesizare. Această cerință rezultă din dispozițiile art. 520 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă, conform cărora încheierea de sesizare trebuie să cuprindă și punctul de vedere al completului de judecată, care astfel este ținut, în primul rând, să stabilească dacă există o problemă de interpretare ce implică riscul unor dezlegări ulterioare diferite în practica instanțelor. ... 47. Din perspectiva celor enunțate anterior se observă că, deși în cadrul sesizării se indică, în principal, faptul că de modul de interpretare și aplicare al prevederilor art. II lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2008, în situația persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 și pentru care, în procedura de recalculare a pensiei, s-a utilizat ca stagiu complet de cotizare vechimea în muncă prevăzută de art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca dispoziție specială derogatorie de la prevederile art. 8 din același act normativ, depinde soluționarea pe fond a cauzei, în realitate, instanța de trimitere urmărește clarificarea Deciziei nr. 11/2015, despre care afirmă că a constituit temeiul de drept pentru primul petit al acțiunii introduse de reclamant, în speță nesuscitând interes un act normativ intrat recent în vigoare. ... 48. În continuarea justificării acestui demers, dar fără a avea în vedere funcția mecanismului hotărârii prealabile de prevenire a practicii neunitare, autorul sesizării învederează că prin Decizia nr. 6/2014 a fost respins, ca inadmisibil, recursul în interesul legii promovat de Colegiul de conducere al Curții de Apel București privind interpretarea și aplicarea acelorași prevederi legale, practica instanțelor de judecată fiind unitară la acel moment, și subliniază că această decizie a fost pronunțată anterior Deciziei nr. 11/2015 pronunțată în interesul legii, decizie pe care Casa Județeană de Pensii Brașov refuză să o aibă în vedere la recalcularea pensiilor. ... 49. Prin Decizia nr. 11/2015 s-a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești și s-a stabilit că, „în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 2 alin. (1) ,art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 de aprobare a Normelor metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 este: – 20 de ani în cazul celor care au lucrat efectiv în grupa I de muncă; ... – 25 de ani în cazul celor care au lucrat efectiv în grupa a II-a de muncă, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, cu modificările și completările ulterioare; ... – 30 de ani (în cazul bărbaților) și 25 de ani (în cazul femeilor), pentru cei care au lucrat efectiv în grupa a III-a de muncă, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3/1977, cu modificările și completările ulterioare.“ ... ... 50. În cazul analizat, titularul sesizării nu evită a specifica faptul că problema de drept vizând interpretarea și aplicarea prevederilor art. II lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2008, în situația persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 și pentru care, în procedura de recalculare a pensiei, s-a utilizat ca stagiu complet de cotizare vechimea în muncă prevăzută de art. 14 din Legea nr. 3/1977, a mai făcut obiectul examinării în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, în condițiile art. 514 din Codul de procedură civilă, și nici nu contestă că respectiva chestiune de drept, generatoare de divergență în jurisprudență de-a lungul timpului, a primit ulterior o interpretare unitară la nivelul instanțelor judecătorești. Acest aspect a fost reliefat cu ocazia pronunțării Deciziei nr. 6/2014, prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul în interesul legii. De aceea, apare ca evident că singurul motiv al sesizării este acela de a se lămuri o hotărâre judecătorească cu forță juridică obligatorie erga omnes (Decizia nr. 11/2015), ceea ce, în lumina prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, lipsește total demersul instanței de trimitere de o justificare legală. ... 51. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept observă că, prin încheierea de sesizare, nici nu se indică, în mod explicit, elementul de noutate al problemei de drept semnalate, în același context în care instanța de trimitere subliniază că ceea ce se urmărește a se lămuri în speță nu privește un act normativ intrat recent în vigoare, dar elementul de noutate este reprezentat de pronunțarea Deciziei nr. 11/2015. ... 52. Pe de altă parte, Decizia nr. 11/2015 nici nu a analizat dacă stagiul respectiv constituie sau nu obiectul unui act normativ cu caracter special, în sensul prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2008 și de dispozițiile legale similare ulterioare. Această decizie a statuat asupra stagiului de cotizare ce trebuie utilizat la recalcularea pensiilor din vechiul sistem al pensiilor de stat reglementat de Legea nr. 3/1977, pentru persoanele care au desfășurat activitate în grupele superioare de muncă, dispunând și asupra faptului că o atare valorificare poate fi făcută și în condițiile revizuirii, respectiv recalculării pensiei sub imperiul Legii nr. 263/2010. ... 53. Concluzionând, reiese că, în opinia autorului sesizării, între mecanismul hotărârii prealabile de prevenire a practicii judiciare neunitare și mecanismul prin care se înlătură practica neunitară deja intervenită în rândul instanțelor judecătorești (recursul în interesul legii) nu există nicio diferențiere, ultimul mecanism putând fi urmat, fără a se avea în vedere rațiuni care țin de evitarea paralelismului și suprapunerii, de mecanismul care în mod logic și firesc ar trebui să îl preceadă, tocmai pentru a se evita declanșarea unui recurs în interesul legii. ... 54. Prin urmare, în cazul de față, mecanismul de unificare al hotărârii prealabile nu poate fi utilizat, câtă vreme nu se pune problema lămuririi unei chestiuni de drept cu caracter de noutate care să facă obiect al sesizării. ... ...