Decizia CCR nr. 125/2025Punctul 41

41. Aspectele anterior menționate au fost reținute, de altfel, și în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, care, prin Hotărârea din 21 decembrie 2016, pronunțată în cauzele conexate Tele2 Sverige (AB C-203/15) și Secretary of State for the Home Department (C-698/15), a decis că art. 15 alin. (1) din Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care prevede, în scopul combaterii infracționalității, o păstrare generalizată și nediferențiată a ansamblului datelor de transfer și al datelor de localizare ale tuturor abonaților și utilizatorilor înregistrați în ceea ce privește toate mijloacele de comunicare electronică și, de asemenea, că aceeași dispoziție legală trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări naționale care guvernează protecția și securitatea datelor de transfer și a datelor de localizare și în special accesul autorităților naționale competente la datele păstrate, fără a limita acest acces, în cadrul combaterii infracționalității, numai la combaterea infracționalității grave, fără a supune respectivul acces unui control prealabil din partea unei instanțe sau a unei autorități administrative independente și fără a impune ca datele în cauză să fie păstrate pe teritoriul Uniunii. ...