Decizia CCR nr. 110/2025Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că dispozițiile art. 318 alin. (16) teza a doua din Codul de procedură penală vin în contradicție flagrantă cu cele ale art. 3 alin. (1^1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și cele ale art. 64 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Susține că organul de urmărire penală are sarcina de a demonstra întrunirea elementelor de tipicitate ale faptei penale, ceea ce, în anumite circumstanțe, poate fi extrem de dificil. Totodată, intimatul-suspect/inculpat, într-o procedură de confirmare a renunțării la urmărirea penală, poate prezenta judecătorului de cameră preliminară mijloace de probă, care să facă necesară aprofundarea cercetărilor. Or, acest lucru îl poate conduce pe procuror la aceeași concluzie ca și în primul ciclu procesual, și anume că soluția pe care o consideră legală și temeinică pentru cauză este cea de renunțare la urmărirea penală. În continuare, autorul excepției susține că dispozițiile art. 72 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale deoarece nu permit suspectului sau inculpatului față de care procurorul a solicitat confirmarea renunțării la urmărirea penală să solicite strămutarea cauzei. ...