Decizia ÎCCJ nr. 13/2018 (HP)Punctul IV

ÎCCJ · hotărâre prealabilă · 26.02.2018 · dosar 3.411/100/2015
Punctul IV
IV. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea A. Cu privire la admisibilitatea sesizării 37. Instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, întrucât chestiunea de drept este una veritabilă, este ridicată în cursul judecății în fața unui complet al curții de apel, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, iar de lămurirea ei depinde soluționarea pe fond a cauzei. ... 38. De asemenea, instanța de trimitere a apreciat că este îndeplinită și condiția noutății, întrucât, deși reglementarea avută în vedere nu este nouă, problema de drept este actuală și controversată. De asemenea, a reținut instanța de trimitere, problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, conform evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție, și nu este deja lămurită de instanța supremă, print-o hotărâre pronunțată într-un recurs în interesul legii sau într-o altă cerere de hotărâre preliminară. ... ... B. Cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării 39. Completul de trimitere a apreciat că certificatul de urbanism aparține categoriei actelor administrative a căror legalitate poate fi cenzurată de instanța de judecată doar prin mecanismele prevăzute de lege - fie printr-o solicitare expresă în acest sens, fie prin intermediul excepției de nelegalitate, pentru argumentele prezentate în continuare. ... 40. Certificatul de urbanism este definit în cuprinsul art. 6 din Legea nr. 50/1991 ca fiind actul de informare prin intermediul căruia autoritatea aduce la cunoștința beneficiarului informații detaliate cu privire la imobilul ce se dorește a fi construit/modificat. Chiar dacă, generic, acest act este sinonim cu noțiunea de informare, identificându-se de multe ori cu aceasta, actul se poate emite și în scop preoperațional, spre exemplu atunci când se urmărește obținerea autorizației de construire. În aceste din urmă situații, natura juridică a actului transcende sfera purei informări spre domeniul actelor administrative, fiind un act sine qua non pentru acțiunea ce se urmărește a fi îndeplinită (în acest sens, Curtea de Apel Cluj sa pronunțat prin deciziile nr. 3.751/2013, nr. 8.040/2012 și nr. 606/22.03.2017). ... 41. Apartenența certificatului de urbanism la domeniul actelor administrative rezidă în două aspecte: – în primul rând, prin emiterea certificatului de urbanism, normele în baza cărora a fost emis sunt conservate pe perioada sa de valabilitate, astfel încât, în situația în care în această perioadă ar interveni modificări legislative, normele aplicabile rămân cele existente în momentul emiterii certificatului de urbanism, dreptul obținut de particular fiind protejat pe această cale; ... – în al doilea rând, în cuprinsul certificatului de urbanism se stabilesc avizele ce urmează a fi obținute, aspect care generează în sarcina beneficiarului obligația de a obține avizele indicate, modificându-se astfel realitatea juridică; altfel spus, certificatul de urbanism creează efecte juridice și prin impunerea în sarcina particularului a obligației de a duce la îndeplinire aceste sarcini, iar în situația în care beneficiarul nu obține anumite avize, din motive independente de voința sa, în persoana acestuia se va înregistra o vătămare, fiindu-i lezat interesul legitim privat, beneficiul de a obține actul final de autorizare. ... ... ... ...
Sursa oficială ↗