Decizia ÎCCJ nr. 30/2018 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție 37. Conform art. 519 din Codul de procedură civilă: „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 38. Pentru regularitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, a instituit o serie de condiții de admisibilitate a acestei proceduri, respectiv: a) existența unei cauze în curs de judecată; ... b) judecata cauzei să se afle în ultimă instanță pe rolul tribunalului, al curții de apel sau al Înaltei Curți de Casație și Justiție; ... c) ivirea unei chestiuni de drept esențiale, de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; ... d) chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii, în curs de soluționare. ... ... 39. Din cuprinsul prevederilor legale enunțate anterior se desprind condițiile de admisibilitate pentru declanșarea procedurii de sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, condiții care trebuie să fie întrunite cumulativ. ... 40. În doctrină, ele au fost identificate după cum urmează: existența unei cauze aflate în curs de judecată; instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece în ultimă instanță; cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere; chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă; problema de drept să fie reală; să suscite interpretări diferite sau contradictorii ale unui text de lege, respectiv să prezinte un grad de dificultate suficient de mare, astfel încât instanța de sesizare să considere că pentru a înlătura orice incertitudine referitoare la securitatea raportului juridic dedus judecății este necesară declanșarea procedurii prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă prin pronunțarea unei hotărâri prealabile; chestiunea de drept nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 41. Verificându-se întrunirea acestor condiții, se constată că ele se regăsesc doar parțial, sesizarea neîndeplinind toate exigențele procedurale menționate pentru a fi admisibilă. ... 42. Astfel, se constată că litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată, cauza care face obiectul judecății se află în competența legală a curții de apel învestite în ultimă instanță, iar chestiunea de drept nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 43. Cu referire la condiția de admisibilitate privind ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată, se reține că art. 519 din Codul de procedură civilă nu definește noțiunea de „chestiune de drept“. ... 44. În încercarea de a clarifica conținutul acestei noțiuni, în doctrină s-a arătat că pentru a fi vorba de o problemă de drept reală trebuie ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară. Prin urmare, sintagma „problemă de drept“ trebuie raportată la prevederile cuprinse în art. 5 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă“. ... 45. O altă cerință de admisibilitate a sesizării (care ține de calitatea acesteia), deși nu este prevăzută expressis verbis de art. 519 din Codul de procedură civilă, fiind implicită însă mecanismului de unificare a jurisprudenței, este aceea referitoare la caracterul real și serios al problemei de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv dacă aceasta prezintă un grad de dificultate suficient de mare, astfel încât instanța de sesizare să considere că este necesară declanșarea procedurii prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, prin solicitarea pronunțării unei hotărâri prealabile. Sub acest aspect, se reține că Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în mod constant, în jurisprudența dezvoltată în legătură cu îndeplinirea acestei condiții de admisibilitate, că, în declanșarea procedurii pronunțării unei hotărâri prealabile, trebuie să fie identificată o problemă de drept importantă, care să necesite cu pregnanță a fi lămurită și care să prezinte o dificultate de interpretare suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme, în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății.^1 ^1 Decizia nr. 10 din 4.04.2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016; Decizia nr. 6 din 30.01.2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017; Decizia nr. 24 din 29.06.2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 4 noiembrie 2015; Decizia nr. 41 din 29.05.2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 14 iulie 2017; Decizia nr. 62 din 18.09.2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 9 octombrie 2017; Decizia nr. 4 din 14.04.2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014. ... 46. În cazul supus prezentei analize se constată că prin cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a solicitat a se da rezolvare de principiu următoarei chestiuni de drept: „dacă, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, art. 18 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.860/2006 face parte din categoria reglementărilor aplicabile personalului din instituțiile publice care vin în completarea art. 13 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006“. ... 47. Sub un prim aspect, se observă că cererea de pronunțare a unei hotărâri prealabile nu este fundamentată pe existența sau pe necesitatea preîntâmpinării unei jurisprudențe neunitare. ... 48. Astfel, titularul sesizării a arătat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de pronunțare a unei hotărâri prealabile, întrucât interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, în sensul dacă art. 18 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.860/2006 face parte din categoria reglementărilor aplicabile personalului din instituțiile publice care vin în completarea art. 13 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, comportă interpretări diferite, fiind necesară intervenția Înaltei Curți de Casație și Justiție. ... 49. De asemenea, s-a arătat că maniera în care instanțele au supus analizei incidența dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 nu a fost circumscrisă ipotezei care face obiectul chestiunii de drept invocate prin prezenta sesizare, iar din practica judiciară identificată nu rezultă cu evidență interpretarea corectă care trebuie dată dispozițiilor art. 13 alin. (1) din actul normativ anterior menționat, astfel încât este necesară intervenția instanței supreme în mecanismul prevăzut de art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă pentru a statua dacă art. 18 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.860/2006 face parte din categoria reglementărilor aplicabile personalului din instituțiile publice, care vin în completarea art. 13 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006. ... 50. În expunerea punctului de vedere al instanței s-a arătat că „nu este vorba despre un caracter neunitar, ci despre aspecte diferite supuse analizei instanțelor de judecată, care au primit rezolvări bazate pe interpretări ale normelor de drept care au tangență cu problema de drept supusă dezlegării prin prezenta sesizare“. ... 51. Examenul jurisprudențial nu a relevat practică neunitară, hotărârile judecătorești pronunțate în materie fiind în sensul admiterii cererilor de acordare a diurnei prevăzute de art. 13 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006. ... 52. Împrejurarea că prin punctele de vedere exprimate de unele instanțe, minoritare de altfel, se apreciază în sensul că dispozițiile art. 18 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.860/2006, care reglementează aspecte legate de aceeași materie pentru funcționarii din instituțiile publice, care nu sunt enumerate expres de art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, vin în completarea acestui din urmă text legal nu justifică declanșarea acestui mecanism de unificare a jurisprudenței, având în vedere caracterul sumar al opiniilor exprimate cu caracter de principiu. ... 53. Sub un alt aspect, se reține că nu se solicită interpretarea unei norme care ar avea caracter îndoielnic, lacunar sau neclar, în sensul art. 519 din Codul de procedură civilă, iar problema de drept care face obiectul sesizării nu comportă o reală dificultate. ... 54. Astfel, problema de drept în discuție privește acordarea diurnei prevăzute de art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 persoanelor expres menționate în ipoteza normei (judecători, procurori, personal asimilat acestora și magistrați-asistenți care sunt detașați sau delegați în altă localitate decât cea de domiciliu), în situațiile în care acestea beneficiază de decontarea transportului zilnic în localitatea de domiciliu. ... 55. Demersul judiciar a fost generat de refuzul ordonatorului de credite pârât de a recunoaște acest drept cu motivarea că, potrivit prevederilor art. 13 alin. (3) din același act normativ, sunt aplicabile dispozițiile art. 18 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.860/2006, care restrâng condițiile de acordare a indemnizației de delegare. ... 56. Cererea de chemare în judecată a fost admisă de Tribunalul Brașov în considerarea rangului superior al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006 față de Hotărârea Guvernului nr. 1.860/2006; această instanță a reținut însă și incidența dispozițiilor art. 23 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, care reglementează, distinct de drepturile acordate în cazul delegării și detașării (reglementate în cap. III), dreptul judecătorilor, al procurorilor, al personalului asimilat acestora și al magistraților-asistenți care nu beneficiază de locuință proprietate personală ori cărora nu li s-a acordat locuință de serviciu în condițiile art. 22 din același act normativ sau compensarea chiriei în condițiile art. 23 alin. (1) , în localitatea în care își desfășoară activitatea, la decontarea cheltuielilor de transport între localitatea în care își au domiciliul sau reședința și localitatea unde se află sediul unității. ... 57. Pentru situația în care deplasarea se face cu autoturismul, se prevede că aceștia beneficiază de decontarea contravalorii a 7,5 litri carburant la suta de kilometri, pentru perioada în care au lucrat efectiv. ... 58. Nu reiese din încheierea de sesizare dacă aceste prevederi sunt apreciate a fi relevante în soluționarea cauzei și nici dacă instanța de trimitere a avut în vedere dispozițiile art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, care dispun în sensul că: „Pe perioada delegării și a detașării, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru funcția în care sunt delegați sau detașați. Dacă indemnizația și celelalte drepturi salariale prevăzute pentru funcția în care sunt delegați sau detașați sunt mai mici, aceștia își păstrează indemnizația de încadrare brută lunară și celelalte drepturi bănești“. ... 59. Cu referire la prevederile art. 13 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, care dispun în sensul că prevederile alin. (1) se completează, după caz, cu reglementările aplicabile personalului din instituțiile publice, instanțele de judecată au statuat în mod unitar prin hotărâri definitive în sensul că trimiterea pe care dispoziția pertinentă din legea specială o face la actul normativ cu caracter general este în sensul de a nu se acorda mai puțin decât prevede legea generală, iar nu în sensul de a se prelua limitările pe care dispozițiile art. 18 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.860/2006 le cuprind. ... 60. Se reține, de asemenea, că, așa cum Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în mod constant în jurisprudența sa, pentru ca mecanismul procedural reglementat prin art. 519 din Codul de procedură civilă să nu fie deturnat de la scopul firesc al unificării practicii judiciare și utilizat pentru tranșarea în concret a aspectelor litigioase aflate pe rolul instanței de trimitere, instanța supremă trebuie chemată să dea chestiunii de drept o rezolvare de principiu. ... 61. Mecanismul hotărârii prealabile nu trebuie însă transformat în reversul său, respectiv într-o procedură dilatorie pentru litigii caracterizate, prin natura lor, ca fiind urgente. ... 62. În cazul analizat, titularul sesizării solicită interpretarea unor dispoziții legale care nu comportă o reală dificultate, așa încât o interpretare corectă a prevederilor în vederea soluționării cererii impune realizarea unei analize de conținut și corelată a normelor menționate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 și, respectiv, din Hotărârea Guvernului nr. 1.860/2006. ... 63. Prin urmare, rămâne atributul exclusiv al instanței de trimitere să soluționeze cauza cu judecata căreia a fost învestită, aplicând, în acest scop, mecanismele de interpretare a actelor normative. ... 64. Pentru considerentele expuse, se apreciază că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate care să justifice pronunțarea unei hotărâri prealabile, așa încât sesizarea apare ca fiind inadmisibilă. ... ...