Decizia ÎCCJ nr. 20/2021 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție 45. Potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, „dacă în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 46. Pentru regularitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, instituie o serie de condiții de admisibilitate a acestei proceduri, respectiv: – existența unei cauze în curs de judecată; ... – judecata cauzei să se afle în ultimă instanță pe rolul tribunalului, al curții de apel sau al Înaltei Curți de Casație și Justiție; ... – ivirea unei chestiuni de drept esențiale, de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; ... – chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 47. Din cuprinsul prevederilor legale anterior enunțate se desprind condițiile de admisibilitate pentru declanșarea procedurii de sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, ce trebuie să fie întrunite cumulativ. ... 48. În plus, problema de drept trebuie să fie reală, să suscite interpretări diferite sau contradictorii ale unui text de lege, respectiv să prezinte un grad de dificultate suficient de mare, astfel încât instanța de sesizare să considere că pentru a înlătura orice incertitudine referitoare la securitatea raportului juridic dedus judecății este necesară declanșarea procedurii prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile. ... 49. Înainte de a trece efectiv la verificarea condițiilor de admisibilitate, trebuie precizat faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție a mai fost sesizată pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile privind dezlegarea acestor chestiuni de drept, respectiv: 1. în interpretarea dispozițiilor art. 3 și 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 77/2016, prin darea în plată a unui singur imobil se pot stinge creanțe izvorând din două sau mai multe contracte de credit încheiate de debitor cu același creditor?; ... 2. Prin sintagma „creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziționa, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinație de locuință“, folosită la art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 77/2016, a fost avut în vedere scopul prefigurat de consumator la încheierea contractului, care poate fi dovedit prin orice mijloc de probă, sau cel consemnat efectiv în contractul de credit, cunoscut de creditor la momentul încheierii contractului și care poate fi dovedit cu mențiunea contractuală? ... ... 50. Sesizarea anterioară a fost formulată de Tribunalul Prahova - Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal în Dosarul nr. 23.710/281/2016 și a format obiectul Dosarului nr. 648/1/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție. ... 51. Prin Decizia nr. 30 din 3 iunie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins ca inadmisibilă sesizarea, constatând că nu este îndeplinită exigența referitoare la învestirea instanței de trimitere cu soluționarea cauzei „în ultimă instanță“. În considerentele acestei decizii s-au reținut următoarele: [...] Hotărârile pronunțate în litigiile întemeiate pe art. 7 din Legea nr. 77/2016 sunt susceptibile de recurs, prin aplicarea regulii instituite de art. 483 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Această normă nu ar putea fi interpretată în sensul derogării de la legea generală și în ceea ce privește posibilitatea exercitării căii de atac a recursului, ca fiind de strictă interpretare și aplicare. Dacă legiuitorul ar fi intenționat să suprime recursul în cazul acestor litigii ar fi prevăzut în mod expres că hotărârea pronunțată în astfel de litigii poate fi atacată numai cu apel. Neexistând o astfel de prevedere în legea specială, vor deveni aplicabile dispozițiile dreptului comun cuprinse în prevederile art. 483 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Este adevărat că prevederile art. 482 alin. (2) din Codul de procedură civilă au fost modificate prin art. 1 pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, în sensul că hotărârile pronunțate în cererile ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 au fost excluse explicit, de la controlul pe calea recursului. Însă, acest text de lege nu este aplicabil în litigiul în care s-a formulat prezenta sesizare, în raport cu prevederile art. 24,art. 25 alin. (1) din Codul de procedură civilă, acesta rămânând supus legii de procedură în vigoare la data începerii procesului (27 octombrie 2016), respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în forma în vigoare la data declanșării demersului judiciar. În concluzie, hotărârea ce urmează a fi pronunțată de instanța de apel în cauza în care a fost formulată prezenta sesizare este supusă recursului, situație în care se constată că nu este îndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 519 din Codul de procedură civilă, potrivit căreia titularul sesizării trebuie să fie învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță ... 52. Așadar, în sesizarea anterioară s-a reținut că nu este îndeplinită condiția privind soluționarea cauzei în ultimă instanță. ... 53. În prezenta sesizare se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea acelorași chestiuni de drept de către Curtea de Apel Ploiești - Secția a II-a Civilă, în Dosarul cu același nr. 23.710/281/2016, având ca obiect recursul declarat de pârâții debitori în contradictoriu cu reclamanta creditoare împotriva Deciziei civile nr. 2.933 din 3 decembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Prahova. ... 54. Verificându-se întrunirea condițiilor de admisibilitate, se constată că acestea se regăsesc doar parțial, sesizarea neîndeplinind toate exigențele procedurale menționate pentru a fi admisibilă. ... 55. Astfel, litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată; cauza care formează obiectul judecății în recurs se află în competența legală a unui complet de judecată al Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a Civilă. Litigiul are ca obiect o contestație întemeiată pe prevederile art. 7 din Legea nr. 77/2016 prin care contestatoarea creditoare, primind notificarea formulată de consumator în temeiul art. 5 din lege, contestă îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de acest act normativ, prin Sentința civilă nr. 9.885 din 7 decembrie 2017, Judecătoria Ploiești a admis contestația formulată de contestatoarea creditoare, a anulat Notificarea nr. 79.168 din 12 octombrie 2016, transmisă de către intimați contestatoarei privind darea în plată în vederea stingerii datoriei izvorâte din contractele de credit, actele adiționale și contractele de ipotecă și a repus părțile în situația anterioară emiterii notificării; prin Decizia nr. 2.933 din 3 decembrie 2019, Tribunalul Prahova - Secția a II-a civilă a respins apelul formulat de consumatori împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Ploiești. ... 56. Textul art. 519 din Codul de procedură civilă prevede condiția ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra problemei de drept ce face obiectul sesizării pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile sau să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 57. Se reține că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra problemei ce constituie obiect al sesizării. ... 58. În ceea ce privește condiția referitoare la relația de dependență dintre dezlegarea chestiunii de drept și soluționarea pe fond a cauzei, aceasta urmează a fi analizată în mod separat pentru fiecare dintre cele două întrebări ce constituie obiectul sesizării. ... 59. Referitor la prima întrebare: „în interpretarea dispozițiilor art. 3 și 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 77/2016, prin darea în plată a unui singur imobil se pot stinge creanțe izvorâte din două sau mai multe contracte de credit încheiate de debitor cu același creditor?“ se rețin următoarele: ... 60. În speță, debitorii au încheiat cu același creditor două credite, unul dintre acestea garantat cu ipotecă asupra unui imobil proprietatea debitorilor, însă pentru cel de-al doilea credit, părțile nu au prevăzut niciun fel de garanție. Debitorii, prin notificarea transmisă contestatoarei creditoare, au solicitat stingerea obligațiilor asumate prin cele două contracte de credit prin darea în plată a imobilului, în condițiile în care numai unul dintre cele două credite este garantat cu ipotecă asupra imobilului. ... 61. Instanța de fond și instanța de apel au reținut în privința celui de-al doilea credit că acesta nu intră sub incidența Legii nr. 77/2016 din cauza faptului că nu este garantat printr-o ipotecă imobiliară. ... 62. Recurenții invocă în motivele de recurs faptul că s-a aplicat greșit Legea nr. 77/2016 pentru că, din conținutul legii, nu rezultă că legiuitorul a înțeles să restrângă incidența instituției dării în plată la un singur contract. ... 63. Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 77/2016: „Prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) părțile contractului de credit nu ajung la un alt acord.“ ... 64. Este adevărat că legea nu restrânge posibilitatea stingerii obligațiilor de plată izvorând din două contracte de credit, încheiate cu același creditor, însă din dispozițiile art. 3, precum și din economia întregii legi rezultă cerința existenței unei garanții imobiliare pentru fiecare dintre aceste credite. ... 65. Atât timp cât unul dintre credite nu este garantat cu un bun imobil, nu se poate da în plată respectivul imobil pentru stingerea datoriei provenite din acest credit. ... 66. Așa cum prevede art. 3 din Legea nr. 77/2016, darea în plată a imobilului conduce la stingerea întregii creanțe principale și a accesoriilor. ... 67. Vor fi avute astfel în vedere atât partea din capital rămasă de achitat la momentul dării în plată, cât și dobânzile, penalitățile, comisioanele și orice alte sume „izvorând din contractul de credit ipotecar“ [art. 5 alin. (1) din Legea nr. 77/2016]. ... 68. Cu toate că art. 10 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 prevede că „va fi stinsă orice datorie a debitorului față de creditor“, limita efectului extinctiv al dării în plată trebuie circumscrisă la datoria „izvorând din contractul de credit ipotecar“ [art. 5 alin. (1) din Legea nr. 77/2016] sau, în aceeași rațiune, la obligațiile „născute din contractul de credit ipotecar“ [art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016]. ... 69. Pe de altă parte, pentru stingerea creanței izvorând dintr-un contract de credit și a accesoriilor sale prin dare în plată, art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 77/2016 prevede următoarea condiție: „creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziționa, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinație de locuință sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puțin un imobil având destinația de locuință“. ... 70. Așadar, pentru a răspunde la întrebarea nr. 1 din sesizare, [„în interpretarea dispozițiilor art. 3 și 4 alin. (1) lit. c din Legea nr. 77/2016, prin darea în plată a unui singur imobil se pot stinge creanțe izvorâte din două sau mai multe contracte de credit încheiate de debitor cu același creditor“] trebuie îndeplinită condiția ca ambele credite să fie garantate cu respectivul imobil. Câtă vreme imobilul nu a fost ipotecat pentru garantarea ambelor credite, nu se poate pune problema stingerii acestora prin darea în plată a imobilului, ci numai a creditului pentru care a fost ipotecat imobilul. ... 71. În principiu, când un imobil este afectat garanției pentru două sau mai multe credite acordate de același creditor către același debitor, se apreciază că darea în plată va putea fi realizată cu privire la ambele credite. În această situație însă trebuie să se verifice dacă sunt îndeplinite condițiile impreviziunii în raport cu ambele credite. ... 72. În litigiul de față, în condițiile în care imobilul nu este afectat garanției pentru ambele credite, răspunsul la întrebarea nr. 1 nu are relevanță asupra soluționării pe fond a cauzei. ... 73. Așa fiind, relativ la această întrebare nu este îndeplinită condiția referitoare la relația de dependență dintre dezlegarea chestiunii de drept și soluționarea pe fond a cauzei. ... 74. În ceea ce privește întrebarea nr. 2, anume: „prin sintagma «creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziționa, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinație de locuință», folosită la art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 77/2016, a fost avut în vedere scopul prefigurat de consumator la încheierea contractului, care poate fi dovedit prin orice mijloc de probă, sau cel consemnat efectiv în contractul de credit, cunoscut de creditor la momentul încheierii contractului și care poate fi dovedit cu mențiunea contractului?“ este îndeplinită condiția referitoare la relația de dependență dintre dezlegarea chestiunii de drept și soluționarea pe fond a cauzei. ... 75. Astfel, în considerentele deciziei pronunțate de Tribunalul Prahova se reține că: „în ceea ce privește contractul de credit încheiat în anul 2007, instanța de fond a reținut că acesta a avut ca scop acoperirea unor nevoi personale nenominalizate, acesta fiind scopul reținut în cadrul contractului de credit“. ... 76. În motivarea recursului se susține că a fost aplicată greșit Legea nr. 77/2016, reținându-se că debitorilor nu li se aplică criteriul devalorizării ca parte componentă a teoriei impreviziunii, deoarece în contract nu este specificat faptul că împrumutul ar fi fost contractat în vederea achiziționării unei locuințe, creditul fiind acordat pentru nevoi personale nenominalizate, astfel cum rezultă din cuprinsul contractului de credit. ... 77. Așadar, lămurirea chestiunii de drept este esențială pentru soluționarea pe fond a cauzei. ... 78. Pentru a fi vorba însă de o problemă de drept reală, în doctrină s-a arătat că trebuie ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă, lacunară sau neclară. ... 79. Altfel spus, chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare. ... 80. De asemenea, prin Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, s-a statuat, cu valoare de principiu, că: „... în sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu procedura pronunțării unei hotărâri prealabile trebuie să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății“. ... 81. Din interpretarea literală a sintagmei „creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziționa, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinație de locuință“, folosită la art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 77/2016, rezultă că determinant este scopul avut în vedere de consumator, și nu scopul pentru care a fost acordat de creditor. ... 82. Dacă în cuprinsul contractului de credit nu se prevede scopul creditului debitorul va putea face dovada, cu elemente extrinseci contractului, că a contractat creditul pentru unul dintre scopurile enunțate de lege: de a achiziționa, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil. ... 83. Esențial fiind scopul pentru care „creditul a fost contractat de consumator“, cerința evocată de art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 77/2016 este îndeplinită și în cazul în care, prin ipoteză, creditul a fost acordat de creditor fără ca acesta să cunoască sau să condiționeze creditul de scopul utilizării sumelor împrumutate. ... 84. Se observă că textul legal a cărui interpretare o solicită instanța de trimitere este redactat cu suficientă claritate, iar interpretarea logică și gramaticală a acestuia nu comportă o reală și serioasă dificultate, de natură a fi dedusă dezlegării în cadrul procedurii prealabile. ... 85. Rezultă, din cele ce preced, că instanța de trimitere dispune de suficiente repere de analiză care să îi permită interpretarea corectă a chestiunii de drept care face obiectul sesizării, nefiind vorba, în mod real, despre dispoziții neclare sau incomplete, care să se constituie într-un veritabil obstacol pentru judecătorii recursului. ... 86. Rămâne atributul exclusiv al instanței de trimitere să soluționeze cauza cu judecarea căreia a fost învestită, operațiunea de interpretare și de aplicare a unor dispoziții legale la diferite circumstanțe care caracterizează fiecare litigiu făcând parte din activitatea curentă a instanței de judecată, obligație ce este ridicată la rang de principiu fundamental, găsindu-și consacrarea în prevederile cuprinse în art. 5 alin. (2) din Codul de procedură civilă potrivit cărora „niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă“. ... 87. Prin urmare, revine instanței solicitante obligația soluționării cauzei cu judecata căreia a fost învestită, aplicând mecanismele de interpretare a actelor normative. ... 88. În considerarea argumentelor expuse, sesizarea de față nu este admisibilă, deoarece mecanismul de unificare a practicii judiciare reglementat de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă poate fi utilizat doar ca urmare a întrunirii condițiilor restrictive de admisibilitate evocate, rolul său unificator putând fi exercitat numai în privința chestiunilor de drept noi, care se impun cu pregnanță a fi lămurite și care prezintă o dificultate suficient de mare în măsură să reclame intervenția instanței supreme. ... ...