Decizia ÎCCJ nr. 12/2018 (RIL)Punctul IV

IV. Examenul jurisprudențial 5. Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj a constatat existența practicii neunitare în privința problemei de drept ce face obiectul sesizării cu recurs în interesul legii, astfel: Într-o primă interpretare s-a apreciat că nu se pot atribui în compensare alte bunuri decât cele menționate în lista prevăzută de art. 22^1 alin. (5) din Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013, astfel cum au fost completate prin Hotărârea Guvernului nr. 89/2014. În acest sens au fost invocate deciziile nr. 1.641/Ap din 7 decembrie 2015 și nr. 1.821/Ap din 8 decembrie 2016 ale Curții de Apel Brașov - Secția civilă, Decizia nr. 1.497 din 1 noiembrie 2016 a Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă, sentințele Tribunalului București - Secția a IV-a civilă nr. 1.407 din 4 noiembrie 2016 (definitivă prin Decizia nr. 1.125/A din 20 decembrie 2017 a Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie) și nr. 33 din 13 ianuarie 2016 (definitivă prin Decizia nr. 774 din 26 octombrie 2016 a Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă), Sentința nr. 996 din 14 septembrie 2016 a Tribunalului București - Secția a V-a civilă (definitivă prin Decizia nr. 397 din 4 septembrie 2017 a Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă), Sentința nr. 220/C din 19 decembrie 2016 a Tribunalului Bihor - Secția I civilă (definitivă prin Decizia nr. 466 din 30 iunie 2017 a Curții de Apel Oradea - Secția I civilă), Sentința nr. 60 din 3 februarie 2017 a Tribunalului Brăila - Secția I civilă, definitivă, deciziile nr. 221/R din 31 mai 2016 și nr. 2.149 din 13 octombrie 2015 ale Curții de Apel Cluj - Secția I civilă, Decizia nr. 1.239 din 18 noiembrie 2015 a Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Într-o altă interpretare, instanțele au considerat că se pot atribui în compensare și alte bunuri decât cele menționate în lista prevăzută de art. 22^1 alin. (5) din Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013, astfel cum au fost completate prin Hotărârea Guvernului nr. 89/2014: A. fie condiționat de constatarea unui abuz al administrației, cum ar fi: neîntocmirea, în mod abuziv, a listei bunurilor ce pot fi atribuite în compensare; inexistența bunurilor în listă; existența în listă a unor bunuri neatractive; neincluderea în listă a bunului identificat de reclamant etc. În ilustrarea acestei opinii au fost depuse următoarele decizii: nr. 24/C din 16 martie 2015 și nr. 87/C din 6 iulie 2016 ale Curții de Apel Constanța - Secția I civilă; nr. 120 din 27 iunie 2017 a Curții de Apel Timișoara - Secția I civilă; nr. 232 din 13 aprilie 2017, nr. 2.658 din 4 decembrie 2015 și nr. 391 din 2 noiembrie 2017 ale Curții de Apel Cluj - Secția I civilă. ... B. fie chiar necondiționat de constatarea unui abuz al administrației, apreciindu-se că este suficientă analiza instanței de judecată cu privire la caracterul liber de sarcini, înțeles inclusiv ca afectare sau nu a bunului solicitat unui interes public. În acest sens au fost invocate: Sentința nr. 29/D din 27 ianuarie 2014 a Tribunalului Satu Mare - Secția I civilă, definitivă prin Decizia nr. 409 din 22 decembrie 2015 a Curții de Apel Oradea - Secția I civilă; Decizia nr. 454/Ap din 22 martie 2016 a Curții de Apel Brașov - Secția civilă; sentințele Tribunalului Brașov - Secția I civilă nr. 122/S din 22 iunie 2016 (definitivă prin Decizia nr. 1.702 din 24 noiembrie 2016 a Curții de Apel Brașov - Secția I civilă) și nr. 40/S din 19 februarie 2016, definitivă prin neapelare. ... ... ...