Decizia CCR nr. 114/2025Punctul 10

10. În susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt evidențiate o serie de aspecte rezultate din interpretarea textului de lege criticat prin Decizia nr. 12 din 23 mai 2016 și care, în opinia autorului, sunt relevante pentru constatarea neconstituționalității textului de lege, spre exemplu: îngrădirea dreptului cetățenilor de a formula o acțiune de drept comun al muncii privind constatarea existenței dreptului la vechime în condiții speciale/deosebite și excepții de nelegalitate a actelor administrative de încadrare în condiții deosebite; adăugarea la conținutul art. 29 din Legea nr. 263/2010 a unei îngrădiri a dreptului la acțiune cu consecința înlăturării competenței legale a jurisdicției muncii, adăugări nereglementate prin nicio lege de către Parlament și care nu au putut forma obiect al vreunei interpretări date de către Înalta Curte de Casație și Justiție, decât cu încălcarea art. 1 alin. (4) , art. 126 alin. (3) și art. 61 din Constituție; instituirea pretoriană a unei prezumții irefragabile de existență a condițiilor normale de muncă, nereglementată de lege, ce nu mai poate fi combătută în concret prin administrarea de către instanțe a probei legale, concludente cu expertiza judiciară în materia protecției muncii (pentru verificarea concretă tehnico-științifică și medicală a locurilor de muncă a reclamanților salariați ca fiind efectiv condiții deosebite de muncă, deci pentru verificarea existenței dreptului litigios); învestirea cu calitatea de „instanță“, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenție, a autorităților administrative cu competență în materia încadrării în condiții deosebite de muncă (inspectoratele teritoriale de muncă), contrar practicii Curții Europene a Drepturilor Omului, cu punerea în imposibilitate a jurisdicției muncii de a stabili dacă un reclamant salariat are dreptul la vechimea/stagiul în condiții deosebite de muncă, constatată prin cenzurarea deciziei administrative. ...