Decizia ÎCCJ nr. 21/2018 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție 41. În privința regularității sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, instituie o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea acestei proceduri, condiții care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv: – existența unei cauze aflate în curs de judecată; ... – cauza să fie soluționată în ultimă instanță; ... – cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; ... – ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; ... – chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat. ... ... 42. Procedând la analiza asupra admisibilității sesizării, se constată că primele trei condiții sunt îndeplinite, întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată de un complet al Tribunalului Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal, învestit cu soluționarea, în ultimă instanță, după admiterea apelului, anularea sentinței și reținerea cauzei pentru judecarea fondului, a unei contestații la executare sub forma popririi, potrivit dispozițiilor din materia executării silite ale Codului de procedură civilă. ... 43. Astfel, tribunalul este legal învestit cu soluționarea, ca instanță de apel, în fond, a unei cauze în care se contestă actele de executare emise de executorul judecătoresc, înștiințări de înființare a popririi și încheieri de actualizare creanțe, hotărârea ce urmează a se pronunța fiind definitivă. ... 44. Pentru a statua în legătură cu îndeplinirea celorlalte două condiții de admisibilitate trebuie identificată problema de drept ce constituie obiect al sesizării. Aceasta întrucât, potrivit jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, procedura hotărârii prealabile are menirea de a elimina riscul apariției unei practici neunitare, printr-o rezolvare de principiu a unei chestiuni de drept esențiale (în sensul existenței unui raport de dependență între lămurirea chestiunii de drept ce constituie obiectul sesizării și soluționarea pe fond a cauzei) și controversate, cu caracter de noutate, care să prezinte o dificultate de interpretare suficient de mare în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății. ... 45. Cum art. 519 din Codul de procedură civilă nu definește noțiunea de „chestiune de drept“, în doctrină și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a arătat că pentru a fi vorba de o problemă de drept reală trebuie ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare. ... 46. Problema de drept ce constituie obiect al prezentei sesizări este enunțată astfel: „Dacă în raport cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 titlurile executorii pronunțate împotriva unei structuri subordonate Agenției Naționale de Administrare Fiscală pot face obiectul executării silite în maniera reglementată de art. 781 alin. (3) din Codul de procedură civilă“. ... 47. Deși consideră că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, susținând că motivele de apel și apărările intimatelor vizează interpretarea dispozițiilor art. 781 alin. (3) din Codul de procedură civilă în raport cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 22/2002, instanța de trimitere nu arată, în mod concret, ce aspect din contestația formulată impune lămurirea înțelesului textelor de lege indicate în sesizare. Întrebarea nu are legătură cu obiectul litigiului, astfel că răspunsul nu ar duce la soluționarea problemei litigioase și nici nu reprezintă o chestiune de drept controversată care să creeze premisele unor interpretări diferite ale textului de lege. ... 48. În acest sens, verificând cadrul procesual în care a fost formulată sesizarea, din perspectiva legăturii cu cauza a întrebării formulate, se rețin următoarele: ... 49. Dosarul se află în faza procesuală a rejudecării în fond la instanța de apel după ce sentința primei instanțe a fost anulată pentru nesoluționarea a două excepții invocate de intimații creditori: aceea a inadmisibilității contestației la executare și cea a tardivității completării contestației la executare împotriva executării silite înseși. Or, aceste excepții cu caracter dirimant, ce s-ar opune soluționării pe fond a contestației la executare, nu apar a fi fost soluționate anterior sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu problema care constituie, în opinia instanței de trimitere, unul dintre motivele de contestație. ... 50. Pe de altă parte, presupunând că instanța va trece la analiza fondului cauzei, verificând problema litigioasă din dosar, rezultă că motivele de contestație la executare pe care instanța de trimitere trebuie să le rezolve sunt: – posibilitatea de a actualiza creanțele din titlurile executorii reprezentând cheltuieli de judecată, motivul inițial; ... – posibilitatea de a înființa poprirea nu doar asupra conturilor deschise de debitoare, instituție de administrare fiscală, la unitatea de trezorerie, dar și asupra unor sume de bani reprezentând obligații fiscale pe care, la rândul său, creditorul le are de achitat debitoarei și, în acest caz, dacă operează o compensare a acestor creanțe, motivul din completarea la contestație. ... ... 51. Întrebarea instanței de trimitere, dacă titlurile pronunțate împotriva unei structuri subordonate Agenției Naționale de Administrate Fiscală și supuse regimului juridic instituit de Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, în privința executării lor, pot face obiectul executării silite prin poprire, în forma reglementată de art. 781 alin. (3) din Codul de procedură civilă, respectiv prin înființarea popririi și asupra bunurilor pe care creditorul le datorează debitorului, nu are legătură cu soluționarea niciunuia dintre aceste motive de contestație. ... 52. Mai mult, chiar din punctul de vedere exprimat asupra fondului sesizării rezultă preocuparea instanței de trimitere asupra unui alt aspect, ce nu a fost cuprins în întrebare, respectiv dacă în acest tip de cauze sunt aplicabile dispozițiile art. 727 lit. f) din Codul de procedură civilă care se referă la obiectul popririi, respectiv la caracterul urmăribil sau nu al sumelor de bani poprite. Această împrejurare se deduce din faptul că, în această parte a sesizării, instanța, fără a aprecia în ce mod Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 influențează procedura de executare silită, a redat, ca circumstanță factuală ce necesită lămurire, doar situația în care executorul judecătoresc a înființat poprire asupra sumelor de bani pe care înșiși creditorii le datorează debitorului, reprezentând plăți anticipate cu titlu de impozit pe venit, respectiv decont de TVA, venituri care, în opinia instanței, au un regim special de circulație și care pot fi urmărite silit doar cu respectarea regimului special prescris de lege, reglementat de art. 224 din Codul de procedură fiscală și de art. 727 lit. f) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia nu sunt supuse urmăririi silite bunurile declarate neurmăribile în cazurile și în condițiile prevăzute de lege. ... 53. Se apreciază că instanța de trimitere nu și-a respectat obligația de a identifica problema de drept concretă și în legătură cu cauza dedusă judecății, iar rezolvarea punctuală a întrebării nu ar duce la soluționarea contestației, întrucât, deși întrebarea pare a se referi la concursul dintre legea specială în materia executării creanțelor bugetare și dreptul comun al executării silite, atunci când există datorii reciproce între creditor și debitor, din punctul de vedere exprimat rezultă că obiectul de interes pentru instanța de trimitere este altul decât cel punctat în întrebarea prealabilă, respectiv nu compatibilitatea celor două proceduri, ci natura veniturilor care pot constitui obiect al urmăririi în procedura de poprire. ... 54. Nefiind indicat punctual un anume articol din această ordonanță care s-ar opune aplicării dreptului comun, problema compatibilității dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 cu procedura popririi nu prezintă o controversă la nivelul interpretării normei juridice și nu comportă o reală dificultate, care să necesite interpretarea textului de lege în procedura reglementată de art. 519 din Codul de procedură civilă. Jurisprudența și opiniile teoretice ale instanțelor depuse în dosarul sesizării arată, în unanimitate, că Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 nu se opune demarării procedurii de executare silită prin poprire, inclusiv sub forma art. 781 alin. (3) din Codul de procedură civilă, cu atât mai mult cu cât art. 3 din textul de lege menționat stabilește expres că „în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie“. ... 55. Este evident, în accepțiunea opiniilor exprimate, că procedura execuțională de drept comun, inclusiv excepțiile prevăzute de Codul de procedură civilă ce țin de natura bunurilor urmărite, se aplică in integrum tuturor creanțelor supuse executării, prin urmare și celor care au intrat în sfera de reglementare a Ordonanței Guvernului nr. 22/2002, neexistând nicio justificare pentru aplicarea trunchiată sau parțială a textului de lege. ... 56. Coroborarea art. 781 alin. (3) cu art. 727 lit. f) din Codul de procedură civilă și cu art. 224 din Codul de procedură fiscală, ce vizează tipul de bunuri mobile incorporale ce pot fi executate silit prin poprire, reprezintă exclusiv un aspect de aplicare a legii. Prin urmare, pentru interpretarea corectă a prevederilor legale în materia popririi creanțelor datorate către/de către organele fiscale, este suficient a se realiza analiza de conținut a normelor care guvernează natura fiscală a acestora, în corelare cu cele care reglementează dreptul comun în materie, pentru a stabili care este sfera situațiilor de fapt concrete la care norma juridică respectivă se referă și a se asigura astfel corecta aplicare a acelei norme. ... 57. Astfel cum s-a statuat constant în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea unor chestiuni de drept, în procesul aplicării legii, judecătorul este cel care trebuie să stabilească conținutul exact al normei puse în fața sa, din care trebuie să extragă esența aplicabilă la cazul concret. Rolul instanțelor de judecată este acela de a realiza o interpretare cazuală sau judiciară, care presupune ca, anterior soluționării cauzei, să se studieze circumstanțele particulare ale speței deduse judecații, să se realizeze calificarea juridică a cererii și, ulterior, interpretarea normei de drept și aplicarea acesteia, pentru emiterea actului jurisdicțional final (a se vedea Decizia nr. 16/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept). ... 58. Or, asemenea operațiuni de interpretare și aplicare a textului de lege la diferite circumstanțe ce caracterizează fiecare litigiu nu pot fi atribuite completului constituit pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, ci revin instanței de judecată învestite cu soluționarea cauzei, întrucât mecanismul procedural reglementat prin art. 519 din Codul de procedură civilă nu poate fi deturnat de la scopul firesc al unificării practicii judiciare și utilizat pentru tranșarea în concret a aspectelor litigioase aflate pe rolul instanței de trimitere. În acest sens instanța este cea care trebuie să verifice dacă sumele de bani pe care creditorul le datorează debitorului se află sub regimul bunurilor neurmăribile, fiind din categoria celor de care debitorul nu poate dispune pentru sine. ... 59. Chiar dacă instanța de trimitere consideră că are a cerceta și în ce măsură creanțele indisponibilizate se pot compensa, în ipoteza în care părțile au obligații fiscale reciproce, se constată că aceasta nu a formulat o astfel de întrebare. Prin urmare, în condițiile în care în sesizare nu s-au făcut trimiteri la dispozițiile art. 167 alin. (1) și (7) din Codul de procedură fiscală referitoare la compensarea creanțelor, orice demers din partea completului învestit cu soluționarea sesizării de identificare a textului de lege neclar aplicabil în situația dedusă judecății presupune o depășire a limitelor învestirii, prin adăugarea de valențe noi în analiza sesizării, ceea ce legea nu permite, întrucât ar determina o judecată efectivă a cauzei, și nu un proces de interpretare a unui act normativ. ... 60. În plus, după cum s-a arătat anterior, analiza hotărârilor pronunțate și a punctelor de vedere exprimate nu oferă indicii privind probabilitatea apariției unei practici neunitare cu privire la executarea silită prin poprire a unei instituții bugetare, inclusiv în forma reglementată de art. 781 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în sensul că nu s-a înregistrat nicio opinie conform căreia Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 ar împiedica inițierea unei proceduri de executare silită prin poprire, normele aplicabile fiind suficient de clare și previzibile pentru a nu genera dificultăți de interpretare. ... 61. În concluzie, în limitele sesizării stabilite prin întrebarea formulată de instanța de trimitere, se constată că aceasta nu are legătură cu problema litigioasă, că, prin conținutul ei, nu enunță o veritabilă chestiune de drept ce ar putea genera practică neunitară și care se impune a fi rezolvată în mecanismul de unificare a practicii judiciare reglementat de art. 519 din Codul de procedură civilă, soluționarea cauzei presupunând aplicarea coroborată a textelor de lege incidente în materie. Pentru aceste motive, se apreciază că sesizarea nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege. ... ...