DECIZIE 9/2018Punctul 4

4. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în punctul de vedere transmis, a arătat că, în apel, nu sunt posibile, în situația constatării vreunui caz de nulitate prevăzut de art. 281 alin. (1) lit. a) -d) , din Codul de procedură penală, desființarea soluției primei instanțe și trimiterea cauzei cu reluarea procedurii în cameră preliminară spre rejudecare, întrucât camera preliminară este o etapă distinctă a procesului penal, prevăzută cu o cale de atac autonomă. Astfel, potrivit art. 421 pct. 2 lit. b) teza a II-a din Codul de procedură penală, instanța, admițând apelul, dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată și atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută, cu excepția cazului de necompetență, când se dispune rejudecarea de către instanța competentă. Totodată, în raport cu prevederile art. 408 din Codul de procedură penală care reglementează care sunt hotărârile supuse apelului reiese că încheierile prin care s-a dispus începerea judecății nu pot fi atacate cu apel. De asemenea, dispozițiile art. 347 din Codul de procedură penală reglementează calea de atac pe care legiuitorul a prevăzut-o pentru procuror și inculpat împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară, prin care se soluționează cererile și excepțiile. În doctrină s-a considerat că prin sintagma „încheierea procedurii de cameră preliminară“ folosită de legiuitor în conținutul normei prevăzute de art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală se înțelege data la care încheierea judecătorului de cameră preliminară de sesizare a instanței prin rechizitoriu a rămas definitivă, prin necontestare, sau în condițiile soluționării contestației potrivit art. 347 din Codul de procedură penală. Din redactarea normei, prevăzute de art. 421 pct. 2 lit. b) teza a II-a din Codul de procedură penală, precum și din interpretările doctrinare reiese că nulitatea absolută, prevăzută de art. 281 alin. (1) lit. a) -d) din Codul de procedură penală, poate fi invocată ca motiv de apel numai dacă încălcările acestor dispoziții au avut loc în fața instanței de judecată, după ce s-a parcurs procedura camerei preliminare. Această concluzie se desprinde și din interpretarea normelor care reglementează această fază a procesului penal. Astfel, prin reglementarea procedurii camerei preliminare sa urmărit rezolvarea chestiunilor ce țin de legalitatea trimiterii în judecată și a administrării probelor, asigurându-se premisele pentru soluționarea cu celeritate a cauzei în fond. Procedura camerei preliminare cuprinde reguli care elimină posibilitatea restituirii ulterioare, în faza de judecată, a dosarului la parchet, datorită faptului că legalitatea probatoriului și a trimiterii în judecată sunt soluționate în această fază. Pe de altă parte, din interpretarea art. 3 din Codul de procedură penală reiese că funcția de verificare a legalității trimiterii sau netrimiterii în judecată reprezintă una dintre cele 4 funcții judiciare ce se desfășoară în cadrul procesului penal, alături de funcția de urmărire penală, funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală și funcția de judecată. Cu privire la aceasta, instanța de contencios constituțional a statuat în Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 344 alin. (4) , art. 345,art. 346 alin. (1) și art. 347 din Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014 (paragraful 27), că, în concepția legiuitorului, această nouă instituție procesuală nu aparține nici urmăririi penale, nici judecății, fiind echivalentă unei noi faze a procesului penal. De altfel, acest principiu este enunțat și de Înalta Curte de Casație și Justiție în considerentele Deciziei nr. 13 din 3 iulie 2017, pronunțate în recurs în interesul legii, precizându-se că prin „desființarea hotărârii nu se accede la faza camerei preliminare, închisă definitiv printr-o hotărâre anterioară și distinctă celei desființate de drept, ce nu poate fi cenzurată întro fază procesuală succesivă sau ulterioară. Această soluție rezultă din aplicarea principiului separației funcțiilor juridice în procesul penal (art. 3 din Codul de procedură penală), funcția de verificare a legalității trimiterii în judecată fiind distinctă de funcția de judecată (...).“ Pe de altă parte, din conținutul dispozițiilor care reglementează camera preliminară, prin soluțiile care pot fi dispuse, sunt prevăzute criteriile în baza cărora se stabilește dacă procedura în cursul urmăririi penale a avut un caracter echitabil pentru a se putea proceda la judecata pe fond. Din această perspectivă, singura procedură prevăzută de legiuitor pentru verificarea aspectelor de nelegalitate, atât pentru încălcări care atrag nulitatea absolută, cât și relativă, este cea reglementată în art. 340-347 din Codul de procedură penală. ...