Decizia ÎCCJ nr. 82/2017 (HP)Punctul II

II. Expunerea succintă a procesului 3. Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24 martie 2016 pe rolul Tribunalului Vaslui cu nr. 585/89/2016, reclamantul X, funcționar public cu statut special (agent de poliție), i-a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție Județean Vaslui și a solicitat înlăturarea stărilor de discriminare ivite la nivelul instituției angajatoare, prin acordarea sumelor reprezentând contravaloarea sporului de 25% pentru studii superioare și a sporului de 20% salariu de merit, de la data de 23 martie 2013 și până în prezent, actualizate cu indicele de inflație. ... 4. În motivare a arătat că primește drepturi salariale mai mici în comparație cu agenții de poliție care ocupă aceeași funcție, execută aceleași activități, au aceleași atribuții prin fișa postului, ceea ce încalcă principiul „la muncă egală, salariu egal“ prevăzut de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul muncii), și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 137/2000. A depus în susținere refuzul din 11 martie 2016 emis de Inspectoratul de Poliție Județean Vaslui, prin care se arată că reclamantul nu poate beneficia de aceste drepturi, deoarece cuantumul aferent sporului de 25% pentru studii superioare absolvite se acordă doar agenților de poliție care la data de 31 decembrie 2009 beneficiau de acest drept, or reclamantul a absolvit studiile de învățământ superior în anul 2011. ... 5. Ministerul Afacerilor Interne a depus întâmpinare, invocând excepția lipsei sale de calitate procesuală, pe considerentul că reclamantul își desfășoară activitatea la Inspectoratul de Poliție Județean Vaslui, iar acordarea drepturilor bănești este atributul angajatorului. Pe fondul cauzei, în ceea ce privește sporul de 25% pentru agenții de poliție absolvenți ai instituțiilor de învățământ superior, arată că acest spor a fost acordat prin Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța Guvernului nr. 38/2003), și Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 318/2004* privind specialitățile studiilor superioare, cursurilor postuniversitare etc. și domeniile corespunzătoare studiilor absolvite de agenții de poliție pentru care beneficiază de sporul de 25%, ambele în vigoare până la data de 31 decembrie 2009. După intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009, cuantumul acestui spor a fost inclus într-o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu și a fost menținut doar atât timp cât agentul de poliție care a beneficiat de acest spor la data de 31 decembrie 2009 a rămas încadrat pe funcția ocupată sau similară, în cadrul aceluiași compartiment, la momentul acordării sporului, potrivit art. 5 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010. Prin art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, aceste sume compensatorii au fost incluse în salariul de bază/indemnizația de încadrare brută lunară/solda/salariul în funcție. Menținerea acestor drepturi salariale s-a realizat și prin dispozițiile legale ulterioare din materia salarizării personalului din sectorul bugetar. În concluzie, în opinia sa, numai agenții de poliție care dețineau dreptul în discuție la data de 31 decembrie 2009 beneficiază de cuantumul aferent sporului în cauză, inclus în suma compensatorie cu caracter tranzitoriu și numai în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, respectiv își desfășoară activitatea în domeniile corespunzătoare studiilor superioare absolvite. ... 6. Inspectoratul de Poliție Județean Vaslui a depus întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată. După expunerea acelorași dispoziții legale amintite și de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, a arătat că suma corespunzătoare sporului de 25% se regăsește, după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009, în suma compensatorie cu caracter tranzitoriu acordată doar personalului care beneficia la momentul intrării în vigoare a legii de acest spor și doar în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, ceea ce nu e cazul reclamantului. A invocat și dezlegarea dată prin Decizia nr. 32 din 19 octombrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 9.02.2016 (Decizia nr. 32/2015), potrivit căreia plata efectivă a drepturilor salariale se face în temeiul dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 285/2010, prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcția similară, respectiv prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu același grad profesional și aceeași tranșă de vechime ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010. ... 7. Inspectoratul General al Poliției Române a depus întâmpinare, prin care a invocat lipsa calității sale procesuale și, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii. Cu privire la sporul de 25% în raport cu studiile superioare absolvite, a arătat că singurul obstacol în obținerea de către reclamant a acestui spor este faptul că acesta a absolvit studiile superioare în anul 2011, când acordarea dreptului era abrogată. La 31 decembrie 2009 reclamantul nu a beneficiat de acest spor, deoarece nu era încă absolvent de studii superioare, astfel că nu poate beneficia de aceste sume nici în prezent. ... 8. În cauză a fost citat, din oficiu, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, care a apreciat că aspectele semnalate de reclamant creează prezumția aplicării unui tratament diferențiat. ... 9. Prin Sentința nr. 319 din 28 noiembrie 2016, Tribunalul Vaslui - Secția civilă a respins acțiunea formulată împotriva pârâților Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General al Poliției Române pentru lipsa calității procesuale pasive a acestora, a admis în parte acțiunea în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean Vaslui, a obligat pe acest pârât să plătească reclamantului diferențele salariale începând cu data de 24 martie 2013, reprezentând suma echivalentă sporului de 25% pentru studii superioare, actualizată cu indicele de inflație, și a respins cererea reclamantului de acordare a sporului de 20% pentru salariu de merit. ... 10. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, referitor la sporul de 25% de studii superioare, pentru perioada ulterioară Legii nr. 71/2015, că acest drept se cuvine prin lege reclamantului, în temeiul art. 1 alin. (5^1) și art. 5 alin. (1) și (1^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, așa cum au fost interpretate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 9.11.2016. Pentru perioada anterioară datei de 9 aprilie 2015, data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, instanța de fond, constatând că pârâtul a recunoscut existența unor diferențe salariale nejustificate, reținând și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în aplicarea art. 14 din Convenție, caracterul prioritar al aplicării Directivei 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (reformă), Directivei Consiliului 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică, și Directivei Consiliului 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, dar și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, a observat că nu a fost respectat principiul echității prevăzut de art. 3 lit. c) din Legea-cadru nr. 284/2010, s-a încălcat art. 2 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 și că reclamantul este îndreptățit să solicite înlăturarea efectelor discriminării prin acordarea diferențelor salariale pe ultimii 3 ani de la data formulării cererii de chemare în judecată. ... 11. Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Inspectoratul de Poliție Județean Vaslui și reclamantul. ... 12. Critica reclamantului a vizat neacordarea de către prima instanță a sporului de 20% aferent salariului de merit. ... 13. Inspectoratul de Poliție Județean Vaslui a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor de drept substanțial, în sensul că din momentul intrării în vigoare a dispozițiilor privind salarizarea unitară a personalului din sectorul bugetar (Legea-cadru nr. 330/2009), sporul de 25% pentru studii superioare nu mai are nicio justificare legală. Soluția primei instanțe privind acordarea acestui spor ignoră faptul abrogării lui prin Legea-cadru nr. 330/2009, precum și dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 32/2015, dar și art. 5 alin. (1^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, care se aplică doar personalului nou-încadrat, numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, promovat în funcții sau trepte în anul 2015, și Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare. Cu privire la situația de discriminare constatată, a susținut că, în mod constant, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că este la latitudinea statului ce sume vor fi plătite angajaților din bugetul de stat. Politica salarială a personalului bugetar este atributul exclusiv al statului. Curtea Constituțională a stabilit prin jurisprudența sa (Decizia nr. 728 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 12.12.2006) că sporul nu este un drept fundamental. ... 14. Prin Încheierea din 3 mai 2017, instanța a repus cauza pe rol, pentru a pune în discuția părților oportunitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 15. Sesizarea a fost considerată admisibilă prin Încheierea din 23 mai 2017, prin care, în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a dispus și suspendarea judecății. ... ...