Decizia ÎCCJ nr. 82/2017 (HP)Punctul V

V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 21. Completul de judecată învestit cu soluționarea recursurilor în Dosarul nr. 585/89/2016 a apreciat că sumele solicitate de reclamant reprezintă contravaloarea sporului de studii superioare de 25%, în condițiile în care a absolvit studiile superioare după intrarea în vigoare Legii-cadru nr. 330/2009, în 2011, iar angajatorul refuză acordarea sumelor compensatorii pentru acest unic motiv. ... 22. Sporul de studii superioare a fost instituit pentru prima dată de Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 și, de la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009, nu a mai fost reglementat ca spor (nu a fost prevăzut în anexele la lege), astfel că a fost acordat ca sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu, în vederea păstrării cuantumului drepturilor salariale avute de funcționarii publici anterior intrării în vigoare a legii unice de salarizare. După intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010, suma compensatorie a fost introdusă în salariul de bază, acest tratament juridic fiind continuat de legile anuale de salarizare. Acest spor, deși diferit de sporul de doctorat, are o natură similară, legea care l-a instituit prevăzând că este condiționat de absolvirea studiilor de învățământ superior cu diplomă de licență, dar și de desfășurarea activității în domeniul corespunzător studiilor absolvite, fiind valabil cât timp funcționarul public rămâne pe acel post pentru care s-a făcut analiza utilității studiilor superioare (la mutarea pe alt post, procedura de acordare reluându-se). ... 23. Practica instanțelor din cadrul Curții de Apel Iași, anterioară Deciziei nr. 21/2016, a fost aceea de a respinge cererile funcționarilor publici de acordare a acestor sume compensatorii, dacă au absolvit studiile superioare după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009, cât timp această lege, urmată de legile de salarizare ulterioare, nu a mai prevăzut acest spor. Aceste sume s-au acordat totuși de la intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2015, în temeiul art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, care a prevăzut dispoziții de înlăturare a situațiilor de discriminare, născute ca urmare a punerii în aplicare a legilor de salarizare care s-au succedat până la acel moment. În acest sens, s-a depus Decizia nr. 413 din 26 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 584/89/2016. ... 24. Prin Decizia nr. 21/2016, pronunțată în recurs în interesul legii, instanța supremă a statuat asupra interpretării și aplicării unora dintre dispozițiile legale care fac obiect de aplicare și în cauza de față, dar în litigiile privind acordarea despăgubirilor pentru discriminarea persoanelor care au dobândit titlul de doctor după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009. A stabilit că sumele compensatorii reprezentând contravaloarea sporului de doctorat trebuie incluse în salariul de bază, indiferent de data dobândirii titlului științific de doctor, reținând și că, atunci când este analizată identitatea de situație între doi angajați, nu trebuie verificată identitatea de reglementare, ci trebuie avută în vedere identitatea de activitate desfășurată și de pregătire profesională. ... 25. În acest context, una dintre opiniile completului care a formulat sesizarea este că interpretarea textelor de lege indicate mai sus este în sensul că sporul de studii superioare, la fel ca și sporul de doctorat, a supraviețuit și ulterior Legii-cadru nr. 330/2009, sub forma sumelor compensatorii, introduse apoi prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 în salariul de bază, nefiind vorba de o abrogare veritabilă și efectivă, ci de o natură juridică nouă a aceleiași sume, prin care se recompensează angajatul care își perfecționează pregătirea profesională. Prin urmare, aceste sume compensatorii se impuneau a fi incluse în salariul de bază, indiferent de data absolvirii studiilor, anterior sau ulterior Legii-cadru nr. 330/2009, o astfel de interpretare fiind în acord cu principiile echității, coerenței și remunerației egale pentru muncă de valoare egală, principii statuate în mod constant de toate legile de salarizare care s-au succedat în timp. ... 26. Într-o a doua opinie, deși se apreciază că reglementarea juridică a dreptului la sporul de studii superioare este similară cu reglementarea juridică a dreptului la sporul de doctorat, ceea ce ar putea impune, pentru considerente de identitate de raționament juridic, adoptarea aceleiași soluții, în sensul că acest drept a supraviețuit și ulterior Legii-cadru nr. 330/2009, sub forma sumelor compensatorii introduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 în salariul de bază, Decizia nr. 21/2016 produce efecte exclusiv în problematica dedusă judecății, respectiv cea a dreptului la sporul de doctorat. În lipsa unei decizii similare în materia dreptului la sporul de studii superioare, instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei nu are căderea să aprecieze, prin analogie, și asupra altei chestiuni de drept, mai ales în contextul unei practici constante a Curții Constituționale (deciziile nr. 818, nr. 819 și nr. 820 din 3 iulie 2008, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16.07.2008, și nr. 1.325 din 4 decembrie 2008, publicată Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 23.12.2008), care apreciază că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând ca sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, neputând cenzura soluția aleasă de legiuitor în stabilirea retribuției unor categorii profesionale și să stabilească alte drepturi salariale decât cele prevăzute de lege, în caz contrar încălcându-se rolul autorității legiuitoare a țării și principiul separației puterilor în stat. Curtea a mai constatat că instanțele judecătorești pot acorda orice reparații/despăgubiri pe care le consideră adecvate, numai în măsura în care repararea prejudiciului nu vizează drepturi salariale prevăzute de lege. Condiția pe care trebuie să o respecte instanța de judecată este aceea de a nu înlocui acte normative cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, transformându-se în acest fel într-un legiuitor pozitiv. ... ...