Decizia CCR nr. 34/2025Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale în măsura în care impun în sarcina unităților administrativ-teritoriale sau a oricăror alte entități, altele decât statul român, să acorde bunuri imobile dintre cele pe care le dețin în proprietate, în compensare pentru imobilele preluate abuziv care nu pot fi restituite în natură. Se arată că, odată cu pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a Deciziei nr. 12 din 14 mai 2018, această obligație devine foarte împovărătoare, întrucât bunurile care pot fi acordate în compensare nu se limitează la lista întocmită de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, ci, în cazul în care persoana îndreptățită face dovada caracterului disponibil al acestora, este obligatoriu să fie acordate în compensare orice bunuri care au fost identificate potrivit liberului lor arbitru de către persoana îndreptățită, bunuri aflate în patrimoniul entității învestite cu soluționarea notificării și care, teoretic, pot fi considerate disponibile în vederea acordării în compensare. Se susține că astfel este încălcat principiul ocrotirii egale a proprietății private, întrucât unitățile administrativ-teritoriale sau alte entități învestite, altele decât statul român, sunt obligate pe cale judecătorească să cedeze propriul drept de proprietate privată pentru stingerea unor obligații care nu le revin lor. Se apreciază, în acest sens, că ar fi vorba despre o dare în plată cu bunuri aparținând unor terți de raportul obligațional preexistent, în care statul român este debitor, având obligația să despăgubească persoanele îndreptățite pentru imobilele preluate în mod abuziv în timpul regimului comunist. ...