Decizia CCR nr. 34/2025Punctul 14

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra prevederilor de lege supuse controlului de constituționalitate în cauza de față, constatând constituționalitatea acestora, prin prisma unor critici similare, formulate de același autor. Astfel, prin Decizia nr. 455 din 24 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1088 din 17 noiembrie 2020, paragrafele 14-40, Curtea a reținut, în esență, că motivarea pretinsei neconstituționalități prin susținerea încălcării dreptului de proprietate privată a entității deținătoare, care ar fi forțată să acopere o datorie a statului cu bunuri din patrimoniul propriu, pornește de la o premisă eronată, aceea a calității de terț absolut a entității învestite cu soluționarea cererii față de raportul obligațional stabilit între stat și persoana îndreptățită. În realitate, așa cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, și anume prin Decizia nr. 10 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 8 mai 2017, paragraful 32, unitatea deținătoare, indiferent de regimul său juridic, și statul formează un corp procesual unitar în concepția legiuitorului, entitatea deținătoare a bunului fiind inclusă de lege în mecanismul care concură la realizarea dreptului de proprietate privată al persoanei care se consideră îndreptățită, prin analizarea și recunoașterea acestuia, acolo unde este cazul, și formularea de propuneri de restituire (Decizia nr. 496 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 956 din 13 noiembrie 2018, paragraful 18). ...