Decizia CCR nr. 31/2025Punctul 19

19. Față de aceste critici, Curtea reține, mai întâi, că dispozițiile legale menționate reprezintă o transpunere în legislația națională a prevederilor art. 38 alin. (7) lit. (e) din Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 94/1 din 28 martie 2014. În detalierea acestor dispoziții, în art. 81 alin. (5) din Legea nr. 100/2016, legiuitorul român a arătat, cu titlul exemplificativ, care ar putea fi situațiile în care se consideră că autoritatea contractantă are suficiente indicii plauzibile pentru a considera că operatorul economic a încheiat cu alți operatori economici acorduri care vizează denaturarea concurenței în cadrul sau în legătură cu procedura în cauză în anumite situații, la lit. b) regăsindu-se ipoteza în care în cadrul organelor de conducere a 2 sau a mai multor operatori economici participanți la procedura de atribuire se regăsesc aceleași persoane sau persoane care sunt soț/soție, rudă sau afin până la gradul al doilea inclusiv ori care au interese comune de natură personală, financiară sau economică ori de orice altă natură. ...