Decizia CCR nr. 31/2025Punctul 23

23. În pronunțarea deciziei menționate, Curtea Constituțională s-a bazat și pe cele statuate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu privire la drepturile prevăzute de art. 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, respectiv dreptul la apărare și prezumția de nevinovăție, în sensul că acestea trebuie să fie respectate în toate procedurile cu privire la încălcări ale normelor de concurență susceptibile să conducă la aplicarea unor sancțiuni, cum ar fi amenzi sau penalități cu titlu cominatoriu, chiar dacă este vorba despre o procedură care are un caracter administrativ. Curtea Constituțională a reținut că, în această privință, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a întemeiat în mod expres pe natura încălcărilor în cauză, precum și pe natura și pe gradul de severitate ale sancțiunilor aferente, și a accentuat că respectarea acestor garanții este de o importanță cu atât mai mare cu cât ne aflăm în cadrul unei proceduri cu caracter cvasipenal, în care Comisia (Europeană) exercită funcții de investigație, de cercetare și de decizie și dispune, în această privință, de o largă putere de apreciere (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 iulie 1999, pronunțată în Cauza Huls împotriva Comisiei, paragrafele 149 și 150, și Hotărârea din 21 noiembrie 1991, pronunțată în Cauza Technische Universität München, paragraful 14). ...