Decizia ÎCCJ nr. 27/2017 (HP)Punctul V

V. Punctele de vedere exprimate de curțile de apel și instanțele de judecată arondate Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în această materie, la nivelul instanțelor, au fost conturate mai multe opinii, după cum urmează: Într-o opinie, majoritară, s-a apreciat în sensul că, întrucât în dispozițiile art. 83 alin. (1) lit. c) din Codul penal se prevede în mod expres acordul inculpatului de a presta muncă neremunerată în folosul comunității pentru a beneficia de instituția amânării aplicării pedepsei, instanța nu poate dispune această amânare fără acordul expres al inculpatului în acest sens, de asemenea nici în cazul în care inculpatul refuză să își dea acordul de a presta muncă în folosul comunității. În acest sens s-au pronunțat următoarele instanțe: Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Brașov, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Ploiești, Curtea de Apel Timișoara și Curtea de Apel Suceava, fiind transmise hotărâri în acest sens. Într-o altă opinie, minoritară, unele instanțe arondate acestor curți de apel au arătat că nu este o condiție imperativă manifestarea acordului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității de către inculpat pentru a se putea reține ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83 din Codul penal atunci când inculpatul nu se prezintă la judecată pentru a-și exprima acordul și nici atunci când inculpatul cu ocazia audierii arată că nu își dă acordul, în situația în care instanța apreciază că nu se impune stabilirea obligației prevăzute de art. 85 alin. (2) lit. b) din Codul penal. Curtea de Apel București, în opinie majoritară, a apreciat că manifestarea acordului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității de către inculpat reprezintă una dintre condițiile care trebuie îndeplinite pentru ca instanța să dispună amânarea aplicării pedepsei, chiar dacă, în concret, nu va opta pentru stabilirea acestei obligații; dispozițiile imperative ale art. 83 alin. (1) lit. c) din Codul penal nu pot conduce la altă interpretare, fiind anexate hotărâri pronunțate în acest sens. La aceeași instanță s-a exprimat și o opinie minoritară, în sensul că nu este obligatorie îndeplinirea condiției prevăzute de art. 83 alin. (1) lit. c) din Codul penal în cazul în care instanța optează pentru impunerea obligației de a se presta muncă neremunerată în folosul comunității, iar inculpatul nu se prezintă pentru a-și da acordul în sensul prestării unei munci în folosul comunității, atât timp cât condiția existenței acestui acord este prevăzută de lege în beneficiul inculpatului (pentru a nu fi obligat la muncă forțată), iar nu pentru a impune instanței de judecată să pronunțe o soluție de condamnare cu executarea pedepsei în regim privativ de libertate în cazul în care un astfel de acord nu există. De asemenea, la nivelul acestei instanțe a fost exprimat și punctul de vedere în sensul respingerii sesizării, ca inadmisibilă, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, atât timp cât din încheierea pronunțată de instanța de trimitere rezultă fără echivoc faptul că în cauză inculpatul nu s-a prezentat la judecată pentru a-și exprima acordul de a presta muncă în folosul comunității, așa încât nu poate avea legătură cu soluționarea pe fond a cauzei ipoteza în care inculpatul se prezintă la judecată și, cu ocazia audierii, arată că nu își dă acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunității. ...