Decizia ÎCCJ nr. 27/2017 (HP)Punctul VI

VI. Punctul de vedere exprimat de Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție Referitor la chestiunile de drept care formează obiectul sesizării prealabile în Dosarul nr. 2.683/1/2017 s-a susținut că, în interpretarea dispozițiilor art. 83 din Codul penal, manifestarea acordului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, prevăzută în art. 83 alin. (1) lit. c) din Codul penal, reprezintă o condiție a amânării aplicării pedepsei, a cărei neîndeplinire are ca efect imposibilitatea instanței de a dispune amânarea aplicării pedepsei, indiferent dacă neîndeplinirea acestei condiții este determinată de neprezentarea inculpatului la judecată sau de exprimarea refuzului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității și independent de caracterul facultativ al impunerii obligației de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, prevăzută în art. 85 alin. (2) lit. b) din Codul penal. Astfel, s-a arătat că dispozițiile art. 83 din Codul penal reglementează condițiile amânării aplicării pedepsei, enumerând în cuprinsul alin. (1) un prim set de patru condiții [art. 83 alin. (1) lit. a) -d) din Codul penal], a căror îndeplinire creează premisele pentru a se dispune amânarea aplicării pedepsei, set de condiții care include manifestarea acordului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității. S-a mai arătat că din modul în care legiuitorul a formulat partea introductivă a dispozițiilor art. 83 alin. (1) din Codul penal rezultă că cele patru condiții enumerate în art. 83 alin. (1) lit. a) -d) din Codul penal trebuie să fie întrunite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre acestea, inclusiv a condiției prevăzute în art. 83 alin. (1) lit. c) din Codul penal, are ca efect imposibilitatea instanței de a dispune amânarea aplicării pedepsei. Totodată, s-a menționat că în cuprinsul dispozițiilor art. 83 din Codul penal ca, de altfel, în întreg cuprinsul dispozițiilor care alcătuiesc secțiunea consacrată amânării aplicării pedepsei, legiuitorul nu a inclus nicio dispoziție legală derogatorie, care să permită dispunerea amânării aplicării pedepsei în ipoteza în care una dintre condițiile enumerate în art. 83 alin. (1) lit. a) -d) din Codul penal nu este îndeplinită și, în consecință, s-a apreciat că nu a creat un temei legal care să permită dispunerea amânării aplicării pedepsei în ipoteza în care condiția prevăzută în art. 83 alin. (1) lit. c) din Codul penal nu este îndeplinită. Prin urmare, în absența unui temei legal, s-a reținut că neîndeplinirea condiției prevăzute în art. 83 alin. (1) lit. c) din Codul penal - ca a oricăreia dintre celelalte condiții prevăzute în art. 83 alin. (1) din Codul penal - are ca efect imposibilitatea instanței de a dispune amânarea aplicării pedepsei, indiferent de cauza care a determinat neîndeplinirea condiției (neprezentarea inculpatului la judecată sau refuzul acestuia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității). Totodată, s-a arătat, referitor la caracterul facultativ al impunerii obligației de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, reglementată în art. 85 alin. (2) lit. b) din Codul penal, că acesta nu transformă manifestarea acordului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității prevăzută în art. 83 alin. (1) lit. c) din Codul penal într-o condiție facultativă a amânării aplicării pedepsei. În acest sens s-a arătat că îndeplinirea condiției prevăzute în art. 83 alin. (1) lit. c) din Codul penal, referitoare la manifestarea acordului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, nu are numai rolul de a asigura conformitatea reglementării cu art. 4 paragrafele 2 și 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în materia muncii forțate sau obligatorii, impunerea acestei cerințe are și rolul de a contribui la formarea convingerii instanței că nu se impune aplicarea unei pedepse, precum și rolul de a reflecta atitudinea inculpatului în raport cu comunitatea și disponibilitatea de a realiza o activitate în folosul acesteia, ca elemente pe baza cărora se poate dispune o soluție de amânare a aplicării pedepsei. În consecință, s-a arătat că manifestarea acordului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității nu se poate transforma într-o condiție facultativă a amânării aplicării pedepsei, în ipoteza în care instanța nu ar impune obligația reglementată în art. 85 alin. (2) lit. b) din Codul penal. Și din punct de vedere practic s-a arătat că manifestarea acordului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității se realizează anterior momentului în care instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. Or, în cadrul individualizării pedepsei instanța verifică îndeplinirea condițiilor amânării aplicării pedepsei și, numai în ipoteza în care constată îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute în art. 83 din Codul penal, evaluează dacă se impune sau nu se impune executarea uneia sau a mai multor obligații prevăzute în art. 85 alin. (2) din Codul penal, inclusiv a obligației de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității reglementată în art. 85 alin. (2) lit. b) din Codul penal și, în consecință, s-a apreciat că instanța poate evalua dacă s-ar impune sau nu s-ar impune obligația prevăzută în art. 85 alin. (2) lit. b) din Codul penal doar dacă, verificând în prealabil condițiile amânării aplicării pedepsei, a constatat îndeplinirea acestora. În susținerea punctului de vedere au fost relevate și unele hotărâri judecătorești, prin care instanțele au constatat îndeplinirea condiției prevăzute în art. 83 alin. (1) lit. c) din Codul penal, dar nu au impus obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității prevăzută în art. 85 alin. (2) lit. b) din Codul penal (cu titlu de exemplu s-a indicat Sentința nr. 10/F din 3 februarie 2017 a Curții de Apel Brașov - Secția penală, Sentința nr. 284/F din 9 octombrie 2014 a Curții de Apel București - Secția a II-a penală, Decizia nr. 613 din 17 mai 2017 a Curții de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, Decizia nr. 901 din 1 iunie 2016 a Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori, Decizia nr. 709 din 27 noiembrie 2014 a Curții de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori). ...