Decizia ÎCCJ nr. 83/2017 (HP)Punctul III

III. Motivele de admisibilitate reținute de titularul sesizării 15. Completul de judecată al Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, învestit cu soluționarea apelului în Dosarul nr. 1.483/89/2016, a apreciat că sesizarea este admisibilă, în raport cu dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, motivat de următoarele argumente: A. De lămurirea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 22/1969 depinde soluționarea pe fond a cauzei, întrucât se impune a se determina efectele juridice, dar și implicațiile procedurale ale interdicției legale exprese prevăzute de textul indicat, în cazul în care condamnarea penală definitivă a salariatului cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere intervine în timpul derulării unui contract de muncă, ce presupune exercitarea atribuțiilor de gestionar și nu este aplicabilă vreo altă ipoteză legală privitoare la încetarea de drept a contractului. ... B. Problema de drept enunțată este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenței, s-a constatat că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o altă hotărâre. Instanța de trimitere a apreciat că aspectele ce fac obiectul sesizării sunt chestiuni de drept, în sensul art. 519 alin. (1) din Codul de procedură civilă, solicitându-se Înaltei Curți de Casație și Justiție dezlegarea modalității de interpretare și aplicare a unor texte legale în vigoare, asupra cărora instanța supremă nu a statuat, așa cum rezultă din jurisprudența sa. Rezumând jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept relativ la condiția noutății, instanța de trimitere a concluzionat că, deși aplicarea îndelungată a Legii nr. 22/1969 ar conduce aparent la excluderea necesității interpretării unui text din cuprinsul acesteia prin mecanismul hotărârii prealabile, totuși, în raport cu clarificările jurisdicționale ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, această condiție este întrunită în raport tocmai cu unificarea, pe cale interpretativă, a aplicării altor instituții fundamentale ale dreptului muncii. Astfel, pe de o parte, prin Decizia nr. 15 din 6 martie 2017^1 (Decizia nr. 15/2017), Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea privind pronunțarea unei hotărâri prealabile, formulată de Curtea de Apel Brașov - Secția civilă, în Dosarul nr. 3.485/62/2015, stabilind că: „dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că sunt aplicabile numai în situația în care condamnatul execută efectiv pedeapsa în penitenciar, fiind în imposibilitate fizică de a se prezenta la locul de muncă“. În consecință, în ipoteza în care, precum în speță, persoanei condamnate pentru una din infracțiunile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 22/1969 i s-a aplicat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. f) din Codul muncii sunt inaplicabile. Pe de altă parte, continuitatea raporturilor de muncă, ce implică atribuții de gestiune ale salariatului, apare evident contrară interdicției exprese prevăzute de textul analizat, fără ca această interdicție legală să se circumscrie sferei măsurilor de siguranță sau pedepselor complementare penale, întrucât operează ope legis, indiferent de statuările și aprecierile instanței penale. În raport cu chestiunea în dezbatere nu s-a putut identifica cristalizarea unei practici judiciare, iar Înalta Curte de Casație și Justiție nu a fost sesizată prin intermediul altor mecanisme de unificare a practicii judiciare, antamând doar tangențial problematica în cuprinsul motivării Deciziei nr. 15/2017, fără a avea în vedere și aspectele procedurale esențiale în materia dreptului muncii. În consecință, instanța de trimitere a apreciat că, în speță, condiția noutății este suficient de bine caracterizată și permite declararea ca admisibilă a sesizării, rămânând în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție decizia în acest sens. ... C. Problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, conform evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție, consultate la data de 6 iunie 2017. ... ... ...