Decizia ÎCCJ nr. 80/2017 (HP)Punctul XII

XII. Înalta Curte de Casație și Justiție 20. În privința obiectului și a condițiilor sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, legiuitorul, în cuprinsul articolului 519 din Codul de procedură civilă, instituie o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea acestei proceduri, condiții care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv: – existența unei cauze aflată în curs de judecată; ... – cauza să fie soluționată în ultimă instanță; ... – cauza care face obiectul judecății să se afle, în ultimă instanță, în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; ... – ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; ... – chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 21. Verificând condițiile de admisibilitate a sesizării formulate în cauză de Tribunalul Brașov, se constată că acestea nu sunt întrunite cumulativ, nefiind îndeplinite, în principal, condiția referitoare la caracterul de noutate a chestiunii de drept și cea privitoare la necesitatea lămuririi acestei chestiuni de drept pentru soluționarea pe fond a cauzei. ... 22. Cu prioritate, se constată faptul că sesizarea a fost formulată în cadrul unui litigiu aflat în curs de judecată pe rolul Tribunalului Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care, în raport cu data pronunțării încheierii, era instanța care soluționa în mod definitiv cauza. ... 23. În ceea ce privește cerința „noutății“ chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării se subliniază că aceasta nu are un conținut legal, dar asupra sa s-a statuat deja în jurisprudența anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (Decizia nr. 3/2014, Decizia nr. 4/2014, Decizia nr. 13/2015, Decizia nr. 14/2015 sau Decizia nr. 16/2016). ... 24. S-a reținut că noțiunea de „noutate“ a chestiunii de drept trebuie raportată la caracterul relativ recent al actului normativ sau al prevederilor cuprinse în acesta, la doctrina juridică, chiar privitoare la un act normativ anterior având conținut similar chestiunii de drept avansate sau la faptul că nu a mai fost dedusă judecății anterior. ... 25. Cerința noutății este, așadar, îndeplinită atunci când chestiunea de drept își are izvorul în reglementări, chiar dacă nu recent intrate în vigoare, dacă instanțele nu i-au dat, încă, o anumită interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial ori dacă se impun anumite clarificări, într-un context legislativ nou sau modificat, de natură să impună reevaluarea sau reinterpretarea normei de drept analizate. ... 26. Caracterul de noutate se pierde, însă, pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanțelor în urma unei interpretări adecvate, iar conturarea unor opinii jurisprudențiale diferite nu poate constitui temei declanșator al mecanismului pronunțării unei hotărâri prealabile. Așadar, în situația în care ar exista un număr semnificativ de hotărâri judecătorești care să fi soluționat diferit, în mod constant, o problemă de drept, într-o anumită perioadă de timp, mecanismul legal de unificare a practicii judiciare ar fi cel cu funcție de reglare, recursul în interesul legii, iar nu hotărârea prealabilă. ... 27. Din acest punct de vedere, cerința legală a noutății constituie unul dintre elementele de diferențiere între cele două mecanisme de unificare a practicii: dacă recursul în interesul legii are menirea de a înlătura o practică neunitară deja intervenită în rândul instanțelor judecătorești (control a posteriori), hotărârea preliminară are ca scop preîntâmpinarea apariției unei astfel de practici (control a priori). ... 28. În speță, condiția noutății chestiunii de drept nu este îndeplinită, față de împrejurarea că, din studierea răspunsurilor formulate de curțile de apel cu privire la chestiunea de drept supusă analizei și a hotărârilor judecătorești înaintate, se constată că practica judiciară a analizat aspectele subsumate întrebărilor formulate, rezultând și soluții definitive/irevocabile diferite la nivel național. ... 29. De altfel, chiar autorul sesizării a subliniat caracterul neunitar al practicii instanțelor la nivel național. ... 30. Prin urmare, în prezent, procedura hotărârii prealabile nu își mai poate atinge scopul legal, acela de eliminare a riscului apariției unei practici neunitare, printr-o rezolvare de principiu a unei probleme de drept esențiale și controversate, acesta fiind deja produs. ... 31. Analiza repetată a acestor aspecte în practica judiciară evidențiază totodată și lipsa unei dificultăți speciale a chestiunilor de drept avansate, suficient de mare pentru a fi supusă atenției instanței supreme în detrimentul atribuțiilor instanțelor de fond în interpretarea și aplicarea corespunzătoare a normelor de drept într-o cauză pendinte. ... 32. Totodată, se constată ca nefiind îndeplinită nici cerința ca, de lămurirea acestei chestiuni de drept, să depindă soluționarea pe fond a cauzei. ... 33. Simpla mențiune a instanței de apel privitoare la necesitatea acestor lămuriri pentru soluționarea în fond a cauzei sau faptul că aspecte similare au fost analizate de alte instanțe drept probleme de fond nu înlătură cadrul procesual în care aceste chestiuni de drept au fost invocate de parte în cauza de față. De altfel, privitor la fondul litigiului, apelanta a invocat motive străine chestiunilor de drept deduse spre analiză și nu rezultă invocarea din oficiu a altor motive, după cum nu se poate reține nici că, în susținerea excepțiilor invocate în apel, s-a contestat calitatea de „consumator“ a reclamantei exclusiv în raport cu împrejurarea că nu mai există un contract de credit în derulare. ... 34. Modalitatea diferită în care argumente similare celor invocate în susținerea excepțiilor procesuale au fost valorificate de instanțele de judecată conduce și la concluzia neclarității întrebărilor formulate de instanța de sesizare. În aceste condiții revenea Înaltei Curte de Casație și Justiție competența de apreciere asupra pertinenței întrebării și necesității pronunțării unei hotărâri prealabile în raport cu aspectele concrete ale cauzei, astfel cum i-au fost evidențiate. ... ...