Decizia ÎCCJ nr. 4/2019 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție 31. În privința obiectului și a condițiilor sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, legiuitorul, în art. 519 din Codul de procedură civilă, a instituit o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea acestei proceduri, condiții ce se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanță; ... b) cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; ... c) ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; ... d) chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate; și ... e) asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 32. Evaluând elementele sesizării, pentru a stabili dacă se verifică îndeplinirea simultană a tuturor condițiilor care permit declanșarea mecanismului de unificare a practicii judiciare, se constată că doar patru dintre cele cinci cerințe anterior enunțate sunt întrunite. ... 33. Concret, sunt îndeplinite aspectele de admisibilitate legate de titularul sesizării, stadiul soluționării pricinii în care sesizarea a fost promovată, cea referitoare la relația de dependență dintre chestiunea de drept ce se cere a fi lămurită și rezolvarea pe fond a litigiului, precum și cea referitoare la nestatuarea anterioară de către instanța supremă în cadrul unui mecanism de unificare a practicii asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării. ... 34. Astfel, Tribunalul Arad a fost legal învestit cu soluționarea apelurilor declarate împotriva unei hotărâri prin care s-a admis o cerere privitoare la moștenire - dezbatere succesorală judiciară - la care s-a alăturat, între alte capete de cerere (raport al donațiilor, reducțiune de liberalități excesive etc.), și o cerere de partaj judiciar, soluționată în primă instanță de judecătorie, în temeiul normei de competență reglementată de art. 94 pct. 1 lit. j) din Codul de procedură civilă, dată fiind împrejurarea că cererea de partaj judiciar este cererea în realizare dedusă judecății în cauza respectivă. Ca atare, având în vedere dispozițiile art. 995 alin. (3) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora hotărârea de partaj este supusă numai apelului, rezultă că Tribunalul Arad, învestit fiind cu soluționarea apelurilor declarate de ambele părți împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Arad, va soluționa cauza în ultimă instanță. ... 35. Se constată, de asemenea, că este îndeplinită și condiția de admisibilitate referitoare la caracterul esențial al chestiunii de drept, în sensul că instanța de trimitere a justificat aptitudinea acesteia de a conduce la rezolvarea pe fond a cauzei, iar legătura dintre chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită și rezolvarea litigiului rezultă din observarea motivelor de apel invocate de către apelanta-pârâtă care, între altele, contestă cotele succesorale stabilite de prima instanță în favoarea părților. Problemele de drept în discuție vizează modalitatea de imputare a rezervelor succesorale ale moștenitorilor defunctului (soție supraviețuitoare - legatar universal și moștenitor rezervatar - și, respectiv, descendentul defunctului, necomun cu soția supraviețuitoare - moștenitor rezervatar), în speță nefiind vorba despre mai mult de un descendent necomun, în sensul conținutului întrebării prealabile formulate de instanța de trimitere, determinarea cotității disponibile ordinare și a cotității disponibile speciale pe care o culege soțul supraviețuitor instituit legatar universal, regimul juridic al diferenței dintre cele două cotități și, în final, stabilirea cotelor succesorale ale acestor succesibili din moștenirea supusă dezbaterii judiciare. ... 36. Noutatea chestiunii de drept, cerință de admisibilitate distinctă, nu este însă îndeplinită și, de altfel, nici cea subsecventă (stabilită pe cale jurisprudențială de Înalta Curte în cadrul competenței sale privind acest mecanism de unificare a practicii judiciare), a gradului de dificultate a acesteia, de natură a conduce la antrenarea mecanismului de unificare reprezentat de sesizarea instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ... 37. Analiza conținutului art. 519 din Codul de procedură civilă relevă că noutatea chestiunii de drept ce face obiectul trimiterii preliminare reprezintă o condiție distinctă de aceea a nepronunțării anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra respectivei chestiuni de drept ori de cea a inexistenței unui recurs în interesul legii aflat în curs de soluționare cu privire la acea problemă de drept. ... 38. În absența unei definiții legale a noțiunii de „noutate“, verificarea acestei condiții ține de exercitarea atributului de apreciere a completului învestit cu soluționarea unei astfel de sesizări, așa cum instanța supremă a decis în mod constant în jurisprudența sa (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014, Decizia nr. 3 din 14 aprilie 2014, Decizia nr. 6 din 23 iunie 2014, Decizia nr. 13 din 8 iunie 2015, Decizia nr. 14 din 8 iunie 2015). ... 39. S-a statuat deja că cerința noutății este îndeplinită atunci când problema de drept își are izvorul în reglementări recent intrate în vigoare, iar instanțele încă nu au dat acesteia o anumită interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial, de o anumită întindere sau consistență. Totodată, cerința noutății ar putea fi reținută ca îndeplinită în cazul în care s-ar impune anumite clarificări, într-un context legislativ nou, a unei norme mai vechi (ipoteza așa-zisei reevaluări a interpretării normei). În egală măsură, noutatea se poate raporta și la o normă mai veche, dar a cărei aplicare frecventă a devenit actuală mult ulterior intrării ei în vigoare (a se vedea Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 10 din 20 octombrie 2014). ... 40. În acești parametri de evaluare a cerinței noutății chestiunii de drept se impune a observa că instituirea unei cotități disponibile speciale a soțului supraviețuitor în concurs cu alți descendenți decât cei comuni, prin art. 1.090 din noul Cod civil adoptat prin Legea nr. 287/2009, în vigoare de la 1 octombrie 2011, nu este în sine o reglementare nouă, întrucât soluția reprezintă o reluare a dispozițiilor art. 939 din Codul civil de la 1864, însă nu o reeditare fidelă a acestei norme, ci cu adăugarea unor necesare clarificări și prin valorificarea doctrinei și a jurisprudenței dezvoltate în aplicarea acesteia. ... 41. Astfel, art. 939 din Codul civil anterior prevedea că: „Bărbatul sau femeia care, având copii dintr-alt maritagiu, va trece în al doilea sau subsecvent maritagiu nu va putea dărui soțului din urmă decât o parte egală cu partea legitimă a copilului ce a luat mai puțin și fără ca, nici într-un caz, donațiunea să treacă peste cuartul bunurilor.“ ... 42. Preocuparea pentru protecția descendenților dintr-o căsătorie anterioară a defunctului împotriva liberalităților exagerate pe care părintele lor le-ar face în favoarea soțului dintr-o căsătorie ulterioară își are originea în dreptul roman, fiind regăsită ulterior și în vechiul drept francez (edictul cancelarului Michel de l’Hopital din anul 1558 sau Edictul celei de-a doua căsătorii). Dispoziția legală cuprinsă în acest edict a fost preluată, cu unele modificări, de art. 1.098 din Codul civil francez și, mai apoi, împrumutată de legiuitorul român, prin art. 939 din Codul civil din 1864, text mai sus citat (a se vedea Dan Chirică, Tratat de drept civil. Succesiunile și liberalitățile, Editura C.H. Beck, București, 2014, pag. 404, Francisc Deak, Romeo Popescu, Tratat de drept succesoral, ediția a III-a, 2014, Editura Universul Juridic, vol. II, pag. 276 și 277). ... 43. Împrejurarea că reglementarea cuprinsă în alin. (1) al art. 1.090 din noul Cod civil ar fi una nouă, diferită de cea din art. 939 a Codului civil din 1864, este doar aparentă, decurgând din terminologia uzitată de legiuitor, specifică epocilor istorice diferite în care cele două texte au fost redactate. Chiar dacă art. 939 din vechea reglementare făcea referire la descendenții dintr-o altă căsătorie a defunctului, textul era deopotrivă aplicabil atât copiilor din afara căsătoriei, cât și celor adoptați, încă din anul 1954, ca urmare a intrării în vigoare a Codului familiei. ... 44. Este adevărat că, în aplicarea acestui text de lege, în lipsa normelor de aplicare a Legii nr. 319/1944, au existat, în jurisprudență și doctrină, destule controverse cu privire la imputarea rezervei succesorale a soțului supraviețuitor, considerându-se că aceasta se impută fie asupra întregii moșteniri, fie asupra cotității disponibile ordinare. ... 45. Aceste dispute doctrinare și jurisprudențiale și-au pierdut însă relevanța juridică, în condițiile în care noul Cod civil stabilește explicit întinderea rezervei succesorale a fiecărui moștenitor rezervatar, prin dispozițiile art. 1.088 din Codul civil, ca fiind jumătate din cota succesorală care, în absența liberalităților sau dezmoștenirilor, i s-ar fi cuvenit ca moștenitor legal. ... 46. Pe de altă parte, legea nouă, spre deosebire de Codul civil anterior, reglementează în mod expres noțiunea de rezervă succesorală, în art. 1.086, ca fiind partea din bunurile moștenirii la care moștenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinței defunctului, manifestată prin liberalități ori dezmoșteniri, ceea ce dezleagă fără echivoc chestiunea imputării tuturor rezervelor succesorale asupra întregii mase succesorale. ... 47. În consecință, solicitarea instanței de trimitere în sensul de a se stabili cum se determină rezerva succesorală, cotitatea disponibilă specială și cota succesorală a soțului supraviețuitor instituit legatar universal, în condițiile în care vine la moștenire cu alți descendenți ai defunctului decât cei comuni (în speță fiind vorba despre un singur descendent, iar nu mai mulți), vizează, în realitate, o cerere de reevaluare a controverselor existente sub imperiul vechii reglementări, cu ignorarea normelor clare, explicite și lămuritoare din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, în special cele de la art. 1.086,1.088,1.089 și 1.090. ... 48. Or, aceste noi reglementări au pus capăt disputelor juridice anterioare fie prin adoptarea unor norme cu un conținut clar, lămuritor și nesusceptibil de mai multe interpretări (neargumentate, de altfel, de către instanța de trimitere), fie prin aceea că legiuitorul a optat pentru o altă soluție legislativă decât cea propusă - în tăcerea legii - pe cale doctrinară și valorificată jurisprudențial sub imperiul Codului civil de la 1864, anume cu privire la distribuirea diferenței din succesiune ce rămâne după deducerea sumei dintre rezervele succesorale ale moștenitorilor rezervatari (rezerva succesorală totală) și cotitatea disponibilă specială culeasă de soțul supraviețuitor în temeiul legatului universal, atunci când vine în concurs cu un alt/alți descendent/descendenți decât cei comuni - art. 1.090 alin. (2) din Codul civil. Astfel, soluția Codului civil actual este în sensul că această diferență va fi culeasă de către descendenți, în condițiile în care, anterior, o parte importantă a doctrinei și jurisprudenței dezvoltate în aplicarea Codului civil de la 1864 a promovat soluția distribuirii acestei diferențe între moștenitorii legali, după regulile devoluțiunii legale (în sfârșit, și în prezent există opinii izolate în sensul „supraviețuirii“ soluției doctrinare și jurisprudențiale corespunzătoare vechiului Cod civil, întemeiate pe ideea de încălcare flagrantă a voinței exheredării indirecte a descendenților de către de cuius prin instituirea ca legatar universal a soțului din căsătoria subsecventă - în acest sens, a se vedea Noul Cod civil, Comentariu pe articole, ediția 2, 2015, Editura C. H. Beck - Fl. A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinescu și I. Macovei - coordonatori, fila 1191). ... 49. Conform unei jurisprudențe constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție, caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanțelor, în urma unei interpretări adecvate, în timp ce opiniile jurisprudențiale izolate sau cele pur subiective nu pot constitui temei declanșator al mecanismului pronunțării unei hotărâri prealabile. ... 50. În acest context, din examenul jurisprudențial efectuat se poate constata că nu numai că problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări a mai fost anterior dedusă judecății instanțelor naționale, ci și împrejurarea că s-a conturat o practică judiciară unitară în legătură cu chestiunea de drept ce se cere a fi lămurită, în lumina normelor din noul Cod civil. ... 51. Astfel, ca urmare a consultării curților de apel din țară, acestea au înaintat instanței supreme copii ale următoarelor hotărâri judecătorești: Sentința nr. 86 din 31 ianuarie 2014 a Judecătoriei Sinaia, rămasă definitivă prin Decizia nr. 324 din 21 mai 2014 a Tribunalului Prahova, Sentința nr. 11.721 din 11 octombrie 2016 a Judecătoriei Sectorului 2 București, Sentința nr. 4.496 din 4 iunie 2018 a Judecătoriei Sectorului 5 București, Sentința nr. 946 din 18 iunie 2015 a Judecătoriei Făgăraș, definitivă prin Decizia nr. 409 din 4 martie 2016 a Tribunalului Brașov, Sentința nr. 429 din 11 iunie 2014 a Judecătoriei Huși. În plus, instanța care a formulat sesizarea a anexat, la rândul său, copia Sentinței nr. 1.405 din 29 septembrie 2014 a Judecătoriei Arad, precum și copia Sentinței nr. 916 din 12 februarie 2016 a Judecătoriei Arad. ... 52. Din conținutul hotărârilor judecătorești sus-menționate rezultă că, învestite cu o cerere de reducțiune a liberalităților excesive în limitele cotității disponibile speciale prevăzute de art. 1.090 din Codul civil, în ipoteza exheredării indirecte totale a unicului descendent dintr-o căsătorie anterioară a defunctului, atunci când soțul supraviețuitor, instituit legatar universal, vine în concurs la moștenire cu un singur copil, instanțele au aplicat și interpretat în mod unitar normele legale incidente. ... 53. În esență, aplicând același raționament juridic, au procedat, mai întâi, la determinarea cuantumului cotității disponibile ordinare, de 1/2 din moștenire, reținând că rezerva globală rezultă din adiționarea rezervei soțului supraviețuitor cu cea a descendentului necomun, dintr-o căsătorie anterioară a defunctului (1/8+3/8). Ulterior, au calculat cotitatea disponibilă specială a soțului supraviețuitor, constatând că, atâta vreme cât descendentul necomun nu poate primi mai puțin decât rezerva sa de 3/8 din moștenire, înseamnă că partea din moștenire reprezentând cotitatea disponibilă specială a soțului supraviețuitor se va raporta la limita maximă, fixă, de 1/4 din moștenire. Cu privire la regimul juridic al diferenței dintre cele două cotități disponibile, față de conținutul explicit al prevederilor alineatului 2 al art. 1.090 din Codul civil, instanțele au apreciat, în mod unanim, că defunctul putea dispune de această diferență în favoarea oricui, cu excepția soțului supraviețuitor, și că, în măsura în care nu a dispus de această diferență de 1/4 din moștenire, ea va reveni descendentului. În final, au constatat că soțului supraviețuitor i se cuvine o cotă de 3/8 din moștenire (1/8 rezerva, la care se adaugă cotitatea disponibilă specială de 1/4), iar copilului o cotă de 5/8 din moștenire (3/8 rezerva plus 1/4 diferența dintre cotitatea disponibilă ordinară și cotitatea disponibilă specială). ... 54. Față de cele mai sus arătate rezultă nu numai faptul că problema de drept, pe măsură ce a primit o dezlegare din partea instanțelor, și-a pierdut caracterul de noutate, ci, mai ales, împrejurarea că aceasta nu este una reală, dificilă, atâta vreme cât nu a generat interpretări diferite, contradictorii și, pe cale de consecință, nici practică judiciară neunitară. ... 55. Așadar, procedând la analiza condiției dificultății chestiunii de drept cu a cărei rezolvare de principiu Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată, subsecventă cerinței noutății, se apreciază că aceasta nu este îndeplinită. ... 56. Totodată, se reține că jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că, deși textul de lege (art. 519 din Codul de procedură civilă) nu conține o definiție a acestei noțiuni, totuși, pentru a fi vorba de o problemă de drept reală, trebuie ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară. Chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie că nu este corelat cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare (Decizia nr. 16 din 23 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 5 octombrie 2016). ... 57. Astfel cum s-a arătat, chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită trebuie să fie una specifică și să pună în dezbatere, în principiu, o normă de drept punctuală, o anumită dispoziție legală sau concluzia ce poate rezulta din coroborarea mai multor texte de lege, iar nu un întreg act normativ și, cu atât mai puțin, norme care nu mai sunt în vigoare. ... 58. De asemenea, problema de drept, pentru a fi considerată una reală, trebuie să privească posibilitatea interpretării diferite sau contradictorii a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete ori, după caz, incerte sau incidența unor principii generale al căror conținut sau sferă de aplicare sunt discutabile. ... 59. Or, așa cum s-a reținut, instituția juridică a cotității disponibile speciale a soțului supraviețuitor, astfel cum a fost integrată în prevederile noului Cod civil, întinderea rezervei și, corelativ, a cotității disponibile speciale atunci când soțul supraviețuitor, instituit legatar universal, vine în concurs cu un singur descendent (doar al defunctului), nu a suscitat serioase dificultăți de interpretare, din moment ce s-a cristalizat o practică judiciară unitară în această materie. ... 60. De altfel, opiniile exprimate în doctrină sunt împărțite numai în ceea ce privește utilitatea acestei reglementări, nu și relativ la criteriile de stabilire a cotității disponibile speciale, atunci când defunctul lasă un descendent necomun cu soțul supraviețuitor și îl gratifică pe soțul supraviețuitor cu un legat universal. Astfel, unii autori apreciază că acest text de lege este „vetust și nedrept“, în contradicție cu logica, cu art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și cu alte texte ale noului Cod civil - cu referire la art. 964 alin. (2) din Codul civil - a se vedea D. Chirică, cit. supra, pag. 405-407. Alți autori, dimpotrivă, constată că această regulă este utilă, scopul acesteia fiind ocrotirea descendenților lui de cuius împotriva influențelor și presiunilor pe care soțul din ultima căsătorie ar putea să le exercite asupra părintelui unui/unor copii care nu sunt și ai săi (a se vedea, în acest sens, Francisc Deak, Romeo Popescu, cit. supra, pag, 278, C. Macovei/Dobrilă, Noul Cod civil - Comentariu pe articole, pag. 1.119). În schimb, atunci când analizează modul de aplicare a acestei instituții juridice la ipoteza în discuție, toți autorii mai sus citați adoptă același raționament și ajung la aceeași concluzie, identică cu cea relevată de jurisprudență și prezentată în precedentele considerente. ... 61. Prin dispozițiile art. 521 alin. (1) din Codul de procedură civilă se stabilesc, în mod explicit, limitele de competență ale completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, circumscrise „numai“ la problema „supusă dezlegării“. Așadar, acesta nu poate proceda la lămurirea altei probleme de drept, independent de noutatea sau dificultatea acesteia, dacă respectiva chestiune nu face obiectul sesizării și, implicit, al cauzei în care se formulează sesizarea. ... 62. Mecanismul de unificare a practicii judiciare, prevăzut de art. 519 din Codul de procedură civilă, nu poate fi valorificat atâta vreme cât legiuitorul a instituit anumite condiții restrictive și cumulative de admisibilitate, iar una dintre acestea nu este îndeplinită. ... ...