Decizia CCR nr. 711/2024Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale invocate, prin raportare la cele statuate în deciziile Curții Constituționale nr. 685 din 7 noiembrie 2018 și nr. 417 din 3 iulie 2019. Se susține că, potrivit acestor decizii, actul colegiului de conducere al instanței judecătorești, organ administrativ cu caracter colegial, este unul administrativ. Astfel, întrucât actul astfel adoptat este unul administrativ, conținutul său nu poate viza aplicarea și interpretarea legilor de procedură, în speță modul de desemnare a membrilor completelor, care ține tocmai de aplicarea normelor procedurale. Prin urmare, se susține că un colegiu de conducere al unei instanțe judecătorești nu poate prelua atribuții jurisdicționale din sfera primară a puterii judecătorești. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești au, pe lângă activitatea jurisdicțională, și o activitate administrativă, care privește organizarea și funcționarea în concret a instanței, pentru realizarea funcției sale jurisdicționale, fiind reglementată prin lege și pentru aplicarea legii, printr-un act administrativ unilateral cu caracter normativ, în situația dată, prin regulament. Se arată că cele două laturi, cea jurisdicțională și cea administrativă, nu pot interfera între ele, niciuna neputând prelua obiectul activității celeilalte. Or, se susține că actele administrative privind organizarea și funcționarea instanței nu pot stabili compunerea completelor, nici procedura de judecată, în același mod în care nici hotărârile judecătorești pronunțate nu se substituie actelor administrative, ci controlează legalitatea acestora. ...