Decizia ÎCCJ nr. 72/2017 (HP)Punctul V

V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 28. Completul de judecată învestit cu soluționarea apelului a apreciat că daunele cominatorii de 100 lei/zi de întârziere au fost acordate inițial pentru faptul că nu s-a executat de către Comisia locală de fond funciar Vișeu de Sus obligația de a-i pune în posesie pe apelanți cu terenul de vegetație forestieră de 57,83 ha. Ulterior, aceste daune cominatorii, pentru perioada 2010-2013, au fost transformate în daune-interese. Instanța a avut în vedere doar prejudiciul creat prin nepunerea în posesie, raportându-se la prevederile art. 62 alin. (3) din Codul silvic, respectiv la suprafața de masă lemnoasă pe care o putea exploata o persoană fizică, fără atestare, 20 mc/an, și la valoarea metrului cub de lemn pe picior de 74 lei, potrivit Ordinului ministrului mediului și pădurilor nr. 1.343/2010^2 pentru aprobarea prețului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, respectiv 85 lei, și Ordinului ministrului mediului și pădurilor nr. 3.283/2012 pentru aprobarea prețului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior. ... 29. În prezentul dosar se solicită transformarea daunelor cominatorii în daune-interese, față de neîndeplinirea aceleiași obligații de punere în posesie asupra suprafeței forestiere, dar nu prin raportare la art. 62 alin. (3) din Codul silvic, ci la art. 62 alin. (1) și (2) din același act normativ. Practic, apelanții solicită ca în stabilirea cuantumului daunelor-interese să se aibă în vedere nu cantitatea de masă lemnoasă pe care ar putea să o exploateze ca persoană fizică (20 mc), ci cantitatea de masă lemnoasă pe care ar putea să o exploateze după obținerea autorizației de exploatare și predarea parchetului, cu respectarea regulilor silvice și în conformitate cu instrucțiunile privind termenele, modalitățile și perioadele de colectare, scoatere și transport al materialului lemnos de către operatori economici atestați de comisia de atestare cu care apelanții ar fi putut încheia contracte de exploatare. ... 30. Mai mult, apelanții solicită ca aceste daune să fie cuantificate și prin raportare la materialele nelemnoase și produsele cinegetice. ... 31. Instanța de apel apreciază că neexecutarea obligației de către debitor nu îl scutește pe creditor de proba prejudiciului. Or, în prezentul dosar apelanții sunt obligați să facă dovada că au suferit un prejudiciu prin nepunerea în posesie, precum și privind întinderea acestuia. ... 32. Apelanții, ca persoane fizice, puteau exploata materialul lemnos în limita de 20 mc/an, legiuitorul stabilind implicit prin norma legală, art. 62 alin. (3) din Codul silvic, un criteriu clar în cuantificarea prejudiciului. ... 33. Raportarea întinderii prejudiciului la beneficiile unui eventual contract de exploatare a masei lemnoase încheiat între apelanți și un operator economic nu poate fi un criteriu clar și cert. Pe de o parte, încheierea contractului se poate realiza doar în condițiile legale și presupune îndeplinirea unor cerințe speciale raportate la obiectul contractului (masă lemnoasă). Astfel, chiar intervenirea acestui contract este nesigură, reprezintă doar o posibilitate, nu o certitudine. ... 34. Pe de altă parte, nu s-ar putea determina cu certitudine valoarea beneficiului acestui contract, atâta vreme cât există mai mulți operatori economici pe piață, părțile putând stabili condițiile încheierii și derulării contractului, potrivit principiului libertății contractuale. ... 35. În ceea ce privește produsele nelemnoase și cele cinegetice, acestea nu se încadrează în sfera art. 62 alin. (1) și (2) din Codul silvic, evaluarea prejudiciului fiind totodată incertă, neexistând un criteriu clar în stabilirea valorii acestora, raportat la împrejurarea că nu se cunoaște amplasamentul punerii în posesie. ... ...