Decizia ÎCCJ nr. 72/2017 (HP)Punctul IX

IX. Înalta Curte de Casație și Justiție Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele: Asupra admisibilității sesizării 41. Reformarea sistemului procesual civil a impus, în mod necesar, în scopul uniformizării jurisprudenței și al asigurării predictibilității acesteia, instituirea unui mecanism procedural nou, cel al pronunțării hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pe lângă cel al recursului în interesul legii. ... 42. Legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, a instituit o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea procedurii hotărârii prealabile, respectiv: – existența unei cauze în curs de judecată, în ultimă instanță, aflată în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; ... – ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; ... – chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă; ... – chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 43. În cauză nu este îndeplinită condiția de admisibilitate privind ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată. ... 44. În evaluarea acestei condiții trebuie analizat obiectul sesizării, astfel cum este acesta individualizat de instanța de trimitere. ... 45. Potrivit dispozițiilor art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile se face prin încheiere. ... 46. Or, în Încheierea din 21 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.588/336/2015, prin care Tribunalul Maramureș a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, se reține că obiectul sesizării este „dat de prevederile art. 62 alin. (3) din Codul silvic, prin raportare la alin. (1) și (2) ale aceluiași articol“ (fila 3, primul paragraf). ... 47. Față de modul general în care este menționat obiectul sesizării, indicându-se doar dispozițiile legale deduse interpretării, respectiv art. 62 alin. (3) din Codul silvic, prin raportare la alin. (1) și (2) ale aceluiași articol, fără a se stabili limitele obiective în care interpretarea instanței supreme să fie posibilă, nu este îndeplinită condiția de admisibilitate privind ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată. ... 48. Art. 519 din Codul de procedură civilă nu definește noțiunea de „chestiune de drept“. În doctrină s-a arătat însă că, pentru a fi vorba de o problemă de drept reală, trebuie ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă, lacunară sau neclară. Chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare. ... 49. În același sens, întrebarea formulată în cadrul procedurii prealabile trebuie să vizeze o chestiune de drept punctuală, astfel încât soluția dată să aibă în vedere numai chestiunea respectivă, iar nu întreaga problematică a unui text de lege. ... 50. Astfel, există o deosebire esențială între procedura hotărârii prealabile și recursul în interesul legii: în primul caz se rezolvă o chestiune de drept punctuală, de care depinde soluționarea pe fond a cauzei, în al doilea caz se rezolvă, de regulă, o problemă de drept generică, de principiu. ... 51. Referitor la acest aspect, în doctrină s-a arătat că, în înțelesul legii, chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită trebuie să fie specifică, urmărind interpretarea punctuală a unui text legal, fără a-i epuiza înțelesurile sau aplicațiile; întrebarea instanței trebuie să fie una calificată, iar nu generică și pur ipotetică. ... 52. În același timp, problema de drept trebuie să fie reală, iar nu aparentă, să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte ori incidența unor principii generale ale dreptului, al căror conținut sau a căror sferă de acțiune sunt discutabile. ... 53. Cum de chestiunea de drept respectivă depinde soluționarea pe fond a cauzei, înseamnă că ea trebuie să fie una importantă și să se regăsească în soluția ce va fi cuprinsă în dispozitivul hotărârii ce urmează să fie dată, indiferent dacă cererea este admisă sau respinsă. În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat deja că admisibilitatea procedurii hotărârii prealabile este condiționată de împrejurarea ca interpretarea pe care o va da instanța supremă să producă consecințe juridice de natură să determine soluționarea pe fond a cauzei. ... 54. Astfel cum s-a arătat anterior, în încheierea de sesizare a Tribunalului Maramureș, care trebuia să cuprindă și argumentarea admisibilității sesizării sub aspectul îndeplinirii condiției privind ivirea unei chestiuni de drept, nu se regăsește niciun raționament juridic care să conducă la concluzia că este vorba de identificarea unor texte de lege lacunare ori controversate și care să necesite o rezolvare de principiu, în scopul împiedicării apariției unei jurisprudențe neunitare în materie. Instanța de trimitere nu a expus nimic din problematica de interpretare a textelor de lege enunțate ca făcând obiectul sesizării, omițând să prezinte care ar fi posibilele interpretări diferite ale acestor texte, respectiv care ar fi dificultatea generată de norma legală raportat la datele concrete ale litigiului. ... 55. Tot astfel, se constată că în apelul formulat în cauză de reclamanți nu se critică conținutul normativ al art. 63 alin. (1) -(3) din Codul silvic, ci modalitatea în care prima instanță a procedat la interpretarea și aplicarea concretă a acestor prevederi legale în cauza dedusă judecății. Or, asemenea operațiuni de interpretare și aplicare a textului de lege la diferite circumstanțe ce caracterizează fiecare litigiu nu pot fi atribuite completului constituit pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, ci revin instanței de judecată învestite cu soluționarea cauzei. ... 56. Prin interpretarea normelor de drept civil se înțelege operațiunea logico-juridică de stabilire a conținutului și sensului acestor norme. Scopul interpretării unei norme juridice civile constă în a stabili care este sfera situațiilor de fapt concrete la care aceasta se referă și a se asigura astfel corecta sa aplicare. Deci, interpretarea legii civile reprezintă o etapă necesară în procesul aplicării acesteia, conținutul interpretării fiind tocmai stabilirea sensului voinței legiuitorului, exprimată într-o anumită normă. ... 57. În procesul aplicării legii judecătorul trebuie să stabilească conținutul exact al normei, prin clarificarea și lămurirea sensului acesteia, pentru a fi adecvată situației de fapt prezentate, întrucât dispozițiile legale au întotdeauna un caracter general și impersonal, din care trebuie să se extragă esența aplicabilă la cazul concret. Or, rolul instanțelor de judecată este acela de a realiza o interpretare cazuală sau judiciară, care presupune ca, anterior soluționării cauzei, să se studieze circumstanțele particulare ale speței deduse judecății, să se realizeze calificarea juridică a cererii și, ulterior, interpretarea normei de drept și aplicarea acesteia, pentru emiterea actului jurisdicțional final. ... 58. Din această perspectivă se poate observa că sesizarea formulată de Tribunalul Maramureș în Dosarul nr. 1.588/336/2015 în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile privind modul de interpretare și aplicare a prevederilor art. 63 alin. (3) din Codul silvic, prin raportare la alin. (1) și (2) ale aceluiași articol, reprezintă însăși problema de fond asupra căreia apelanții-reclamanți au solicitat instanței de judecată să se pronunțe, iar nu doar o chestiune de drept care să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, de a cărei lămurire să depindă soluționarea pricinii, așa cum prevăd dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 59. Reamintind că obiectul procedurii prevăzute de aceste dispoziții legale constă în interpretarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a unor norme de drept îndoielnice, lacunare sau neclare, care sunt determinante pentru soluționarea pe fond a cauzei, iar finalitatea demersului constă în împiedicarea apariției unei jurisprudențe neunitare în materie, se apreciază că instanța supremă nu poate fi învestită în cadrul acestei proceduri cu însăși aplicarea legii în scopul soluționării cauzei respective, atribut ce intră și trebuie să rămână în sfera de competență a instanței de judecată. ... 60. Cum sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție trebuie să aibă ca obiect o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită și care prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme, în scopul înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății, în condițiile unei sesizări lacunare, care nu justifică ivirea unei veritabile chestiuni de drept, se impune, în acord cu jurisprudența instanței supreme, respingerea ca inadmisibilă a sesizării. ... 61. Pe de altă parte, analiza aspectelor generale de admisibilitate a sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile trebuie raportată la scopul instituirii acestui mecanism de unificare a practicii, la rațiunea și fundamentul său, ce privesc eliminarea riscului apariției unei practici neunitare. ... 62. Examinarea datelor comunicate de către curțile de apel relevă că, în decurs de 9 ani, perioadă care a trecut de la data adoptării Legii nr. 46/2008 privind Codul silvic, nicio altă instanță națională nu a fost sesizată cu cereri având un obiect similar cu cel dedus judecății instanței de trimitere. ... 63. Singura hotărâre judecătorească identificată în materia ce face obiectul sesizării, transmisă Înaltei Curți de Casație și Justiție, este Decizia civilă nr. 675/R din 4 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș, din care rezultă că în transformarea daunelor cominatorii în daune-interese instanța s-a raportat la dispozițiile art. 62 alin. (3) din Codul silvic, apreciind că acestea instituie un criteriu cert de cuantificare a prejudiciului, și anume cantitatea de masă lemnoasă ce poate fi exploatată de o persoană fizică într-un an. ... 64. Aceasta este și opinia completului care a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu prezenta întrebare prealabilă. ... 65. Tot astfel, punctele de vedere teoretice și argumentele exprimate de instanțele din țară conturează, într-o majoritate covârșitoare, opinia potrivit căreia în transformarea daunelor cominatorii în daune-interese instanța este ținută exclusiv de prevederile art. 62 alin. (3) din Codul silvic, respectiv de cantitatea de masă lemnoasă ce poate fi exploatată de o persoană fizică într-un an, care constituie un criteriu clar și cert în cuantificarea prejudiciului, raportarea la beneficiile unui eventual contract de exploatare a masei lemnoase neputând determina cu certitudine valoarea beneficiului contractului, câtă vreme încheierea unui astfel de contract cu un operator economic reprezintă doar o posibilitate, părțile având libertatea stabilirii clauzelor contractuale. Opinia teoretică în sensul că instanța ar trebui să se raporteze la dispozițiile art. 62 alin. (1) și (2) din Codul silvic, respectiv la cantitatea de masă lemnoasă ce poate fi exploatată ca urmare a unui contract de exploatare, este una izolată, fiind exprimată doar de două instanțe, astfel că aceasta nu poate constitui temei declanșator al mecanismului pronunțării unei hotărâri prealabile. ... 66. În ceea ce privește materialele nelemnoase ori produsele cinegetice, opinia unanim exprimată la nivel teoretic de instanțele naționale, inclusiv de instanța de trimitere, este în sensul că acestea nu pot fi avute în vedere drept criteriu în cuantificarea prejudiciului cauzat prin întârzierea executării. ... 67. În aceste condiții nu sunt create premisele apariției unei practici neunitare, care să poată fi preîntâmpinată pe calea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, așa încât sesizarea, privită și din această perspectivă, apare ca fiind inadmisibilă. ... 68. Totodată, examinând sesizarea, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că în cuprinsul acesteia nu se regăsește punctul de vedere al completului învestit cu soluționarea cauzei asupra îndeplinirii condițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, condiție impusă de dispozițiile art. 520 teza a doua din Codul de procedură civilă. ... 69. Textul citat impune ca actul de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție să îndeplinească anumite exigențe de ordin formal, respectiv să cuprindă motivele care susțin admisibilitatea sesizării, potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată prin care să se argumenteze în concret necesitatea declanșării mecanismului de unificare a jurisprudenței pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum și punctul de vedere al părților. ... 70. Rațiunea instituirii acestor condiții formale ale sesizării constă în asigurarea scopului pentru care a fost instituit acest nou mecanism procedural, respectiv uniformizarea jurisprudenței și asigurarea predictibilității acesteia, fără ca prin uzitarea lui să se determine suspendarea nejustificată a judecării unei cauze, printr-o interpretare arbitrară a necesității declanșării sale de către instanța de judecată, cu consecința prelungirii duratei procedurii judiciare și, din această perspectivă, a afectării dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. ... 71. Pentru a se evita abuzul procesual, exprimarea punctului de vedere al instanței de trimitere asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 519 din Codul de procedură civilă trebuie să se facă printr-o motivare temeinică, nu superficială. ... 72. Sub acest aspect este de observat că, după enumerarea condițiilor de admisibilitate din art. 519 din Codul de procedură civilă, instanța de trimitere constată formal îndeplinirea acestor condiții legale, limitându-se să afirme că este instanță de apel care judecă în ultimă instanță litigiul, iar chestiunea de drept este nouă și nu a făcut și nici nu face obiectul vreunui recurs în interesul legii ori al vreunei decizii a instanței supreme. ... 73. O altă deficiență a încheierii de sesizare derivă din lipsa oricărei justificări, din partea instanței de trimitere, a noutății chestiunii de drept, instanța limitându-se să afirme că aceasta este nouă, fără nicio referire la criteriile de determinare a caracterului de noutate. ... 74. De asemenea, așa cum s-a arătat anterior, din încheierea de sesizare lipsește total argumentarea admisibilității sesizării instanței supreme, sub aspectul îndeplinirii condiției privind ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată. În raport cu considerentele reținute (paragraful 48 din prezenta decizie), instanța de trimitere era ținută, în primul rând, să stabilească dacă există o problemă de interpretare ce implică riscul unor dezlegări diferite ulterioare în practică, sens în care trebuia să justifice faptul că textele de lege enunțate ca făcând obiectul sesizării sunt susceptibile de interpretări diferite și să arate care sunt acestea. ... ...