Decizia ÎCCJ nr. 63/2017 (HP)Punctul IX

IX. Înalta Curte de Casație și Justiție 21. Examinând sesizarea, raportul întocmit de judecătorul-raportor și chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită, constată următoarele: ... 22. Înainte de cercetarea în fond a problemei de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie să analizeze dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ... 23. Din cuprinsul prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, care reglementează procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, rezultă următoarele condiții de admisibilitate a sesizării, care trebuie îndeplinite cumulativ: – existența unei chestiuni de drept; problema pusă în discuție trebuie să fie una veritabilă, susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite; ... – chestiunea de drept să fie ridicată în cursul judecății în fața unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță; ... – chestiunea de drept să fie esențială, în sensul că de lămurirea ei depinde soluționarea pe fond a cauzei; ... – chestiunea de drept să fie nouă; ... – chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, iar Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat deja asupra problemei de drept printro hotărâre obligatorie pentru toate instanțele (intră în această categorie hotărârile pronunțate într-un recurs în interesul legii și hotărârile preliminare). ... ... 24. Cu privire la prima cerință - existența unei cauze în curs de judecată, din actele dosarului se constată că, în prezent, cauza se află în curs de judecată în faza procesuală a recursului la Curtea de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ - nefiind pronunțată o hotărâre definitivă. ... 25. Litigiul principal are ca obiect acțiunea reclamantei, care, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Brașov, a solicitat recunoașterea calității sale de titular al drepturilor conferite de Decretul-lege nr. 118/1990, cu motivarea că a fost persoană strămutată în perioada menționată, în lagărul de muncă, conform actelor depuse la dosar, inclusiv hotărâri judecătorești de recunoaștere a acestei calități și acordare a drepturilor aferente fraților săi. ... 26. Cea de-a doua cerință de admisibilitate este, și ea, îndeplinită deoarece Curtea de Apel Brașov, ca instanță care a înaintat sesizarea, judecă pricina în ultimă instanță. ... 27. Condiția de admisibilitate referitoare la caracterul esențial al chestiunii de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei pendinte, în care a fost invocată, este, de asemenea, îndeplinită câtă vreme instanța de trimitere nu a reușit să deceleze dacă s-ar putea constata calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului, fără a mai fi necesară coroborarea cu alte probe a acestei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile a unui membru al familiei. ... 28. Condiția de admisibilitate a noutății chestiunii de drept nu este, însă, îndeplinită. ... 29. Astfel, analiza conținutului art. 519 din Codul de procedură civilă relevă faptul că noutatea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării reprezintă o condiție distinctă de aceea a nepronunțării anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra respectivei chestiuni de drept ori de cea a inexistenței unui recurs în interesul legii aflat în curs de soluționare cu privire la acea chestiune de drept. ... 30. De asemenea, în doctrină și în jurisprudența instanței supreme s-a arătat că, pentru a fi vorba despre o problemă de drept reală, trebuie ca aceasta să prezinte un grad ridicat de dificultate, iar norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă, lacunară sau neclară. Scopul procedurii reglementate de prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă este crearea unui mecanism nou pentru uniformizarea practicii, contribuind, alături de recursul în interesul legii, la transformarea practicii judiciare în una predictibilă, care să răspundă așteptărilor rezonabile ale justițiabililor. ... 31. S-a arătat, totodată, că orientarea majoritară a instanțelor de judecată spre o anumită interpretare a normelor de drept supuse analizei conduce la concluzia că problema de drept invocată nu prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme prin pronunțarea unei hotărâri prealabile. ... 32. Or, examenul jurisprudențial arată că practica judiciară este majoritară în sensul că hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă, prin care unui membru al familiei reclamantului i s-a recunoscut calitatea de persoană îndreptățită a drepturilor conferite de Decretul-lege nr. 118/1990, nu face obligatorie recunoașterea aceleiași calități și pentru reclamant, fără a mai fi necesară coroborarea cu alte probe. ... 33. Mai mult, în această materie, așa cum s-a arătat mai sus (pct. 12 și următoarele), Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a pronunțat deciziile nr. 9 din 13 octombrie 2014 și nr. 29 din 24 aprilie 2017, problemele de drept dezlegate fiind sensibil asemănătoare cu cele ce fac obiectul sesizării analizate în cauza de față. ... 34. Instanța de trimitere nu invocă o chestiune de interpretare a textelor de lege menționate, ci solicită o îndrumare pentru a gestiona soluționarea cauzei prin admiterea, administrarea și, mai ales, prin aprecierea probelor. Or, acest lucru nu se poate realiza printr-o rezolvare de principiu, ci în particular de la caz la caz. ... 35. Art. 10 alin. (1) din Decretul-lege nr. 118/1990 reglementează modalitățile prin care se poate face dovada încadrării în prevederile legii, iar soluționarea în mod concret a cauzei revine instanței solicitante, nefiind invocată nicio dificultate reală de interpretare a rațiunii textelor legale a căror lămurire se solicită. ... 36. Se constată, așadar, că „problema“ invocată privește modalitatea și limitele în care se admit, administrează și, mai ales, în care sunt evaluate și coroborate probele administrate, atribut exclusiv al instanței de trimitere, conform Codului de procedură civilă și celorlalte norme juridice sau principii de drept incidente. ... 37. Chestiunile invocate de instanța de trimitere nu vizează, deci, dificultatea interpretării textelor de lege, ci aplicarea dispozițiilor Codului de procedură civilă, respectiv admisibilitatea și concludența probelor. ... ...